Sindromul „greaua moștenire”

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
image

Politicienii români suferă de sindromul „greaua moștenire”. Este vorba despre dorința fiecărui prim-ministru, a fiecărui ministru al cabinetului, de a arăta că își încep mandatele în condiții vitrege, complicate, de a vorbi despre ineficiența și greșelile predecesorilor lor, bineînțeles de la un alt partid.

Este clar că „greaua moștenire” a fost inventată de politicieni și pentru a avea o scuză în fața cetățenilor în cazul în care performanțele guvernamentale nu ar fi fost pe măsura așteptărilor. Și cum, în cele mai multe cazuri, rezultatele guvernelor au dezamăgit, „greaua moștenire” era alibiul perfect pentru a explica slabele rezultate ale guvernării. Desigur, la un moment dat, publicul românesc a înțeles „șmecheria”, ceea ce nu înseamnă că politicienii au abandonat tema „grelei moșteniri”. Dimpotrivă.

De fapt, primul semnal de acest tip l-a transmis chiar primul premier de după 1989, Petre Roman, atunci cînd a numit industria românească „un morman de fier vechi”. O sintagmă care a făcut istorie de-a lungul timpului, a fost contestată sau apreciată, dar care a avut o bună doză de adevăr, pentru că după anii 1980 au fost aproape anulate investițiile în industria autohtonă din cauza concentrării resurselor valutare pentru plata datoriei externe. „Greaua moștenire” a „epocii Ceaușescu” nu a fost doar industria rămasă cu o tehnologie a anilor ’70, ci modul de organizare a economiei, eminamente de stat, cu vagi preocupări pentru eficiență și cu o mare parte a schimburilor comerciale internaționale derulate în interiorul comunității economice a statelor socialiste. Adaptarea la economia de piață a fost dificilă, cu o cădere economică accentuată și cu o inflație record.

De altfel, Guvernul Ciorbea, instalat în anul 1996, a adus în discuție „greaua moștenire” a fostului Executiv condus de Nicolae Văcăroiu acuzînd, pe bună dreptate, lentoarea reformelor și lipsa de restructurare a companiilor de stat. Cîțiva ani mai tîrziu, în 2000, prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, îi reproșa predecesorului său, Mugur Isărescu, că lasă o situație a bugetului mai dificilă decît apare pe hîrtie și că nivelul de creștere economică prognozat era mult prea optimist. Este de remarcat că, în anii 2000, observațiile privind moștenirea economică erau mult mai rafinate, mai subtile decît cele din ultimii ani.

În anul 2017, guvernul PSD de atunci duce „greaua moștenire” la un alt nivel, respectiv inventează „gaura bugetară”. Președintele PSD de la acea vreme, Liviu Dragnea, anunța că în buget a fost lăsată de vechiul guvern o „gaură” de zecemiliarde de lei. Termenul este extrem de vag, exact pe placul politicienilor de la PSD, și nimeni nu s-a străduit să explice ce ar vrea să însemne „gaura bugetară” de zece miliarde de lei. Totul e făcut astfel încît opinia publică să-și închipuie orice, de la faptul că au dispărut zece miliarde pînă la ideea că bugetul a fost greșit întocmit. Ambiguitatea termenului este perfectă, pentru că guvernul instalat la începutul anului 2017 nu vrea să demonstreze de unde vine „gaura bugetară”, ci doar să facă aluzii din care fiecare poate înțelege ce vrea.

Nici fostul premier Ludovic Orban nu s-a lăsat mai prejos, acuzînd o „gaură bugetară” de dimensiunea cîtorva miliarde de lei. Cel puțin Orban a încercat să explice „gaura” din buget prin încasările nerealizate și plățile restante lăsate moștenire de fostul Executiv condus de Viorica Dăncilă.

În fine, Guvernul Ciucă a reușit performanța de a-și lăsa o proprie moștenire grea, respectiv înainte de încheierea primelor patru luni ale acestui an, ministrul Finanțelor a constat că bugetul are o gaură de 20 miliarde de lei. De fapt, cea mai logică explicație a dezechilibrului bugetar a fost construcția defectuoasă a bugetului de stat, cu venituri supraestimate și cheltuieli subevaluate.

Recent, a mai apărut o abordare de tip „greaua moștenire”. Marcel Ciolacu, președintele PSD, a cerut oprirea negocierilor pentru schimbarea Guvernului Ciucă pînă la rezolvarea revendicărilor sindicale ale profesorilor. Este o situație inedită. Președintele PSD, Marcel Ciolacu, nu vrea ca viitorul premier, Marcel Ciolacu, să moștenească un „cartof atît de fierbinte” cum este cel al grevei din Educație. Și atunci, cere actualului guvern să rămînă în funcție pînă rezolvă problema.

Problemele adevărate ale acestei abordări sînt de ordin principial. De fapt, politicienii încearcă să păcălească publicul, să inducă ideea unor dificultăți economice lăsate de adversarii politici. Un rezultat al acestei gîndiri este absența continuității, în sensul că mesajul este că vechiul guvern a făcut o mulțime de greșeli pe care acum trebuie să le îndreptăm noi, cei care tocmai ne-am instalat la guvernare.

Gîndirea corectă ar trebui să fie aceea a continuării proiectelor vechiului guvern. Investițiile majore, în infrastructură, în dezvoltarea regională sau în obiective importante, trebuie realizate pe parcursul unei perioade care depășește de obicei un ciclu electoral. Lucrurile se mișcă foarte greu în materie de investiții și de aceea ar fi nevoie ca marile proiecte să fie continuate indiferent de culoarea politică a Guvernului.

În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor, iar decidenții dinaintea lor nu au avut nici un rol. Modelul „greaua moștenire” este sindromul prin care politicienii se feresc să își asume responsabilitatea. Este un „sport” pe care știu să îl practice bine.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.