Chilipirul ca terapie

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rare sînt locurile în care sentimentul echităţii să fie mai puternic ca într-un magazin de vechituri. Autohtoni şi desţăraţi, bogaţi şi săraci, tineri şi bătrîni, cotrobăie ore în şir în căutarea chilipirului. E locul unde dispar titlurile nobiliare, sîngele albastru trece în ruginiul comun, rangurile sociale nu mai contează, iar diplomele dobîndite prin renumite universităţi particulare nu mai au nici o relevanţă. Un spaţiu în care ifosele şi opulenţa nu mai sînt agresive.

Dacă la „Centre Molson“, în zilele de festin hocheistic, cei de la „cucurigu“ privesc cu invidie la cei aşezaţi în primele rînduri, lîngă mantinelă; dacă la hotelul Ritz Carlton, cerberul cu aer de general şi ţîfne de absolvent al Academiei West Point, îţi cîntăreşte instantaneu punga şi starea socială; dacă în bogatul cartier Westmount – unde locuiesc mulţi dintre foştii prim-miniştri ai Canadei – priveşti fascinat prin grilajul de fier forjat desfăşurarea unui party, cu mese aranjate savant la marginea piscinei, cu lumînări şi făclii aprinse, cu muzica discretă a unui cvartet de coarde, ce ocupă o estradă laterală, aici, în schimb, eşti egalul lor.

O lume pestriţă cu gusturi eteroclite, cum stă bine gloatei, aflată într-o continuă mişcare. Ochi încercănaţi de griji cotidiene sau cine ştie ce abisuri existenţiale, doamne în „ultimul pătrar“, în toalete anacronice şi vizibile operaţii estetice, handicapaţi în cărucioare, orbi călăuziţi de cîini dresaţi dau impresia mai degrabă a unui drum al Damascului decît al unui banal magazin de vechituri.

Să aibă chilipirul virtuţi terapeutice? Tineri în pantaloni rupţi şi petice puse unde trebuie şi unde nu trebuie, în cămăşi sfîşiate, bocanci scofîlciţi în plină vară, amintesc anii de început ai strămoşului Cristofor Columb:

„În zdrenţe, cu copilul de mînă, bătînd în poarta mănăstirii Rabida, cerînd ajutor“, cum şi-l imagina Simon Wiesenthal. Adolescenţi ce par locuitori ai unei cetăţi medievale, blindaţi în armuri, bocanci cu bombeuri din oţel inoxidabil, curele doldora de ţinte metalice, brăţări şi lanţuri, amulete, cercei peste tot: în urechi, în nas, pe limbă, agăţaţi de sprînceană, iar buricul, de departe, pare cel mai chinuit. Cu toţii par a spune adio! maselor plastice, întorcîndu-se în epoca fierului.

Fiecare speră să găsească ceva. Între nenumăratele tablouri agăţate pe un perete coşcovit de vreme şi de nepăsare, unul mai norocos, poate găsi un Van Gogh, un lan de floarea-soarelui, galben-auriu, într-un Arles incendiat de soarele amiezii. Altul, mai de-al nostru, se poate bucura de un ibric emailat, roşu-aprins, Made in Romania, zămislit între dealurile Mediaşului.

La mare căutare sînt sculpturile inuite, lucrate en pierre au savon, reprezentînd, în general, animale şi peşti. Totemurile cioplite în rezervaţiile de pe coasta Pacificului aduc o undă de mister şi religiozitate în această insulă, preponderent profană. Peste tot tronează frunza de arţar, simbolul naţional canadian, conservată în cele mai bizare materiale. La intrare, un imens evantai de frunze uscate, ruginii, aminteşte lecţia naturii: „totu-i trecător“! O familie zgomotoasă pare încîntată de achiziţie, un fel de record al kitsch-ului: o fotografie mărită, reprezentînd un leu cu gura căscată, colţi ascuţiţi, gata să te sfîşie, luminaţi fiecare de becuri în diferite culori, clipind ameninţător. Îi scoţi bateria, l-ai îmblînzit! Un african – după fizionomie – tîrăşte o rogojină plină de găuri, deşirată pe margini, fără nici o calitate aparentă, nici funcţională, nici estetică. Să fie o relicvă din inventarul corabiei lui Thor Heyerdahl, cea cu care a atins Caraibele? Un dăruit al sintezelor vizuale ar putea reconstitui o istorie vie, de la primele caravele, pînă la ultima generaţie de computere. Dar, în acest vacarm, cui îi mai arde de istorii?

Rochii de epocă, pantofi de mătase cu însemnele unor manufacturi dispărute; baldachine cu aer vetust ce par scoase la vînzare de o Casă Regală ajunsă la ananghie; lenjerii brodate ce amintesc de tinerele fete care, venind din Franţa pentru a se mărita în Canada, primeau din partea Regelui „un modeste trousseau“; aceste „tuques de laine“, necunoscute europenilor – totul se constituie într-un adevărat răsfăţ al privirii.Senzaţie de împărăţie a inutilului: sfeşnice de alamă cu ceara împietrită de timp pe braţele ce se bălăngăne jalnic; lămpi de petrol mîncate de rugină; evantaie destrămate, aduse din cine ştie ce colţ asiatic; o maşină de cusut ieşită de multă vreme din uz, incapabilă de a mai tigheli nici pînza de păianjen, întinsă din belşug între pedală şi suveică. Totul se cumpără: aparatură electronică, piane sparte, gramofoane vechi, chiar şi un clopot mut, cineva şterpelindu-i limba.

La rafturile doldora de cărţi, este afluenţă mai mare ca la librăria Gallimard, de vis-à-vis. Incunabule aduse peste Ocean de cine ştie ce iubitor de slovă scrisă, romane de duzină, vechi horoscoape în misteriose ideograme, literatură ezoterică, benzi desenate – o adevărată bibliotecă ce îndeamnă la lectură. Vîrstnicii, aşezaţi pe cele cîteva scaune de răchită, întorc cu evlavie paginile cărţilor religioase, în coperţi cu cotoare aurii, de mare efect sub incidenţa luminii. Cei tineri, puţini la număr, le frunzăresc la raft, ilustrînd parcă un gînd cioranian: „destulă pasiune pentru a ne apropia de El, dar nu destulă naivitate pentru a crede“.

Zumzet de stup supra-aglomerat. Labirint din care nimeni nu vrea să iasă. Creuzet misterios în care s-au topit toate idiomurile lumii. Doar indianul kahnawake rezemat de un perete, pe care este pictată, în manieră naivă, o hartă a celor două continente americane, ornată din belşug cu săbii şi cruci, purtate de conchistadori cu mustăţi fioroase, priveşte resemnat. Pare un totem viu, strămutat din rezervaţie în acest bîlci modern. Din difuzoarele mascate în tavanul fals, o muzică sacadată se prăvale, asemenea Niagarei, mistuindu-se printre oameni şi mărfuri.

Tulburat din reverii, indianul tresare, ca la ecoul unui cîntec cunoscut

– amestec de bocet şi blestem, revoltă şi renunţare – ce învăluie această epifanie a deşertăciunii:
...si Cristophe Colomb n’avait pas existé, nous aurions été libres... sînt ultimele cuvinte ale cîntecului.
 

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.