Vai, săracii, vai, săracii ziariști…

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
AFumurescu prel jpg

…cum n‑am a le spune lor o vorbă bună! / Dar mai ales, mai ales acum, cînd merg clătinîndu‑se pe lîngă zidurile audienței / și uneori cad în genunchi și‑s ca niște litere / scrise de un școlar stîngaci. Și mi se rupe inima, pentru că sînt și încă mă mai consider, mai întîi de toate, ziarist – nu dramaturg, nu medic și nici măcar profesor, chit că, teoretic și tehnic vorbind, aș fi, mai mult sau mai puțin, și toate astea. Așa că n‑am a le spune ziariștilor o vorbă bună, ba dimpotrivă, sînt primul căruia n‑am a‑i spune. Dar, tocmai de aceea, nădăjduiesc să schimb ceva, pe ici, pe colo, și‑anume prin părțile esențiale. Nu vorbesc ex cathedra. Vorbesc ca un alcoolic, într‑un birt, altor alcoolici.

Pentru că, dacă v‑a scăpat, începutul acestui text e o parafrază cît se poate de transparentă a Poemului Alcoolicilor de, fără doar și poate, cel mai mare poet român în viață – Ion Mureșan. Și, dacă nu mă credeți pe cuvînt, întrebați‑vă doar atît: Știți cine‑a scris Miorița? Nu? Dar, zice‑se, e balada noastră definitorie, din care (mai) tot românul poate recita măcar două versuri – „Pe‑un picior de plai / Pe‑o gură de rai“. Ei bine, poate alții sînt mai norocoși și i‑au auzit pe oamenii de pe stradă recitînd „nu credeam să‑nvăț a muri vreodată“ sau „vino tu cu tine toată, ca să‑ntruchipăm o roată“, fără să știe că sînt versuri din Mihai Eminescu sau din Nichita Stănescu. Îi invidiez. În schimb, am auzit – și nu o singură dată! –, în locurile cele mai neașteptate, oameni recitînd, fără s‑o știe, din Ion Mureșan. Pentru că ăsta e cel mai mare omagiu adus unui poet – anonimitatea. Să fii, cum s‑ar spune, autorul Mioriței și să n‑o știe nimeni.

Or taman asta am uitat noi, ziariștii – cum să ne pierdem în spatele meseriei, în loc să încercăm, cu o disperare vădită, să căutăm senzaționalul cu orice preț și, dacă nu‑l aflăm, să transformăm un cîine care trece strada într‑o știre‑bombă. Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător! De treizeci de ani autoritățile nu reușesc să controleze problema cîinilor vagabonzi! Că despre absența semnalizărilor și calitatea drumurilor românești, ce să mai vorbim? În Australia există, pe marginea șoselelor, semnalizatoare pentru canguri și pentru koala, în Elveția, pentru vaci, în Florida, pentru aligatorii și țestoasele care trec strada, iar noi n‑am reușit încă să avem un singur semnalizator – unul singur, doamnelor și domnilor! – care să ne avertizeze despre posibilele traversări ale cîinilor! Iar de aici la dispariția speciilor și apocalipsa ecologică e doar un pas. Și dă‑i și luptă! Dați‑mi doar un cîine care să treacă strada, că de partea senzaționalistă ne ocupăm noi!

Ceea ce, inevitabil, îmi amintește de faimoasa spusă de‑odinioară a editorului și patronului New York Times, William Randolph Hearst. Cînd, la sfîrșitul secolului al XIX‑lea, fotograful trimis să documenteze insurecția armata din Cuba i‑a transmis că nu există nici o insurecție, Hearst i‑ar fi telegrafiat înapoi: „Tu fă‑mi rost de cîteva poze, că eu îți fac rost de‑un război!“. Și uite‑așa, ar fi început, pe bune, războiul americano‑spaniol din 1898. Cinefilii poate își mai amintesc și de faimosul film Wag the Dog. Alt context, aceeași idee. Acum, însă, războiul e unul care nu mai atacă trupurile, ci sufletele, prin urmare unul cu atît mai periculos. Vorba ceea: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul“ (Matei 10:28). Nu că odinioară n‑ar fi existat războaiele pentru audiență, dar strategiile și filosofiile erau clar delimitate. Una erau oile, alta, caprele. Una grîul, alta neghina. Una era presa serioasă, alta cea de scandal („yellow journalism“ îi spuneau americanii). În anii ’90, una era revista NU, alta Infractoarea Mov.

Alte vremuri. Și, dacă tot am adus vorba despre poeți, să nu‑l uităm nici pe Fran­çois Villon, deși mulți nu‑i știu numele atunci cînd oftează nostalgic: Unde‑s zăpezile de altădată? Știu! Toată lumea își dă ochii peste cap cînd aude „pe vremea mea…“. Eu am făcut‑o, cînd mi‑o spuneau părinții. Copiii mei au făcut‑o, cînd le‑am spus‑o eu. Nepoata mai trebuie să crească, dar o va face și ea, cu siguranță, cînd îi va veni vremea. „C‑așa merg lucrurile“, vorba lui Kurt Vonnegut Jr. În Discursurile despre Livy, Machiavelli se întreba deja, pe la 1517, toamna, de unde și pînă unde obsesia asta, istorică la propriu, cu „pe vremea mea…“ și „înainte era mai bine“. Oferea mai multe răspunsuri, dar două sînt preferatele mele. Primul, potrivit căruia asociem instinctiv trecutul cu tinerețea biologică și‑un viitor deschis tuturor posibilităților. Prezentul, așadar, ne dezamăgește „din reflex“. Îmi place să cred că‑n acest caz, însă, se aplică cealaltă preferință: poate, doar poate, zice Machiavelli, întradevăr „înainte era mai bine“. Poate, doar poate, în ciuda aparențelor, întradevăr istoria omenirii merge la vale. Poate, doar poate, în loc să progresăm, ne continuăm, de milenii, căderea din rai.

„Pe vremea mea“, n‑aș fi acceptat nici în ruptul capului titluri de genul „Dimensiunea penisului în funcție de țară. Cum ne plasăm noi“ sau „Exclusiv: Vedeta X prinsă în fapt! Cum a fost surprinsă în văzul lumii!“ (sic!) – două titluri din presă la ora la care scriu aceste rînduri. „Pe vremea mea“ ar fi fost de un oripilant prost gust un promo, de la o televiziune cu pretenții, pentru o emisiune la care „aceasta este arena în care dezbaterea politică devine spectacol“ sau la care „vă invit să luăm o scurtă pauză de publicitate“, de parcă am avea vreo opțiune să refuzăm „invitația“. „Pe vremea mea“, o știre de genul „peștele stricat nu avea nici măcar dată de expirare pe ambalaj“ nu putea fi urmată, fără alte precizări, de „era vechi de doi ani“ fără a fi considerată o jignire a inteligenței publice. Reporterii, oricît de tineri, nu întrebau proaspeții încătușați: „Ce v‑a determinat să vă omorîți mama?“ sau „să luați mită de o sută de mii de euro?“. Ce se‑așteaptă? Ca încătușatul să se oprească pentru a‑și face psihanaliza? (Aștept un proaspăt deținut să se întoarcă și să întrebe reporterul: „Pe dumneavoastră ce v‑a determinat să puneți asemenea întrebări tîmpite?“.)

De ce îmi pierd vremea cu chestiuni triviale cînd lumea se confruntă, concomitent, cu mai multe crize profunde? Pentru că, nebăgate‑n seamă, chestiunile acestea, aparent triviale, provoacă crizele majore. La specia umană, bunul‑simț nu e un moft. E o metodă de supraviețuire. Nu degeaba Poemul Alcoolicilor se încheie cu versul „și le este foarte, foarte rușine“. Care se recită prin crîșme.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi