viața de capital

În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor

Subiectul reorganizării teritoriale s-a redeschis.

Producătorii agricoli europeni nu pot arunca toate relele din piață asupra Ucrainei.

Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.

În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.

S-a spus apoi că Uniunea Europeană discriminează România acordînd subvenții mai mici pentru agricultură decît cele plătite pentru unele state vestice.

Este clar că Uniunea Europeană își reduce nivelul de achiziții de țiței din Rusia, la fel cum a făcut-o și cu gazele naturale.

Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.

Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

În economie, progresismul și conservatorismul se declină în feluri diferite.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi să luăm în serios ideea revenirii Petrom la stat, costurile presupuse de această tranzacție ar fi egale cu cele ale construirii unei autostrăzi.

România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.

Se va mai retrage statul din economie după ce crizele vor trece?

Desigur, planurile lui Musk sînt mari și el nu se sperie de dificultățile care apar la început.

În funcție de cum va evolua războiul din Ucraina, economia se va schimba sau, mai exact, își va putea schimba polii de producție și aprovizionare.

„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.

Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?

Este foarte simplu astăzi să încerci să capitalizezi la nivel politic oferind așa-zise soluții populiste sau naționaliste.

De aceea, este nevoie de responsabilitate atît din partea contribuabililor, cît și din cea a instituțiilor financiare. Cu atît mai mult cu cît, în România, fondurile de pensii administrate privat parcă ar sta ca „un os în gît” pentru unii politicieni.

Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.

Este un nonsens economic.

Printre criteriile de mediu, investitorii pot să ia în calcul, de exemplu, nivelul de emisii de carbon aferent activității companiei și modul în care acest indicator a evoluat în timp.

Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.

Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.

Războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale au schimbat geografia comerțului mondial.

În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.

Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.

Ordonanța a stîrnit emoție plecînd de la faptul că serviciile speciale sînt implicate în procesul de luare a deciziei

Aplicarea sancțiunilor economice a avut ca efect o devalorizare accentuată a rublei în raport cu dolarul.

Lecția pe care ne-o dă războiul din Ucraina este aceea că nu are rost să investești într-o țară lipsită de democrație.

Prezența investitorilor străini în economia autohtonă era pusă pe seama războiului economic.

Profesiile și sectoarele inovatoare sînt premiate din punctul de vedere al veniturilor și își permit să ofere salarii mai mari.

Străinii par a fi din nou sursa tuturor relelor din economia românească, fie că este vorba despre importul de produse alimentare „otrăvitoare”, fie că este vorba despre Bruxelles, care impune României reguli care o sărăcesc, fie că este vorba despre companii străine care scot profiturile din țară.

Melanjul sindical-politic a dat naștere unor compromisuri de ambele părți.

Faptul că se tipăresc taloanele este de la sine înțeles și absolut nerelevant pentru pensionari.

Există o serie de mituri false cu privire la economia comunistă care traversează cele trei decenii de economie liberă.

Creșterea salariului minim este un mod netransparent de a crește și salariile din administrație.

Sînt destui „experți“ care preferă să moară capra vecinului pentru ca ograda să-i rămînă goală.

Ar trebui să fie ascultați oamenii de știință. Iar aceștia aduc o serie de dovezi directe.

Guvernul poate lua decizii care pot influența piața și prețul, de la plafonarea prețului pînă la scăderea unor taxe și impozite.

Iată strategia: cîștigarea unei cote de piață cît mai mari prin utilizarea unei tehnici simple, „cel mai mic preț”.

Agențiile de rating au atras atenția că o schimbare de linie politică poate duce România în țările din categoria „junk”, nerecomandate investițiilor.

Noua criză, cea sanitară, venită în anul 2020, a prins România în cea mai sensibilă situație bugetară.

O bună parte dintre greșelile din trecut pot fi tratate astăzi în cheie morală.

Opoziția politică nu a ratat nici prilejul rectificării bugetare pentru a crea confuzie.

România s-a clasat, în ierarhia europeană, pe ultimul loc la capitolul productivitatea resurselor.

Proiectul lărgirii plajelor este comparabil cu una dintre lucrările importante de infrastructură pe care România ar trebui să le facă.

Mesajele prea optimiste ale premierului Cîțu pot fi „o sabie cu două tăișuri”.

Una din temele tot mai prezente în spațiul public, în ultima perioadă, este cea referitoare la sumele mici pe care le plătesc marii oameni de afaceri ai planetei în contul impozitelor.

În ceea ce privește pensiile, se îmbină calculul științific cu interesul de moment.

Pînă la detaliile PNRR, să ne aducem aminte de programe de împrumut care, de-a lungul timpului, au condiționat finanțarea de realizarea unor reforme.

Piața internă era atît de săracă în produse, încît consumatorii aproape că nu aveau pe ce să își cheltuiască banii.

Un sfert dintre angajații din România primesc salariul minim, adică aproape 1,3 milioane de salariați.

Teoria străinilor vinovați este comodă pentru toată lumea.

Niciodată România nu a avut la dispoziție 80 de miliarde de euro (planul de redresare și reziliență plus alocările din bugetul multianual) pentru a-i cheltui și a-i investi în dezvoltare.

Florin Cîțu își respectă statutul de economist.

Coada a rămas un fel de „sport național” și în economia liberă.

Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă.

Dacă ar fi să asemuiesc cu ceva economia și societatea noastră, le-aș asemui cu o bicicletă căreia i s-a luat lanțul.