Diamante pe fir de telegraf
August 1858, un cablu lung de vreo 4.000 de kilometri, cu diametrul de nici doi centimetri, format din șapte fire de cupru acoperite cu trei straturi de izolator natural. Plus două nave maritime, una americană, USS Niagara, și alta britanică, HMS Agamemnon. Plecînd în direcții opuse din mijlocul Oceanului Atlantic, cele două fregate au reușit, după numeroase provocări și eșecuri, să întindă cablul în adîncurile oceanului, conectînd Regatul Unit cu Statele Unite ale Americii. Era primul cablu de telegraf transatlantic, care stabilea un canal de comunicare, revoluționar la acel moment, între Europa și America. Un moment istoric după toate semnalmentele, tratat ca atare, cu serbări, parade și entuziasm exprimat fără economie.
Printre luminile scînteietoare ale focurilor de artificii din New York care marcau această premieră istorică din telecomunicații strălucea și un magazin cu bijuterii și articole de lux, pe care istoria îl va transforma ulterior într-un imperiu: Tiffany & Co.
Proprietarul acestuia, Charles Lewis Tiffany, numit regele diamantelor în epocă, a avut o idee. Sclipitoare. A cumpărat o bucată de cablu de telegraf cam de 30 de kilometric, care rămăsese nefolosită în misiunea transatlantică. De ce? Ca să facă suveniruri din ea.
Anunțul companiei suna astfel: „Pentru a face accesibilă tuturor claselor această minunată curiozitate și pentru ca fiecare familie din Statele Unite să aibă o mostră din ea, Tiffany & Co va tăia cablul în bucăți de zece centimetri și le va monta cu atenție în cercuri din bronz”.
Inițiativa reflecta un contrast uriaș între produsele scumpe vîndute la magazinul exclusivist din New York și suvenirurile istorice fabricate din cablul de telegraf, care costau, fiecare, în jur de 50 de cenți atunci (adică mai puțin de douăzeci de dolari acum). Succesul a fost pe măsura contrastului. Suvenirurile s-au vîndut după scenariul acela cunoscut, cu mulțimi de oameni nerăbdători adunați la coadă, care impun și o discretă, dar fermă prezență a forțelor de ordine.
Desigur că pentru compania domnului Charles Lewis Tiffany totul s-a tradus într-un cîștig imens de imagine, care va constitui o cărămidă (sau un cablu) de bază la dezvoltarea ulterioară a companiei. Pe lîngă aceasta, însă, privind colateral în contextul lărgit, Tiffany a făcut accesibilă americanilor, la propriu, o mică bucată de istorie, iar asta-i cel puțin frumos. Dacă nu chiar valoros.
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
Sclipitor.
