Un balon din mătase galbenă, numit „România“
Prin 1887, principele George Valentin Bibescu era cu părinții săi într-o vizită la Paris. Printre altele, acesta a participat la spectacolul oferit de ascensiunea unui balon cu aer. Pasiunea sa pentru zbor și aeronautică tocmai își întindea aripile, urmînd a contura un zbor remarcabil în istoria aviației românești.
În epocă, țări precum Germania, Italia sau Belgia aveau deja aerocluburi. România, încă nu. Tot în epocă se discuta din ce în ce mai mult și mai practic despre contribuția și importanța aeronauticii în armatele naționale. În 1893, în România s-a înființat aerostația militară, prima subunitate aeronautică din istoria Armatei Române. George Bibescu a acționat în context și a înființat în 1905, după model francez, societatea „Aero-Clubul Român”. Sigur că tot el trebuia să și finanțeze noua societate, care avea doar cîțiva membri simpatizanți. A început cu începutul. Cu un balon sferic cu hidrogen. L-a cumpărat și l-a botezat „România”. După ce a ajuns în țară, a fost verificat amănunțit de locotenentul Eugeniu Asachi. Era numai bun pentru ascensiuni.
Pe 19 octombrie 1905, balonul „România”, confecționat din mătase galbenă de „calitate fină”, cum scria presa vremii, își aștepta liniștit, în curtea Uzinei de Gaz Filaret, prima ascensiune care urma să aibă loc în ziua următoare. Și a avut. Nu fără aventuri.
La bordul balonului erau prințul Bibescu, locotenentul Paul Moruzzi, locotenentul Asachi și directorul Marinei militare. Deși pe balon era scris vizibil „România” și era imprimat un tricolor de proporții considerabile, garda militară care păzea zona a început „o vînătoare îndrăcită avînd ca țintă balonul”, după cum relatează chiar principele Valentin Bibescu. Pasagerii balonului au aruncat lestul pentru a lua înălțime, iar de acolo au trimis un mesaj Ministerului de Război în careprotestau împotriva eroismului ostașilor săi. Cum l-au trimis? Simplu. Cu unul dintre porumbeii călători pe care îi aveau la bord.
Zborul balonului „România“ a continuat pînă spre seară, cînd acesta a început să coboare ușor, dar nu neapărat... lin. Frînghia groasă care asigura echilibrul se tîra pe pămînt, iar la un moment dat s-a agățat de hornul unui bordei, pe care l-a dărîmat cu totul. Proprietarul păgubit s-a prins de frînghie și, în ciuda apelurilor de a se da jos, acolo a rămas. Pînă cînd domnul Moruzzi i-a vărsat în cap un sac de nisip. Vrînd-nevrînd, omul a dat drumul frînghiei și a căzut pe un acoperiș.
Peste puțin timp, balonul „România“ a aterizat cu bine la Lehliu.
Istoria putea continua. Și avea să fie una înălțătoare pentru aviația română.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
