Paradoxul rusesc

Publicat în Dilema Veche nr. 1005 din 13 iulie – 19 iulie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

Întrerup poveștile despre America pentru a explora unele întîmplări recente dintr-un pol opus al lumii.

Cu cîteva luni înainte de rebeliunea armată provocată de Evgheni Prigojin mi se părea inevitabil ca între acesta și Vladimir Putin să izbucnească un conflict. Cu siguranță, mulți l-au prevăzut. Dar n-am crezut asta din cauza declarațiilor tot mai puternice pe care Prigojin le făcea împotriva conducerii armatei, care începuseră să-l vizeze, mai voalat, chiar pe președinte și nici pentru că aș fi știut ceva despre intențiile sau despre felul de a fi al liderului grupului Wagner. De fapt, nu aveam nici o idee aparte despre personajele în sine implicate în această istorie și nici vreo informație în afara celor generale, vehiculate în presă. 

Ce știam, însă, era că grupul Wagner se putea lăuda cu o eficiență în luptă ceva mai mare decît a armatei rusești de stat. Poate că ocuparea Bahmutului n-a fost cine știe ce realizare militară. Specialiștii au spus chiar că acea victorie a rușilor n-avea de fapt nici un fel de importanță strategică, era doar un fel de ambiție motivată politic. Totuși, a fost singura reușită militară a rușilor în decurs de foarte multe luni de zile. Una peste alta, era aproape unicul motiv de împăunare în acest domeniu. 

Rusia trăiește în acest moment sub dictatură, e o societate aproape totalitară. Chiar dacă ne e greu să ne amintim, noi știm bine cum funcționează un asemenea sistem. Una dintre caracteristicile lui e lipsa de responsabilitate generată în lanțurile ierarhice, funcționărești sau militare. Fiecare ocupant al unui post, mai mare sau mai mic, în stat ori în armată, tinde spre o anumită inerție. O vorbă populară înainte de 1989 spunea că „timpul trece, leafa merge”. Tot ce se întîmplă se raportează superiorilor și fiecare are tendința de a se eschiva de orice răspundere prin descărcare în sus pe scară ierarhică. Cu toții simt că raportările astea trebuie să fie cît mai roze sau neutre, iar într-un astfel de sistem, decizia și acțiunea devin tot mai rare. Structurile de putere se rigidizează. Sînt puțini cei care-și mai asumă inițiative, de teamă să nu iasă prost și apoi să fie tocmai ei făcuți răspunzători. Orice problemă, oricît de mică, tinde să ajungă tot mai sus  la rigoare, pînă la șeful suprem. Cu meteahna asta, moștenită în mare parte din comunism, noi ne mai confruntăm și astăzi în structurile statului.

În Rusia, respectiva chestiune e la ea acasă și așa a fost mereu. E una din cauzele pentru care și statul, și armata funcționează la un nivel minim. Așa s-a ajuns probabil la necesitatea unor armate private, cu un alt gen de management. Însă, într-un regim de un asemenea autoritarism, de fiecare dată cînd ceva merge altfel, eventual mai bine, iese din rînd și atrage atenția. Creează o concurență nedorită sistemului descris anterior și, în plus, polarizează în juru-i și nemulțumirile generate de acel sistem (care de obicei sînt multe și latente). Pînă și succesele aparente pot avea un asemenea efect. Omul care răspunde de un sistem alternativ relativ eficient poate fi împins chiar și fără să vrea într-o rivalitate cu conducătorul suprem. 

Exemple în istoria Rusiei sînt multe. Ajuns șef al organizației de partid din Leningrad, Kirov, vechi tovarăș revoluționar bolșevic, a asigurat o relativă dezvoltare a orașului, devenind popular și, în mod automat, potențial rival al lui Stalin. În 1934 a fost asasinat. După ce s-a remarcat prin victoriile obținute pe front, celebrul general Jukov a devenit  un personaj foarte popular în Uniunea Sovietică și s-a pomenit, la rîndu-i, un potențial pericol pentru Stalin. La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, acesta l-a retrogradat din funcție și l-a marginalizat. Se poate spune că, spre deosebire de Kirov, a fost norocos.

Mai tîrziu, Bogdan Stașinski (cel despre a cărui poveste am scris recent), un simplu instrument în mîna KGB, care și-a dovedit însă calitățile și eficiența, asasinînd fără urme în Occident doi opozanți ucraineni ai Uniunii Sovietice (Lev Rebet și Stepan Bandera), s-a trezit în conflict cu propria organizație. Pentru KGB, devenise de la sine un martor periculos. Agentul a realizat că amenințarea KGB-ului era pentru el chiar mai mare decît cea din partea inamicilor din Occident, singura scăpare fiind să dezerteze în Germania Federală și să-și mărturisească faptele, ceea ce a și făcut. Toate trei sînt exemple de oameni loiali conducerii de la Kremlin, pe care succesele și eficiența i-au împins pe calea antagonismului cu aceasta. 

Prigojin a ajuns, inevitabil, în aceeași situație. Inițial a fost omul lui Putin, dar după ce i-a rezolvat o serie de treburi murdare cu relativă competență, a cîștigat multă popularitate prin comparație cu ceilalți comandanți, aparent incompetenți. Putin n-avea cum să nu-l perceapă drept un potențial rival, iar el n-avea cum să nu înțeleagă asta. A avut de ales între așteptarea „răsplății” și calea conflictului. Asemenea contradicții mai pot să apară.

În situația dată, paradoxul este că, deși Rusia are mare nevoie de structuri funcționale și inițiative eficiente, în momentul în care, de bine, de rău, acestea apar, ele intră inevitabil în conflict tocmai cu sistemul încetățenit în Rusia. În esență, e vorba de același mecanism care a făcut imposibilă reformarea comunismului. 

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.