Echipa națională de fotbal a României se află acum pe locul 45 în clasamentul FIFA. E bine, e rău? Are vreo relevanță?
E locul nostru. Cam pe acolo sîntem de ani mulți. Ne place acolo, la căldurică. Nici prea sus, nici prea jos. Naționala României e precum statul român pe plan extern. Nu vrea să iasă în evidență. E camuflat, statul. Merge pe șest. Sub radar. Statul invizibil. E ultima noastră pasiune, să nu facem valuri. O altă versiune a vorbei ăleia imbecile cu capul plecat. Vorba cuiva, păi tocmai atunci ți-l taie, că nu vezi de unde vine paloșul. Cu fotbalul plutim în acest loc incert, sub mărimile lumii și deasupra micimilor ei. Bine, există și excepții. Sîntem și sub unii pe care îi credem noi a fi din lumea a treia a datului cu piciorul în minge. Ce impresie vă face faptul că peste noi e Panama? Echipa de fotbal, nu pălăria. O să rîdeți? Să nu rîdeți. E firesc. Panama e neînvinsă, cu o excepție, din vremuri imemoriale. O să ziceți că și noi. Da, și noi. Dar noi parcă am făcut mai multe egaluri. Pe cînd ei au zburdat în fața unor coloși ca Martinica sau Curaçao. Coloși ai turismului, desigur. Iată de ce acest clasament e – exceptînd primele poziții, pe bună dreptate ocupate de Argentina, Franța, Anglia, Belgia, Brazilia și așa mai departe – o autoritate relativă. Noi mai degrabă ar trebui să ne comparăm cu surorile de suferință comunistă. Croația e pe 10. Normal. A atins ceruri ale fotbalului absolut inaccesibile nouă. Ucraina, unde, cu tot războiul, încă sînt bani pentru acest joc, e pe 24. Ungaria – hopa! – e pe 27! Păi, da. Naționala ei e cu o clasă peste a noastră. Polonia lui Lewandowski e pe 30. Serbia, 32. Chiar și Rusia – ha-ha! –, dată afară de peste tot, nu a reușit să coboare sub 38. În rest, stăm mai bine decît restul Estului. Inclusiv Slovacia, companioana din grupa de la Campionatul European. Ceea ce e egal cu zero. Sau cu zero-zero. Căci de aici pleacă meciurile. Pentru noi, în cel mai bun caz. Nu sîntem mai buni decît mai nimeni, dar ceea ce am obținut în preliminariile fără înfrîngere e un pic de respect din partea adversarelor. Ele nu se vor uita pe FIFA Ranking, ci pe înregistrările cu victoriile asupra Elveției și Israelului. E de profitat pentru a ieși din anonimat, acolo unde ne-au dus decenii de lăutărie fotbalistică. Sportiv, ne trebuie ceva vești bune. Ne trebuie ceva care să ne scoată din această burtă moale a istoriei. La această populară activitate a planetei sîntem așa cum mi-au spus niște turiști despre București: un amestec de vechi și nou. Un ghiveci cîteodată simpatic, altă dată jenant. Chiar, ce vă naște fluturi în stomac azi, cînd vă gîndiți la România? Vedeți ce autostradă spre fericire stă în fața fotbalului…
