Avram Iancu – 200

Publicat în Dilema Veche nr. 1037 din 22 februarie – 28 februarie 2024
image png

Într-o întîmplătoare întîlnire de aeroport, care ne-a făcut amîndurora plăcere, căci nu ne mai văzuserăm de vreo zece ani și avem multe amintiri comune de depănat, excelentul primar al Clujului mi-a adus aminte că anul acesta se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. Cum figura lui Iancu mă impresionează și, în foarte restrînsa mea galerie de autentici eroi ai neamului meu, el ocupă un loc central, socotesc că e momentul să formulez o întrebare și, prin ea, să deschid o temă pe care o socotesc esențială pentru identitatea noastră. 

Întrebarea este: cum se face că istoricii noștri evită efortul monografic serios în ceea ce-l privește pe Avram Iancu? În istoriografia noastră, și acum, cartea lui Silviu Dragomir, retipărită recent sub titlul Avram Iancu. O viață de erou la Editura Școala Ardeleană, trece drept cea mai bună carte despre Iancu. O carte terminată de autorul ei în 1949, respinsă repetat de cenzură și apărută abia în 1965, în care concesiile ideologice necesare pentru tipărire se văd ici-colo, este și azi, în 2024, reper istoriografic despre unul dintre cei mai mari români ai tuturor românilor. Cartea, înțesată de date, nume și referințe, nu e deloc ușor de citit; unor lucruri nu li se spune pe nume, pe alocuri se livrează lectura marxistă a istoriei (lupta de clasă, clișeul acelui gen de periodizare, fetișizarea rolului țărănimii ca un fel de versiune medievală a clasei muncitoare de mai tîrziu etc.), iar aspecte esențiale ale structurii psihologice a lui Iancu rămîn tabu. Românul de azi, curios să știe istoria națiunii lui, navighează greu prin paginile volumului și, la final, își va putea reprezenta ce a însemnat cu adevărat Avram Iancu în vremea lui doar cu un efort major de imaginație și prin mobilizarea tuturor cunoștințelor de istorie anterior dobîndite, dar nici un efort de imaginație nu-i va putea măcar sugera relevanța luptei lui Avram Iancu în actualitate. Silviu Dragomir (1888-1962) a fost un istoric de forță, indiscutabil un expert de prim rang în Revoluția de la 1848 și mai ales în dimensiunea ei ardeleană, dar scrisul său, așa cum ajunge astăzi la noi, este mai degrabă inutilizabil pentru cineva care vrea să înțeleagă ce lecții utile în prezent îi dă istoria națiunii sale. Munca de cercetare a lui Dragomir este cu adevărat valoroasă azi doar dacă, folosindu-se de ea, un alt istoric o utilizează inteligent și responsabil, pentru a reda acum, în deplină libertate a cuvîntului, povestea eroică a lui Iancu. Pe urmele lui Dragomir, merită amintite încercările lui Florian Dudaș din anii ’90 și alte cîteva încercări istoriografice, dar ele rămîn, totuși, la un nivel școlăresc, de nu cumva direct propagandistic. Cam toate paginile scrise despre Avram Iancu după 1965 nu mai pot fi citite acum decît cu amuzament, mai degrabă de pasionații perioadei comuniste decît de cei interesați de pașoptism și sînt, de fapt, destinate uitării.

Sigur că figura lui Iancu este de găsit în sinteze despre Revoluția de la 1948, cu apăsare în cele despre pașoptismul transilvan, dar un efort monografic, de anvergura celui al lui Silviu Dragomir, nu e de semnalat. Altfel, despre Crăișor s-a scris mai multă ficțiune istorică decît istorie în adevăratul sens al cuvîntului, culminînd, desigur, cu binecunoscuta piesă de teatru a lui Lucian Blaga. Dar refuz să cred că, după anii comunismului, în plină libertate a cercetării și a exprimării, nu mai este nimic de adăugat și nici de reinterpretat pe acest subiect. Așa că e legitim să mă întreb: de ce nu s-au încumetat și alți istorici, mai ales istorici ai secolului nostru, din care s-a scurs deja un sfert, să ne dea o monografie a lui Avram Iancu? 

Îmi veți spune că sînt și alții în aceeași situație, că nu este Avram Iancu singurul nostru erou căruia istoriografia noastră i-a rămas, rușinos poate, datoare. Așa e. Dar eu vorbesc aici despre Avram Iancu, nu despre alții (toți cei) aflați în această situație, iar faptul că mai avem multe asemenea cazuri nu e deloc o scuză. Poate doar un început de explicație, oricum jenantă.

Totuși, istorie se scrie. Publicul dornic să citească există. Numai că istoricii de azi se ocupă fie de „demitizări” (se caută, se vînd bine, produc rumoare la galerie, înțeleg tentația), fie de niște detalii pe care le urmăresc cu lupa care mărește de 1.000 de ori, insignifiante pentru marea narațiune a identității noastre, pentru memoria noastră colectivă. 

Am pus întrebarea aceasta în dreapta și-n stînga și am putut desprinde, în principal, două motive care-i țin departe pe istoricii de azi de Avram Iancu. Primul este acela că figura lui este asumată zgomotos de cei mai nerușinați dintre naționaliști și este instrumentată politico-ideologic. În anii ceaușismului, Avram Iancu a devenit un personaj istoric confiscat de ideologii xenofobiei de ieri, așa acum azi este confiscat de ideologii antieuropenismului. E greu pentru un istoric serios, care își cumpănește bine cuvîntul și țintește spre „științificitate”, să opună decența și onestitatea sa trîmbițașilor și toboșarilor drapați în tricolor. Biblioteca nu se poate pune cu ziarul, cu Facebook-ul, cu megafoanele de asediu. Istoricul care vrea să își construiască o carieră validă academic va căuta subiecte mai sigure.

În al doilea rînd, complexitatea personalității sale ridică probleme. Avram Iancu a fost un naționalist cînd era bine să fii naționalist – ia de explică asta, astăzi! Avram Iancu a fost un naționalist pentru că a fost un justițiar – și asta e greu de explicat astăzi. Naționalismul sănătos înseamnă cu totul altceva în 2024 decît însemna în 1848. Iancu a fost un om cu un relief psihic complicat și determinant pentru acțiunile lui – greu pentru un istoric să intre pe teritoriul acesta. În plus, a fost un erou autentic. Totul este eroic și măreț în biografia lui politică – azi, eroismul e derizoriu. A fost, de asemenea, un personaj tragic – azi, sensibilitatea tragicului e complet extirpată, iar instinctul măreției este extinct. Vreau să spun că orice monografie serioasă despre Iancu, scrisă în 2024, este de la început expusă pericolului deriziunii. Admit, deci, că nu e deloc o treabă ușoară să scrii lumii de Facebook și TikTok despre Avram Iancu. 

Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el. La gloria și decăderea lui, la micile lui victorii (atît de pilduitoare, totuși) și la marele lui eșec (dezesperant de trist). Dintr-un mic zeu pe pămînt pentru comunitatea lui, acest om a sfîrșit mizerabil, abandonat de ai lui, dar la trei zile după ce a murit, aceiași oameni care-l abandonaseră în dispreț au venit cu miile. Vina abandonului este, desigur, împărțită. El însuși, după 1852, s-a izolat, depresiv, doborît de sentimentul zădărniciei, scîrbit, poate, de vicleșugurile politice, vagabondînd și vrînd să nu mai vadă pe nimeni. Dar nici cei pentru care a luptat și cărora le-a adus onoare nu s-au învrednicit să-l vegheze. Însă, cum spuneam, posteritatea lui e impresionantă. Și azi, de fiecare 10 septembrie, moții vin la Țebea, la mormîntul lui, fără să-i cheme nimeni, fără să-i convoace nici un ucaz. Moții mai ales, ardelenii toți, dar și toată suflarea românească îl venerează de la moartea lui încoace și nu mă pot opri să mă întreb dacă nu cumva prin acest cult nesfîrșit și spontan urmașii vor să răscumpere vina strămoșilor lor, care l-au lăsat să moară în mizerie și dezonoare tocmai pe el, cel care le oferise primul moment de demnitate autentică după secole de umilință. În orice caz, în istoria noastră, doar el și Ștefan cel Mare se mai bucură de o asemenea autentică și neregizată evlavie populară. Și tocmai pentru că nu sînt mulți, cred că sîntem datori să nu-l lăsăm pe Avram Iancu doar legendei, de unde, oricum, nimeni nu-l va putea scoate vreodată.

La 200 de ani de la nașterea lui, Avram Iancu merită din partea românilor măcar atît: o carte serioasă, echilibrată, scrisă cu respect, care să ni-l înfățișeze în toată însemnătatea lui actuală. În fond, dacă atîția oameni simpli simt nevoia să-l cinstească, înseamnă că e ceva viu în moștenirea lui și astăzi. E datoria istoricilor noștri cei mai competenți să ne spună ce anume, în volum clădit după toate standardele actuale ale scriiturii istorice, și nu în articolașe încropite la cîte o aniversare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.