Andrei MANOLESCU

Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.

Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară

O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.

Evident că nu doar în muzică s-au întîmplat asemenea lucruri.

Care-i însă povestea cu Brâncuși pe care ar trebui s-o spunem... El susținea că arhitectura e sculptură locuită.

Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.

Din cînd în cînd, amicul din barcă mai constata că momeala din ac dispăruse sau că e nevoie să mai schimbe strategia.

Începutul e asociat adesea cu necunoscutul, dar și cu deschiderea către orice posibilitate.

Evident că generalii sau conducătorii de astăzi nu mai sînt în stare de atîtea lucruri și nici nu mai au nevoie să le știe.

Donald Trump, de pildă, ar putea fi considerat un produs cît se poate de reprezentativ al acestui proces.

În sfîrșit, după întîlnirea cu marele tușitor de la poarta parcului, fenomenul nu s-a mai repetat.

Am putea conchide că David Neacșu e un om care chiar a știut cum să-și valorifice libertatea cîștigată, cu arma în mînă, în urmă cu 34 de ani.

Autoarea amintește că sovieticii au înființat primul lor laborator pentru otrăvuri încă din 1921.

Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.

Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.

Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.

Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?

„Din punct de vedere al tehnologiilor de producere a vinurilor sîntem în fața multor țări europene și din lume.”

Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.

Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

În sfîrșit, trebuie să recunosc că la un moment dat, pe modelul vecinului de fotoliu, am ațipit și eu un pic.

Castelul a rămas în paragină timp de 73 de ani.

Ofițerul american ne-a cerut pașapoartele și ne-a întrebat, parcă ușor intrigat, ce-am căutat în Canada.

„Ce-ai zis? Malta? Daaa, insula aia are niște splendori... Și-n Gorzo e frumos. Gorzo-i zice, nu?” „Gozo, dragă, Gozo, fără r!” „Așa, ai dreptate. Gozo.”

Cred că și acest oraș, aflat la mică distanță de Washington, D.C., ar putea fi un loc în care să vrei să locuiești.

Dar care ar mai fi, de fapt, rostul universităților?

În sfîrșit, iată că am văzut și Albany, „liniștitul și pitorescul” orășel din nord. Dorința mi s-a îndeplinit. În realitate, iubita imaginară era rece și hidoasă.

Ferma lui George Washington producea toate obiectele și alimentele necesare locuitorilor ei, într-un sistem autarhic.

După Philadelphia am ajuns la Baltimore, un alt oraș care ni s-a părut trist, dar fără farmecul celui dintîi.

Smithsonian Institute e cel mai mare complex muzeal din lume, iar faptul că totul e gratis îl apropie vizitatorilor într-un mod special.

În general, dacă americanii muncesc din greu, nu înseamnă că sînt și încrîncenați.

Dar, cu toată măreția și ingeniozitatea sălilor de concert americane, trebuie să spun că mie mi-a fost dor, de fiecare dată, de farmecul Ateneului.

Așa a sunat una din promisiunile prin care actualul primar al orașului a cîștigat alegerile.

Dar nici astăzi, cum spuneam, n-am scăpat definitiv de acest tip de neplăceri.

De mirare e că asemenea vehicule au voie să circule chiar și prin centrul Manhattan-ului, pe unde nu ezită să claxoneze ca niște vapoare.

De ce se spun și de ce se ascultă povești?

N-aș putea spune că am rămas cu vreo impresie specială în urma concertului.

De-a lungul vremii, mulți oameni au sărit de acolo.

Apropiindu-ne de Chicago, am zărit un fioros combinat siderurgic ale cărui coșuri împrăștiau nori negri de fum, apocaliptici

Din păcate, și piatra suportă minciuna.

În esență, e vorba de același mecanism care a făcut imposibilă reformarea comunismului.

E pictorul unei anume atmosfere, specific americane. E vestit pentru că pe figurile personajelor lui nu se poate citi nici o expresie.

Cîte lucruri pe care le credeam ca fiind ale noastre dintotdeauna ne vin, de fapt, din „Lumea Nouă“...

Acest deziderat, spiritual și material deopotrivă, pare să-i fi împins totuși pe americani, în întregul lor, peste limitele cunoscute de celelalte popoare.

Pe sub atîtea camere de luat vederi, nu-ți vine să scoți vreun sunet.

Se pare că și la recrutarea militarilor au început să existe mari probleme.

Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.

Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.

După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.

Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.