Horia CORCHEŞ

Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!

Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?

Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.

Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.

Elevi cu medii mari, unii dintre ei, au rămas nerepartizați, alții, cu medii mai mari sau mai mici, au intrat doar la licee cu profil tehnologic.

Faptul că se dau meditații nu este, cum s-a încercat adesea să se spună, un indicator al calității precare a învățămîntului.

Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?

Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.

Predăm strungul în epoca informatizării.

Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.

Profesorul trebuie, desigur, să aibă niște abilități și niște competențe. Trebuie, cu siguranță, să aibă niște înclinații specifice.

Te trezești, la o vîrstă a maturității, că adesea nu știi să-ți răspunzi ție însuți, darmite să ai și curajul să vorbești în fața celorlalți despre astfel de ascunzișuri ale tale.

În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.

Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,

Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.

Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.

Basmele nu au murit în trecutul cultural ancestral al umanității. Ele continuă să se regenereze ca narațiuni în felurite formule artistice și în zilele noastre, păstrîndu-și același potențial formativ.

În școală încă nu se face educație financiară sistematică și consider că ea a devenit necesară în societatea contemporană.

În programa școlară pentru gimnaziu se vorbește despre valori. Despre valori promovate de școală, despre valori culturale promovate în textele scriitorilor români din diferite perioade istorice, despre valori promovate prin obiceiuri și tradiții, despre valori etice, valori naționale, valori comunitare etc.

Cele două modificări majore anunțate de domnul ministru vizează structura anului școlar și modalitățile de evaluare a elevilor.

Profesorii au avut ocazia să învețe cum să se desprindă de utilizarea exclusivă a manualului tipărit și a tablei negre.

Oamenii aceștia, care comentează cu satisfacție și cu ură, sînt și ei măsura libertății noastre.

Cînd a început această urgie, pe rețelele sociale titlul romanului camilpetrescian s-a și rostogolit cu repeziciune.

Ne luptăm prin educație, prin artă, prin literatură să devenim mai umani, mai buni. Și nu reușim.

Sînt zile cu orizontul întunecat de sînge și de lacrimi, cum nu credeam că voi prinde în viață, cum poate mulți nu credeam că vom prinde, obișnuiți să trăim într-o lume în care pacea părea ordinea firească.

În zilele noastre, nu este reglementată obligativitatea planurilor de lecții pentru toate orele pînă la obținerea definitivatului.

Cu texte care se studiau în gimnaziu nu aduceai elevii în arena lecturii de plăcere.

Proful cutare e nebun, îl auzi pe cîte unul, pe stradă, în mijloacele de transport în comun sau acasă, dacă elevul e copilul tău.

Fără note sau calificative intermediare, ci cu fișe de progres și cu acest calificativ final, însoțit de o justificare a sa pe baza unor descriptori de performanță pentru fiecare clasă și materie.

Au rămas tot la coadă, așa cum au fost întotdeauna, și nu ar vrea să fie cei dintîi, dar ar merita să fie printre primii, totuși.

Experiența aceasta, care în momentul în care am fost obligați să ne retragem a avut o încărcătură dramatică mare, a fost, privind ulterior înapoi, una benefică.

Pentru a deveni un reper pentru ceilalți trebuie să te desprinzi de pluton.

Mă interesează cum selectăm cunoștințele și ce înveliș de semnificații și de interpretări mijlocim să ajungă prin ele înspre elevi, înspre copiii noștri, pentru ca ele să îi ajute să ajungă la obiectivele menționate în documentul european.

Vianu spune că un obiect de artă poate fi recunoscut ca valoros, chiar dacă ție, receptor, nu-ți place în mod deosebit.

9,50 a poziționat copilul abia pe penultimul loc în clasă.

Majoritatea profesorilor știu să transmită o informație în format științific. Dar nu dețin un anumit tip de competențe.

Te confrunți cu părinții care au devenit din ce în ce mai invazivi în viața școlii.

Educativul extracurricular era, probabil, în această perioadă a anului mai viu decît în orice altă perioadă.

Nu sînt adeptul unor discipline noi pentru diversele tipuri de educație (sexuală, media, financiară etc.), ci mai degrabă sînt adeptul infuzării disciplinelor de bază cu elemente ale acestora și, cum dădeam exemplul cu secolul al XVIII-lea de la început, cred că se poate.

Școala trebuie să impună balansul corect între ceea ce înseamnă educație culturală și educație sportivă.

Întreaga formulă de evaluare a elevilor la noi este învechită, ținînd de o etapă a pedagogiei care începe să devină muzeală.

Aș vedea alocate fonduri prin care fiecare școală din țara asta să poată invita pe parcursul unui an școlar trei-patru-cinci scriitori la întîlniri cu elevii.

Adesea deschid o lecție la liceu cu lectura unei poezii a unui scriitor contemporan, de la care ajung apoi la studiul textului clasic al vreunui scriitor din literatura contemporană.

Am fost uneori criticat prin comentarii de cititori, pentru că am îndrăznit să mai critic și eu profesori.

Nu-mi aduc aminte exact primele contexte de interacțiune cu directoarea, doar atmosfera generală a școlii, aerul oarecum tihnit și cald al unui loc în care am știut din primele momente că mă voi simți bine.

Sînt cel puțin rezervat față de intruziunea în mediul școlar formal a diverselor ONG-uri.

Un învățămînt care stă sub semnul reflecției poate genera teamă, pentru că reflecția este greu de evaluat normativ.

Ajungem să punem pe piedestal o comoditate în care, de fapt, facilităm aparențele, falsul, lipsa autenticității în relațiile interumane.

Nu există ore sau discipline mai importante sau mai puțin importante, implicit nu există nici profesori mai importanți sau mai puțin importanți prin prisma disciplinei pe care o predau.

Acuzată de aroganță, de instabilitate psihică, de egoism chiar, Naomi a rămas însă fidelă discursului său frust, asumat.