Cum recîștigăm ceea ce am pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

Zilele acestea am un prieten care se află într-un ușor disconfort, o durere căreia trebuie să-i facă față. Partenera lui l-a părăsit. Prietenului meu îi vine greu să înțeleagă și să accepte, dar mai ales nu știe cum să acționeze. Nu mai știe mare lucru despre ea, își pune întrebări. Mă chestionează dacă nu ar trebui să o caute. Dacă nu ar trebui să încerce să inițieze un dialog cu ea. Poate, își spune el, ar mai fi vreo șansă, mai ales că, la despărțire, partenera lui îi arătase și ceva semne cum că nu este chiar sigură că face alegerea potrivită părăsindu-l. Părerea mea a fost mereu că nu este cazul să o caute. Ea l-a părăsit, tot ea trebuie să îl caute, în caz că mai vrea ceva. Dar nu ratează, oare, vreo șansă astfel? se întreabă el. Nu, i-am spus eu. Șansa ta este să îți concentrezi atenția pe tine. Să faci sport, să te odihnești, să citești, să dormi bine, să te bucuri de prieteni, de o plimbare, de un film. Să faci lucruri pozitive. Să acționezi în direcția scopurilor tale de viață. Dar cum poate fi aceasta o șansă de recîștigare a ei, dacă nu face nimic înspre ea? Ce garanții are că, procedînd astfel, ea va reveni înspre el? Nu are nici o garanție, așa este, i-am confirmat. Dar îi garantez că își dă sieși o șansă astfel, una uriașă, de a nu se pierde. Iar poate părea că scriu în afara subiectului școlii și educației. Dar nu este așa.        

Similar cu situația în care cineva este părăsit, școala poate simți adesea că este lăsată în urmă. De cîte ori nu ați auzit melancolica exprimare a nostalgiei după un învățămînt din trecut, care aparent ar fi fost idilic? Cu toate acestea, răspunsul nu este să alergăm disperați în urmărirea a ceea ce am pierdut, ci să ne concentrăm pe îmbunătățirea noastră internă.

În această analogie, despărțirea devine metafora pentru schimbarea și provocările constante cu care se confruntă sistemul nostru de învățămînt. Mulți dintre noi pot fi tentați să încerce să „recîștige” modele educaționale ale trecutului, să se agațe de tradiție în fața schimbărilor radicale. Dar așa cum prietenul meu a aflat, acest lucru nu este soluția.

Soluția este, de fapt, concentrarea pe propria îmbunătățire. Să analizăm ce funcționează în educație și să cultivăm acele aspecte. Să investim în resurse pentru a ne dezvolta elevii într-un mod holistic, să îi pregătim pentru provocările unui viitor incert și să le dezvoltăm competențele sociale și emoționale, gîndirea critică și creativă.

În același timp, sistemul nostru de învățămînt trebuie să se adapteze la noile tehnologii și să adopte metode inovatoare de predare și de evaluare. Dacă nu avem garanția că vechile metode vor aduce înapoi succesul nostru, avem în schimb garanția că, prin adaptare și îmbunătățire continuă, putem evolua și ne putem regăsi pe noi înșine, ca sistem educațional.

Care sînt nevoile și aspirațiile elevilor noștri și cum să construim un mediu educațional care îi pregătește pentru lumea reală? Prin inovare și adaptabilitate putem să creăm propriile noastre șanse de reușită, indiferent de schimbările și provocările pe care le întîmpinăm. Prin această abordare vom crea nu doar un sistem educațional mai bun, ci și adulți mai înțelegători, mai empatici și mai bine pregătiți pentru viitorul incert care îi așteaptă.

În fața durerii și incertitudinii prietenului meu, mă gîndesc la sistemul nostru de învățămînt care, în multe privințe, se confruntă cu aceleași provocări. La fel cum el se întreabă cum să-și recîștige relația, școala se confruntă cu dileme despre cum își poate îmbunătăți calitatea și relevanța. Cunoașteți imaginea: înainte, școala era mai serioasă; înainte, școala se bucura de respect; înainte, profesorii erau mai pregătiți; înainte, părinții erau mai implicați; înainte, elevii erau mai serioși; înainte se făcea, domnule, carte; înainte, totul era perfect. 

Despărțirea, în orice context, aduce cu sine un amalgam de emoții – durere, confuzie și, deseori, dorința de a recîștiga ceea ce am pierdut. Cu toate acestea, lecția importantă pe care o învățăm din ambele situații este că recuperarea nu vine prin presiunea asupra celuilalt, ci printr-un proces de autodescoperire și dezvoltare personală.

În contextul școlii și al educației, aceasta înseamnă că, în ciuda schimbărilor și provocărilor, putem recîștiga relevanța și excelența printr-o abordare concentrată pe propriul progres și pe nevoile elevilor noștri. Există modalități pentru a face acest lucru. Mă gîndesc, simplu, la reevaluarea curriculum-ului școlar, de exemplu, prin integrarea subiectelor relevante pentru secolul XXI, precum tehnologia informației, gîndirea critică și abilitățile sociale, educația media. Integrate, nu ca discipline distincte. Putem oferi elevilor un mediu educațional mai cuprinzător, care să-i pregătească pentru lumea modernă.

Mă gîndesc și la implicarea în voluntariat și în proiecte comunitare. Dialoguri cu societatea care cred că ar avea un impact enorm, pozitiv, în oglindirea reciprocă. Aceste experiențe nu doar că ar aduce servicii comunității, dar ar oferi și elevilor o perspectivă mai largă asupra lumii și ar dezvolta empatia și solidaritatea. Prin astfel de activități, elevii pot învăța valori precum responsabilitatea socială și colaborarea.

Mă gîndesc și la motivația profesională a cadrelor didactice. Profesorii motivați, pasionați de predare și de învățare, pot inspira și influența pozitiv viața elevilor. Investiția în dezvoltarea profesională continuă și în recunoașterea eforturilor lor poate crea un mediu educațional în care excelența și inovația devin norma, nu excepția.

Mai mult decît atît, cultivarea unei atmosfere de încredere și de respect între profesori, elevi și părinți. O comunicare deschisă și transparentă poate contribui la formarea unei comunități educaționale puternice și susținătoare, în care fiecare individ se simte valorizat și încurajat să își dezvolte potențialul.

Practici și atitudini pozitive. Ele pot face școala un loc în care elevii nu doar învață materii academice, ci și dezvoltă abilități esențiale pentru viața de zi cu zi. În timp ce așteptăm ca schimbările să vină în sistem, putem acționa la nivel individual și comunitar pentru a redobîndi încrederea și excelența. Prin această abordare, nu doar că vom recîștiga ceea ce am putut fi tentați să considerăm pierdut, dar vom crea și un mediu educațional mai bun pentru toți cei implicați.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic