Poema centralei

Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
image

În bucătăria copilăriei mele nu se schimba niciodată nimic. Aragazul și frigiderul păreau de-o vîrstă cu casa noastră: masive, rezistente, făcute să dureze o viață. Cînd am început să mai cresc, bătrînul nostru Fram mai avea cîte o mică suferință, ba nu mai îngheța ca lumea, ba bîrîia ca o rîșniță și atunci ne vizita un meșter, care își deschidea tacticos cutia cu scule și piese și părea mereu pregătit: găsea garniturile potrivite, îi completa freonul, dacă era cazul, sau îi schimba becul din interior. Apoi, aparatul pornea din nou, fără probleme. După ce citisem povestea lui Cezar Petrescu, cu ursul polar cu același nume, parcă îmi plăcea și mai mult cutia noastră albă și impunătoare.  

Cînd gătea, îi țineam bunicii de urît. O privisem de atîtea ori cum amesteca și potrivea de sare oalele de mîncare, încît aș fi putut desena și în vis sigla aragazului, cu literele ei caligrafice. A-ul de la Arctic avea exact rotunjimile literei din abecedar. Era perfect, așa cum mă străduiam și eu să-l scriu în caietul de clasa I. Mașina asta de gătit era o instituție. Dacă laptele sau cafeaua dădeau cumva în foc, bunică-mea îi scotea fiecare arzător, îl spăla și apoi îl ștergea cu grijă, cu șorțul, ca nu cumva să se înfunde. Cuptorul era mereu mai sensibil, de intensitatea flăcării lui depindea rumenirea cozonacilor. Așa că și el avea parte de o îngrijire specială. Un lucru e sigur, aragazul pe care ea a pregătit mîncarea, cîteva zeci de ani, pentru toată familia, i-a supraviețuit. Probabil că există încă, într-o bucătărie de vară, unde fusese retrogradat, pentru că nu mai arăta bine. 

Acum, cel mai vechi aparat din casa în care stau e o centrală Junker. Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani. Între timp, firma producătoare nici nu mai există. Dar ea se încăpățînează să funcționeze, în condițiile în care a depășit toate mediile și garanțiile de vîrstă posibile. Cîteodată o privesc și mă gîndesc că seamănă cu o bătrînă doamnă, care la aniversarea unei vîrste impresionante, rotunde, e întrebată: „Ne-ați putea spune care e secretul longevității dumneavoastră?”. Un posibil răspuns ar fi: am fost norocoase amîndouă că am găsit un om priceput care să-i facă service-ul. Și nu doar serios, dar pur și simplu fascinat de felul cum se construiau lucrurile. De cîteva ori am crezut că o să-mi spună gata, a venit timpul s-o pensionăm, dar nu, de fiecare dată cînd o deschide, îmi arată materialele, tăvițele impecabile și îmi spune că cele de azi, pline de plastic, nu din cupru ca a mea, se strică repede. Cînd a fost nevoie, a chemat ajutoare și a găsit să înlocuiască piesa care i se stricase. Pare un fel de pariu personal să n-o scoatem încă pe linie moartă. Merg pe mîna lui, oricum, și mi-aș dori să nu-l dezamăgească, căci legăturile lungi sînt prețioase. 

Datorită lui am ajuns să mă uit la acest Junker ca la un Ferrari casnic. Îi cunosc fiecare sunet și fiecare vibrație. În fond, trăim în același apartament de aproape 19 ani. În timpul ăsta, s-au întîmplat multe, dar noi am rămas împreună. E martorul tăcut al unei vieți casnice, din care au plecat și au venit oameni. A funcționat atîta timp încît, chiar dacă și-a petrecut existența într-o bucătărie mică, de la etajul 4 al unui bloc de la Grădina Icoanei, a avut parte de suficientă adrenalină și de discuții interesante. Poate că ar merita dreptul de a fi personaj măcar de parodie, ca în „Poema chiuvetei“ a lui Mircea Cărtărescu: „Într-o zi centrala căzu în dragoste / iubi un mic cactus de la ikea / se confesă prăjitorului de pîine și sticlei cu ulei de măsline / se plînse tacîmurilor ude”.

Avem, de altfel, și o glumă în familie. Tata mi-a promis că o să trăiască suficient de mult încît să-mi cumpere el o nouă centrală, tocmai pentru că cea de acum pare nemuritoare. Cu gîndul ăsta în minte, pentru moment, cel puțin, pare că nu se poate întîmpla nimic rău.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.