⬆
nu ca-n perete

Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?

Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!

Piatra destinului monarhic. Și nu numai
Aceste ancore nu sînt altceva decît pietrele destinului. Grele fiind, te lasă să plutești.

Internaționalizarea Internaționalei și fascinația Armaghedonului
Lumea n-a început și nu se sfîrșește cu noi.

Păstori, tătuci și influenseri (II)
Infantilizarea nu ne ajută nici să cîștigăm înțelepciunea și nici să ne (re)dobîndim inocența.

Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.

Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.

Avertisment: Vă pot afecta emoțional!
Dacă am reușit să vă șochez, se cheamă că v-am afectat emoțional. N-aveți de ce să vă plîngeți – doar v-am avertizat!

D’ale Americii
Și încă ne mai chinuim s-o dăm afară. Îngăduiți-mi, așadar, să sper în continuare: nu-i dracu’ așa de negru!

Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.

Ispitirea ispitelor
Aici e-aici: cum să-ți înghiontești, eficient, sufletul? Aparent doar paradoxal, păcălindu-l încă o dată.

Luna inutilității necesare. La români
Eugène Ionesco, în Journal en miettes, dacă nu mă-nșeală memoria, spune că „arta este absolut inutilă, dar acest inutil este absolut necesar”.

Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.

Fără Rusia, da, fără Twitter, nu?
Ca de fiecare dată, atît stînga, cît și dreapta le declară deja de o importanță „istorică”, deși vor sfîrși mai degrabă la categoria „fapt divers”.

Înamorări democratice
N-a fost Hitler ales democratic? N-a fost el văzut ca un apărător al nemților în fața altor „băieți răi”?

Cuantica, Ciucă, Cîmpeanu
Din fericire, mai există și minuni, la fel de inexplicabile și, aparent, la fel de ilogice precum ghinioanele.

Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?

Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.

Paradoxul birtului
Simplu spus, oamenii aceia aleargă pentru ca noi, clienții, să putem sta. Pentru a ne îngădui să ne tragem sufletul – atît la propriu, cît și la figurat. Acesta este paradoxul birtului – sau ar trebui să fie.

Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.

Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.

Melcii români
Ideea unui protest „din străinătate” a început în țară, în urma discuțiilor unui grup de universitari români corecți, exasperați de creșterea subită a numărului de respingeri venite de la revistele academice și de la editurile științifice de reputație internațională.

Cine n-are dușmani, să-și cumpere!
Am reînceput să ne născocim probleme, ne-am făcut privirea roată și-un dușmănel tot ne-am găsit fiecare, unul cu care să ne răfuim zi de vară pînă-n seară.

Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.

(Sin)uciderea tatălui
În politică, ritualurile de „ucidere a tatălui” devin mai complicate – iar asta dintr-un motiv cît se poate de simplu: tatăl, prin definiție, nu e democratic.

Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.

Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.

Bumerangul nazismului
Zice-se că-n mass-media rusești, de la revolta Maidanului din 2014 încoace, orice atitudine pro-occidentală e, de la sine înțeles, una cu parfum nazist.

Armata obligatorie. Pe Facebook
Îmi pare că ideea serviciului militar obligatoriu nu e cîtuși de puțin de lepădat automat, ba din contra, că ar merita o dezbatere serioasă.

Dacă plagiatul ia timp, cu cianură ați încercat?
Proasta educație e însă fudulă. Nu se mulțumește doar cu furatul, ci vrea să-i fie recunoscut ca act de caritate.

Dacă lui Putin nu i-a plăcut cartea…
Dacă scopul scuză mijloacele, a-ți rata scopul reprezintă păcatul capital.

Timpul nu mai are răbdare cu proștii
Pentru a supraviețui, occidentalul trebuie să se trezească și să-și revizuiască sistemul de valori.

Americanii, oltenii și bătrînii lui Coșbuc
Nu vă grăbiți să cîntați prohodul nici Americii, nici democrațiilor liberale.

Înțelepți ca șerpii
Creștinismul nu te vrea prost. Prin urmare, în mijlocul lupilor, inteligența dracilor nu e cîtuși de puțin de lepădat.

Cu egalitatea pre egalitate călcînd
Nu e nevoie de vreun doctorat pentru a înțelege că nu sîntem egali decît în fața Domnului.

Murim cu Steaua sau cu cometa?
A-ți imagina că poți nega realitatea dacă-ți tot repeți că ești fericit și totul va fi bine în lumea aceasta înseamnă să-ți furi singur căciula.

Avatarul Mioriței și eutanasia
Avatarul e adevărata ispită – cea care-i face pe niște oameni altminteri reali să-și petreacă uneori mai bine de jumătate din viață într-o lume virtuală.

Între neofilie și neofobie
Neofil e și bărbatul care ar vrea tot timpul o altă femeie, una mai „nouă“, o mașină mai „bengoasă“.

De musai, ca de voie bună!
Nu-ți poți căuta salvarea nici într-o realitate paralelă (un metavers) și nici în amintiri cu necesitate trandafirii („pe vremea mea“).

Mintea de pe urmă. La vlădici și la opinci
Ce se întîmplă în ultima vreme cu vlădicile de pe scena politică românească e dincolo de tragic.

Caracatița și hidra. Estul și Vestul
Acesta e statul autoritar – paralel sau nu. Statul cu un singur cap și milioane de tentacule, toate anonime, statul în care ordinele se execută, nu se discută.

Lupta de clasă fără clasă
Precum virusul SARS-CoV-2, lupta de clasă supraviețuiește sub forme mult mai agresive, pentru că mult mai contagioase.

Poporul cu nevoi speciale
Dacă vrem o Românie educată, haideți să ne educăm, în loc să tot vorbim despre reforma educației.

Fericirea scremută
Banii, o declarație de iubire, un pahar cu apă în deșert sau un medicament pentru durerea de măsele sînt toate „pentru fericire“, dar fericirea nu e „pentru“ altceva.

Balul, spitalul și talibanul
Trebuia să încep prin a critica profesorii cu adevărat buni, cei care-și merită acest titlu, atît în materie de pedagogie, cît și de cercetare.

Gîndirea în firimituri
Cînd ești hrănit, pe toate căile, doar cu firimituri de informații, cu tweets, cu links și cu likes, cu breaking news, temperaturi caniculare, incendii, valul patru Delta, vaccinul trei, plagiatul 1.273 din „România educată“ etc., nu-ți mai rămîne timp de gîndit.

A mea e mai mare decît a lui!
Pentru a capta atenția publicului, competiția se cuvine a fi prezentată în termeni de „cîștigătorul ia totul”.

Dormi liniștit! Inteligența artificială veghează!
E-mail-ul începe să-mi sugereze cum să scriu! Mai exact, are grijă să-mi sublinieze în albastru expresiile pe care le consideră prea… elaborate.

Dați-vă filme! Grijuliu
De prizonierii din sufletele noastre nu putem scăpa, după cum nu putem scăpa de umbrele pe care le luăm drept realitate.

Raport despre banalitatea plictiselii
…pentru c-a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti (păcat că Heidegger nu știa română, c-ar fi fost mult mai entuziasmat de basmele românești decît de Hölderlin), o vreme în care cititorii Dilemei vechi ar fi știut că titlul e o referință la cartea Hannei Arendt, Eichmann în Ierusalim: Un raport despre banalitatea răului. „Dar de-acuş, / Zise el cu glas sfîrşit / Ridicînd un picioruş, / Dar de-acuş s-a isprăvit...” De-acuș, nu mai bag mîna-n foc cîtă lume știe că astea-s versuri

Puntea spre iad. De Ziua Copilului
Că, de cînd a început pandemia, România este în topul țărilor cu cele mai puține zile de școală în Europa, nu pare să îngrijoreze prea multă lume, atunci cînd vine vorba de „punțile” dintre week-end-uri și zilele de sărbătoare.

Mînca-te-aș!
Dacă e să ne luăm după toate expresiile românești care presupun îngurgitarea altui om sau măcar a unor părți din trupul omenesc, s-ar putea crede că sîntem un popor de canibali îndrăgostiți.

…dintre care cel mai bun sînt eu!
Cei de la Facebook nu glumesc cînd vine vorba despre oamenii buni – doar ei pot beneficia gratuit de acest serviciu (dacă au cont de FB, desigur).

În-credere
Diferența dintre o societate bazată pe încredere și una clădită pe suspiciune e uriașă pentru că pleacă de la premise diferite despre natura umană și, implicit, despre relațiile interumane.

Soluția? Beruf!
În germană, Beruf înseamnă deopotrivă „meserie” sau „profesie”, dar și „vocație” sau „chemare”.

„Mai încet, că ne aud copiii!”
Conștiința vederii de către altul funcționează ca o frînă morală.

Cu nerușinare, despre respect
Astăzi, nerușinarea nu mai presupune îndrăzneală, pentru că nu mai șochează pe nimeni.

Criză din criză din criză din…
Criza e o răscruce care, oricît de repede ai alerga, te obligă să încetinești și să cumpănești: e mai bine s-o iau la stînga sau la dreapta?

Învățăturile Apostolului Pavel despre virusuri
Pandemizarea amenință confortul identitar, cum a făcut-o și creștinismul în momentul în care a început să se pandemizeze, adresîndu-se tuturor oamenilor.