Bonne Année, Boss!

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Bonne Année, Boss! jpeg

S fîrşit de an într-un service al unui concesionar de automobile montréalez. Prima zăpadă, venită cu întîrziere, mi-a reamintit că nu am pus pneurile de iarnă la maşină. Depășisem deja data limită legală prevăzută pentru această operație, ultranecesară în condițiile iernilor de aici. Se mai întîmplă, nu e un capăt de lume.  Un telefon urgent şi sînt programat în ultima zi lucrătoare a anului. Tot e bine, mi-am zis, nu cred să mai aştept la cozi interminabile. M-am înşelat. Sala de recepţie a companiei era ticsită de clienţi cu tot soiul de probleme. Cu toţii, ca şi mine, lăsaseră totul pentru ultima zi a anului.

T rag un număr de ordine şi mă aşez la coadă în spatele unei doamne agitate, care răsfoia, asemeni unui prestidigitator, un teanc de documente, vorbind singură, vizibil nemulţumită, pregătindu-şi, poate, speech-ul. O problemă minoră, ca a mea, nu are nevoie de scenariu şi regie. În faţa unui monitor, un bărbat într-o ţinută impecabilă, costum, cravată asortată, batistă în buzunarul de sus al hainei, părea mai degrabă un înalt funcţionar de la o bancă internaţională decît un biet funcţionar eşuat în spatele unui comptoir al unei modeste companii. Ce m-a izbit la prima vedere era zîmbetul cu care plecau toţi cei care treceau prin faţa lui. La o asemenea ţinută de gală, bănuiam un om lipsit de umor. Eroare!

„Mă numesc Jean-Marc, cu ce vă pot fi de folos?“ La întrebarea tipică în asemenea ocazii, îi spun, la rîndu-mi, numele şi scopul vizitei. Mă informează că schimbarea pneurilor va dura aproximativ o jumătate de oră. Îl rog să-i spună mecanicului că am pus în portbagajul maşinii patru saci de plastic în care doresc să pună pneurile de vară. După ce îi prezint documentele maşinii, îi dau cheia şi iau loc pe un scaun, frunzărind mulţimea de ziare şi pliante ce se aflau pe o măsuţă alăturată. L-am urmărit de cîteva ori, abandonînd lectura. Pentru fiecare client avea o glumă, o vorbă de duh. Am dedus asta după mimica destinsă a clienţilor cărora le oferea serviciile. Nu de puţine ori, rîsetele spărgeau liniştea sălii. Şi mai era ceva ce îmi scăpase la prima vedere: vreo duzină de funcţionari, aşezaţi în spatele unor birouri doldora de hîrtii, trăgeau cu urechea la show-ul lui Jean-Marc. Ştiau ei ce ştiau!

Surprinzător de punctual, după o jumătate de oră mă aud strigat de Jean-Marc. „Maşina dumneavoastră este gata de drum, pneurile au fost schimbate, reglajele aferente au fost făcute. A intervenit însă o mică problemă: mecanicul a aruncat din greşeală vechile roţi la gunoi.“ „Nu se poate“, i-am răspuns aproape tremurînd. Nu făcusem cu ele decît cîteva mii de kilometri, am început a mă văicări. „În cazul ăsta, va trebui să-mi daţi altele noi, dumneavoastră sînteţi responsabil, v-am spus de la început că am patru saci în portbagaj.  Da, dar ştiţi, se mai întîmplă, îmi spune cu o voce blajină Jean-Marc. „Se întîmplă, plătiți“, i-am tăiat-o scurt. Cei din sală şi cei de la birourile din spatele comptoir-ului au început mai întîi să zîmbească, apoi să rîdă, privindu-mă compătimitor. A fost o glumă, o drege, pneurile de vară sînt în sacii pe care i-ați adus şi se află în portbagaj, aşa cum ați dorit. Mi s-a luat o piatră de pe inimă, dar regretam amarnic lipsa mea de umor, luînd de bună gluma. Oricum, muşcasem din momeală.

T rec la cuier să-mi iau haina, cînd un personaj ce părea foarte important, cel puţin după alaiul care îl însoţea, intră în sala de recepţie, îndreptîndu-se spre încăperea unde se aflau birourile. Ca la o comandă misterioasă, toţi s-au ridicat în picioare, inclusiv Jean-Marc, bineînţeles, care, sfios, cu mîinile lipite de corp, părea a face parte dintr-o gardă militară ce da onorul unui mare şef de stat sosit pe un aeroport. Ai şi tu naşul tău, mi-am zis în gînd. Le Grand Boss, pentru că el era personajul important, trecea pe la fiecare, strîngîndu-i mîna şi urîndu-i tradiţionalul „Bonne Année“!. Linişte mormîntală, clienţii privind şi ei curioşi acest ceremonial insolit. Jean-Marc părea că nici nu mai respiră de emoţie, vizita părînd neanunţată. După ce Le Grand Boss îi strînge şi lui mîna, urîndu-i cele cuvenite, rămîne ca o statuie. A sosit momentul să-i dau replica. Strig cît pot de tare, aşa, ca să mă audă toţi: „Jean-Marc, acum cîteva minute mi-ai spus că tu eşti Le Grand Boss în această companie!“. Stupoare. Se uită unii la alţii, cu toţii la personajul important venit în vizită, care, începînd să rîdă, dă tonul. Hohote de rîs inundă sala. Adevăratul Le Grand Boss se îndreaptă spre mine, întinzîndu-mi mîna peste comptoir și urîndu-mi „Bonne Année!“ În hărmălaia stîrnită de replica mea îl văd pe prietenul Jean-Marc pendulînd arătătorul spre mine, în semn de „Mai vii tu pe-aici…“.

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.