accent pe istorie

Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.

Stocul pare limitat, istoria continuă.

Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.

În altă ordine de... pahare, vinul preferat al lui Carol I era Bordeaux-ul, dar îi plăcea și vinul fabricat în țară, iar berea care ajungea pe mesele de la palat era furnizată de Azuga.

Doar că istoria-i ceva mai întortocheată.

Suprafața de gheață amenajată la Chamonix în 1924 a fost cea mai mare din lume la acel moment și a fost construită în timp record.

Altfel, adjectivul „sec” mi se pare potrivit a sta lîngă un singur substantiv în istorie: „vin”.

Istoria este frumoasă și din acest motiv: te poartă acolo unde afli ce poate nici nu te așteptai și, aproape fără să îți dai seama, orizonturile ți-s mai cuprinzătoare.

Cum altfel ar putea fi numite atîtea luni fără soare, dacă nu cea mai proastă perioadă din istorie?

În anii ’60, instituția trimitea la radio înregistrări cu actualizări în ceea ce privește traseul lui Moș Crăciun, iar în anii ’90 povestea a devenit digitală.

Spectacolul a continuat.

A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.

Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.

N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.

Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.

După război, Joseph Pilates s-a întors în Germania și a continuat să își dezvolte tehnicile.

Prima carte pentru copii semnată de Michael Bond a fost publicată în 1958 cu titlul Un urs pe nume Paddington.

Ulterior, Podul Grant a fost modificat și reconstruit de mai multe ori pe parcursul secolului al XX-lea.

Chiar și așa, „doamna de fier a Israelului” și-a dat demisia la cîteva luni după război pe fondul nemulțumirilor cetățenilor.

Că așa-i uneori în istorie. De la un pantof izbit de masă la o rachetă aruncată în aer poate fi doar un pas.

Sigur că efectele atacului aerian asupra Veneției au fost prea puțin eficiente, spre deloc, însă istoria a reluat ideea în secolul următor.

Istoria, firește, a continuat. Cu zboruri line și cu motoare explodate deopotrivă.

De aici pînă la personajul Winnie-the-Pooh din poveștile pentru copii scrise de A.A. Milne nu a fost deloc mult.

În gîndul ei era să meargă singură la gară și să îl vadă „pentru o secundă, ascunsă în mulțime”.

„Perfectă”, așa a caracterizat presa invenția lui Edison. Cu o „lumină clară, rece și frumoasă”.

Americanii, în schimb, nu cred că aveau nimic împotriva oranjeriilor...

„Punerea în aplicație a monstruosului nostru plan de operațiuni a fost nu mai puțin monstruoasă”.

De menționat ar fi pantofii lui Dorothy, care în povestea originală nu sînt din rubine, ci din argint.

Monalisa ce părere o avea? Dar Napoleon?

Istoria putea continua. Și avea să fie una înălțătoare pentru aviația română.

Odată cu schimbarea rutei, avionul trebuia să treacă deasupra Manhattan-ului

Cu toată noblețea, lui Churchill, firește, nu i-a priit momentul.

După o jumătate de an, The Beatles semnau primul contract de înregistrare.

De obicei, orice poveste bună are la origine o istorie.

Clopotul cu pricina, care avea să devină un simbol național American, fusese comandat din 1751 de către corpul legislativ din Pennsylvania.

Mihail Gorbaciov, alt oaspete de-ai președintelui Ronald Reagan la fermă, cu altă ocazie, nu a pomenit de exporturi de tradiții.

Următoarea provocare de pe agenda NASA este prima femeie pe Lună, iar apoi prima misiune umană pe Marte.

Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).

Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?

În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.

Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?

Patul istoric se află și astăzi în casa în care a locuit Napoleon pe insulă, Longwood House, devenită între timp muzeu deținut de Guvernul francez.

Altfel, în catedrală, printre oamenii care o priveau pe regină în acea zi a încoronării se afla, îmbrăcat în costum (tot) de mătase, un prinț în vîrstă de cinci ani: Charles.

Musai a se reține combinația dintre curaj și candoare. O rețetă care nu dă greș în istorie.

Atenție la fisuri. Pericol de renaștere.

Pentru că niciodată nu-i tîrziu să (re)construiești. Dacă crezi. În fiecare cărămidă.

Dar de un croissant ce ar fi zis Maria Antoaneta?

Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.

Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.

Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.

„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.

Pe de altă parte, cine știe? Poate istoria ar curge altfel măsurată de lalele, nuferi, frezii, crini, trandafiri ori ciuboțica-cucului. Oare alarma cum ar suna?

Pentru că istoria nu e niciodată (fix) aceeași, chiar dacă se repetă.

Se adaugă și o bază hipică cu cai pursînge antrenați pentru filmări, o bază auto cu mașini de epocă și un velier cu pînze și motor. Plus vizita lui Kirk Douglas din 1966 și cea a lui Orson Welles din 1967.

Dar Grand Central Terminal a avut noroc.

În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.

Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.

Ochii, însă, trebuie deschiși degrabă, a venit Primul Război Mondial. Azuga se afla la doar șapte kilometri de granița cu Imperiul Austro-Ungar.

Rămînînd la Revelion, réveillon, réveiller, réveil, mă gîndeam că sensul s-ar putea manifesta și la modul figurat, pe tot parcursulul anului.

Ce rămîne de făcut? Să dirijăm cît mai multe legături între simfonii ale destinului și victorii.