Piese de schimb
În viața de toate zilele sîntem obișnuiți să urmărim doar ceea ce ne atrage atenția din punct de vedere comercial sau, în cel mai bun caz, din punctul de vedere al necesităților de moment. Au trecut de mult acele vremuri cînd eram oarecum stresați, chiar și inconștient, că se va strica televizorul, va veni „reparatorul” și ne va fi dat ca temă să găsim o anumită „lampă” (tub electronic), care de obicei nu se găsea. Mai mult, nici nu ne putem închipui că am putea experimenta starea de a rămîne cu autovehiculul în pană, așa cum nu de puține ori au rămas părinții noștri. Cum de nu se mai întîmplă toate acestea (atît de frecvent) în ziua de astăzi?
În cazul televizoarelor, explicația este simplă: de foarte puține ori se mai pot repara – de cele mai multe ori cumpărăm altul; în cazul autovehiculelor însă, există cîte un computer de bord care ne anunță că trebuie să ducem mașina la revizie. Acolo constatăm de multe ori că plătim pentru înlocuirea unor componente cu altele denumite generic „piese de schimb”; și mai constatăm că foarte rar trebuie să așteptăm, pentru că acestea există – ca prin minune – în stoc.
Sînt convins că atunci cînd se produc înlocuirile nici nu ne punem problema cum s-au rezolvat toate atît de repede. Vom încerca în continuare să analizăm puțin aceste aspecte, care în ultimă instanță ne modelează viața din ce în ce mai mult.
Am întrevăzut mai sus că subiectul „piese de schimb” poate constitui o punte – de cele mai multe ori biunivocă – între economie și societatea în care trăim. Să luăm în analiză atunci cîteva domenii ale societății noastre și să observăm impactul pieselor de schimb asupra acestora – fără a le confunda cu materialele consumabile.
Să începem cu sectorul medical, acolo unde, pe lîngă piesele de schimb necesare în fiecare moment întreținerii echipamentelor spitalicești din ce în ce mai perfecționate, avem nevoie din cînd în cînd de piese de schimb pentru dispozitivele instalate chiar în corpul nostru: articulații care s-au uzat, șuruburi, baterii, țesuturi artificiale etc. Datorită acestora trăim sau, în cel mai bun caz, viața noastră se derulează mai aproape de normal.
Ajunși aici, să aruncăm o privire în jurul nostru, în casa noastră, și vom vedea că sîntem iarăși dependenți de piesele de schimb, chiar dacă nu ne mai referim la televizor sau la autovehicul în primul rînd. Avem nevoie de piese de schimb pentru aparatura din bucătărie: filtre, tuburi, baterii, cuțite de diverse forme și întrebuințări etc. După bucătărie, să dăm o raită prin casă și să ne amintim de cîte ori am simțit frustrarea indusă de ruperea cîte unui mîner de mobilier, în contextul în care, aproape sigur, nu vom mai reuși să găsim unul la fel, ca piesă de schimb.
După aceste mici exemple, să continuăm, gîndindu-ne la mersul industriei, unde zeci de mii de piese de schimb sînt necesare zilnic pentru a întreține echipamentele într-o bună stare de funcționare. Aici trebuie să ne gîndim că o situație ca aceea de mai sus, legată de mobilier, nu mai are voie să se survină: constatăm așadar că există deja o clasificare a economiei legată direct de societate – o economie destinată exclusiv producerii pieselor de schimb industriale.
În cazul unei deviații de la această situație, societatea are de suferit, așa după cum se poate vedea în cazul energeticii nucleare unde, din cauza fiabilității deosebit de ridicate a echipamentelor, necesitatea utilizării pieselor de schimb a fost foarte rară. Prin urmare, entitățile producătoare au dispărut ori s-au reformat de-a lungul timpului din lipsă de comenzi. Acum, cînd se pune problema prelungirii duratei de viață a centralelor nucleare, criza de piese de schimb a devenit acută și, de cele mai multe ori, insolubilă.
Agricultura nu este nici ea ferită de spectrul „pieselor de schimb”, mai ales că foarte multe situații care trebuie depășite au loc în cîmp, la distanțe mari de orice punct destinat reparațiilor, într-o atmosferă încărcată din plin cu praf, caracterizată însă și de alte condiții grele de activitate. În aceste situații, defectarea unei piese din întregul ansamblu al unei mașini poate avea consecințe nebănuite; în general, timpul aferent unor anumite lucrări agricole este foarte limitat în sezon și prin urmare nu se poate aștepta prea mult pentru repararea unei mașini agricole (nici vorbă de așteptarea unei anumite piese de schimb). Abia atunci se poate conștientiza că, pe lîngă stocuri și mecanici iscusiți, este nevoie și de o anumită tehnologie a managementului activităților de reparații.
Ne dăm seama acum că problematica pieselor de schimb în viața unei societăți este mult mai complexă decît s-ar părea la prima vedere, ea constituind, de fapt, esența existenței unei părți importante a societății noastre.
De foarte multe ori actul de management al unei societăți comerciale (indiferent de profilul acesteia) este marcat profund de capitolul „piese de schimb”. Reducerea costurilor de producție în orice sector reprezintă un obiectiv obligatoriu, iar în atingerea lui rezolvarea problematicii pieselor de schimb are o pondere foarte mare.
Avem de-a face aici cu acele concepte numite „mentenanță preventivă” și „mentenanță predictivă”. Deși sună destul de asemănător, cele două concepte diferă foarte mult.
Mentenanța preventivă reprezintă ansamblul acelor activități care caută să scaneze echipamentul în timpul funcționării acestuia și să ofere informații legate de prezența unor semnale atipice care indică faptul că o anumită piesă sau subansamblu urmează să se defecteze. Aceste scanări se efectuează cu aparate foarte speciale, destul de scumpe, iar interpretarea datelor obținute se poate face numai de către un personal foarte instruit; în acest caz se poate observa și impactul major pe care îl are conceptul de „piese de schimb” asupra societății prin faptul că apar noi tipuri de activități cu un caracter ridicat de specializare. Metodele care stau la baza funcționării acelor aparate sînt și acestea foarte interesante, implicînd ultrasunete, radiații laser, semnale electrice, efecte Corona etc.
Mentenanța predictivă se referă la o activitate cu caracter mai mult statistic care presupune construirea unui istoric al defecțiunilor și implicit al procurării de piese de schimb pentru un anumit echipament aflat în utilizare. Acest tip de activitate are mai mult legătură cu uzura pieselor componente ale unui anumit echipament (mașină, calculator etc.) care conduce la oprirea acestuia. Avînd un istoric special pentru fiecare echipament, se poate determina cu oarecare precizie cînd va fi necesară procurarea unei anumite piese de schimb, pentru a nu genera perioade îndelungate de indisponibilitate a echipamentului.
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
Tudor Prisecaru este profesor univ. dr. ing. la Universitatea Națională pentru Știință și Tehnologie Politehnica București.
