Paranormalul: leac şi imbold creator

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Paranormalul: leac şi imbold creator jpeg

Departe de a fi un pătimaş cititor al scrierilor paranormale, mai degrabă un indiferent al acestui gen de lectură, am curiozităţi spontane.

Fenomene ce sfidează raţiunea, halucinaţii, revelaţii mistice la comandă, vindecări miraculoase alimentează gustul exotic al multor curioşi, dar şi al celor care îşi încearcă ultima şansă de supravieţuire. Evadarea din stresul cotidian este benefică. Evenimentele ce scapă firescului au fascinat întotdeauna. Lecturile, de pildă, se pot face în cele mai variate situaţii, fără un confort special. Datorită crizei de timp mijloacele de transport în comun au devenit un mediu predilect. Privesc în jurul meu, indiferent că sînt în metrou, tren, avion, călătorii, în majoritate, au în mînă un ziar, o carte, un curs universitar etc. Ba chiar în interminabile aglomeraţii pe autorute, cînd aştepţi minute în şir să avansezi cîţiva metri măcar, scoţi cartea şi o pui pe volan, răsfoind paginile pînă auzi claxonul celui din spatele maşinii tale. Varianta mai nouă, tabletele electronice ultracompactizate au dat o lovitură serioasă cărţii. Desigur, se citeşte tot timpul, dar apogeul este atins în perioada vacanţelor. Am slabe afinităţi cu literatura onirică, literatură subsumată aceluiaşi gen, paranormalul, dar am apreciat întotdeauna rea­lizările în plan estetic. Anomaliile memoriei mă interesează mai puţin, iar conotaţiile iniţiatice ale visului, nici atît! Două întîmplări, totuşi, mi-au trezit interesul: una, zămislitoare de capodoperă, alta, o vindecare miraculoasă, ambele dezvăluindu-mi funcţii nebănuite ale visului: imbold creator şi terapie miraculoasă.

Imbold creator

Despre visul lui Samuel Taylor Coleridge aveam să aflu dintr-o scriere a lui Borges (Cartea de nisip, J.L. Borges, Editura Univers, Bucureşti, 1983, pp.112-113). Geneza poemului „Kublai Khan“ stă sub semnul visului. Se știe că poetul englez a fost un mare narcoman, iar contribuția drogului la manipularea viselor este un fapt dovedit de cercetările psihiatrice. Redau pe scurt însemnarea borgesiană. Coleridge se retrăsese la o fermă în ţinutul Exmoor-ului. Citea dintr-o carte a lui Pur­chas, despre ridicarea unui palat în cinstea împăratului Kublai Khan. În urma unei stări proaste, este nevoit să ia un narcotic. Adoarme. Lectura, căldura unei toride după-amiezi de vară, narcoticul, sau toate la un loc se constituie într-un flux creator. La deşteptare, după cîteva ore de somn profund, poetul îşi dă seama că a compus un poem de aproape trei sute de versuri. Şi le amintea pe toate. Se apucă să le scrie febril, părînd a le copia dintr-o carte nevăzută a memoriei. Reuşeşte să scrie aproximativ cincizeci de versuri, cînd o vizită neaşteptată îl întrerupe din scris. I-a fost imposibil să-şi reia fluxul gîndirii. Ideea întregului poem îi stăruia clară în minte, dar amănuntele îi scăpau. Îşi amintea versuri disparate, incoerente, care nu se mai legau în structura de cristal a poemului. Nu a mai putut niciodată să-şi reamintească restul visului. S a spus despre acest poem că ar fi „etalonul muzicalităţii limbii engleze“.

Terapie miraculoasă

Despre Gustav Fechner, cel care a scris Zend-Avesta, mai citisem cîte ceva, dar despre boala lui nu ştiam nimic. Am dat peste cîteva amănunte într-o însemnare a lui Mircea Eliade (Jurnal, Volumul I, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 417).

Creator de şcoală, „tatăl psihofizicii“, Gustav Fechner a fost un savant şi scriitor prodigios. Contribuţiile sale în domeniul analizei senzaţiilor în psihologie, au fost unanim recunoscute. Tragicul vieţii nu-l ocoleşte. Spre patruzeci de ani a orbit. Nu mai putea citi, nu mai dormea, nu mai putea gîndi. Ajunsese un schelet. „Supravieţuirea lui ţinea de miracol“, zice Mircea Eliade, cunoscător al scrierilor iniţiatice ale prolificului autor german. La un miracol se adaugă un alt miracol. O prietenă visează un leac tămăduitor: un amestec de carne crudă tocată, macerată în vin de Rin, ierburi aromatice şi zeamă de lămîie. Gustav Fechner reuşeşte să digere acest amestec şi, în final, să se vindece complet. A mai trăit încă vreo patruzeci de ani, dîndu-şi întreaga măsură a înzestrării sale intelectuale. Opera ştiinţifică ce ne-a rămas stă mărturie. Două întîmplări – Coleridge şi Fechner au fost contemporani – dintr-o imensă panoplie a paranormalului. Desigur, lista este mult mai lungă. Sub influenţa visului s au creat multe capodopere: compoziţii muzicale, halucinante tablouri, romane etc. Calităţile artistice le-au aşezat acolo unde le era locul: între marile valori ale patrimoniului cultural mondial.

Explicaţiile sînt imposibile şi inutile, ca oricare dintre transcenderile raţionalului.

Aşadar, vise plăcute!

Emil Belu este scriitor şi locuieşte în Canada.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.