Războiul antisemitismului cu antisemitismul

Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
image

…pentru că de multe ori ne trezim vorbind fără să înțelegem despre ce. E bine ca atunci să facem cîțiva pași în spate, pentru a avea o perspectivă mai bună. Metaforic vorbind. Mai întîi, o amintire: cînd de-abia începusem să predau la Tulane University, mi s-a sugerat să propun un nou curs de filosofie politică. Cum încă mă aflam în căutarea unui post stabil (tenure-track), m-am gîndit că mi-aș spori șansele pe „piața muncii” dacă sugerez ceva „la modă”. Cum începuseră deja să fie căutate alternative mai exotice la filosofia „vestică”, m-am gîndit să propun un curs despre filosofia politică în Evul Mediu, dar nu doar în lumea creștină, ci și în cea musulmană și iudaică – un soi de filosofie comparată. Suna bine. Propunerea a fost acceptată cu entuziasm, așa că m-am pus cu burta pe carte.

Abia atunci am aflat și eu, vorba bancului, cine l-a omorît pe Mihai Viteazul. Metaforic vorbind. În realitate, filosofia politică islamică sau cea iudaică nu reprezentau cîtuși de puțin alternative exotice, ci pur și simplu o prelungire, ba chiar, pentru Europa Occidentală, o șansă de supraviețuire a filosofiei clasice grecești. Dacă în Imperiul Bizantin (Vestul de Est), vorbitor de greacă, moștenirea lui Platon, Aristotel etc. a continuat neîntreruptă, în Vestul de Vest, după destrămarea Imperiului Roman de Apus, Aristotel dispăruse pur și simplu din peisajul intelectual, pînă cînd a fost redescoperit, pe la anul 1000, „grație” schimburilor mai mult sau mai puțin culturale dintre musulmani și creștini. Așa a ajuns Aristotel în primele universități – tradus în latină din limba arabă.

Abia atunci am înțeles că, în Evul Mediu „întunecat”, spre deosebire de lumea politicii, cea intelectuală se mișca, fără ură și fără răzbunare, între creștinism, islam și iudaism. Ordinea nu e întîmplătoare. Considerat fondatorul filosofiei islamice, Al-Farabi, bunăoară, a studiat medicina, logica și filosofia în Bagdad, cu un călugăr creștin (nestorian), Yuhanna ibn Haylan, și și-a continuat studiile pentru încă opt ani la Constantinopol. În urma lui, întreaga filosofie islamică a rămas profund îndatorată moștenirii platonician-aristoteliene. La rîndul ei, filosofia iudaică rămîne profund îndatorată celei arabe. Nume „grele”, precum Saadia Gaon, Maimonide sau Judah Halevi, au studiat cu filosofi musulmani și și-au scris textele în iudeo-arabică – practic, un vocabular arab scris cu litere ebraice. Și toți, cînd vorbeau de Platon sau Aristotel, își scoteau, respectuos, pălăriile. Metaforic vorbind. Spre deosebire de intelectualii de astăzi.

Abia atunci am realizat că distanța dintre iudaism și islam e mai mică decît cea dintre ele și creștinismul strecurat în istorie între cele două, iar asta explică unele dintre evoluțiile politice. Atît la originea iudaismului, cît și la cea a islamului se află un profet-legislator. Făcînd abstracție de diferențele altminteri semnificative, atît Moise, cît și Mahomed fondează deopotrivă cîte o religie și o comunitate politică. Ambele sînt religii ale legii, în care jurisprudența joacă un rol central. Nu întîmplător, în ambele cazuri religia și politica merg mînă în mînă. Iisus, în schimb, vine și spune: „Împărăția Mea nu este de pe lumea aceasta” și „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”, separînd astfel, teoretic cel puțin, religiosul de politic. Iar de la teorie la practică nu e decît un pas. Unul care poate lua cîteva secole, dar un pas, totuși.

Paralelele nu se opresc aici. Atît în lumea arabă, cît și în cea ebraică, filosofia cunoaște o perioadă de înflorire de doar trei secole, cam între secolele al X-lea și al XIII-lea, scurtă la scara istoriei, după care intră într-un accentuat con de umbră pînă pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea, început de secol XX, cînd revine, de-acum într-o nouă prezentare, vorba sloganului publicitar. În lumea creștină, în schimb, își continuă, mai mult sau mai puțin nestingherită, drumul. Explicația acestei bizarerii intelectuale pare a se afla în raportarea diferită a filosofiei la religie. Dacă, în lumea creștină, filosofia și-a clamat, cu o umilință mai mult sau mai puțin fățarnică, rolul de „slujnică a teologiei”, în cea musulmană și în cea iudaică a început, mai mult sau mai puțin voalat, să-și reclame rolul de știință regală, pentru care religia e mai degrabă un soi de fast-food pentru mase, suficientă însă pentru a asigura un minimum de coerență moral-intelectuală. Or, într-o lume în care sabia religiosului și cea a politicului încap confortabil în aceeași teacă, acestea n-au întîrziat mult pînă să realizeze pericolul și să reteze capul obrăzniciei. Ce a urmat se cunoaște, iar unele fructe înecate în sînge sînt strînse de pe jos chiar în aceste zile.

Bine-bine, veți spune, dar cîtă lume ai vrea să fie familiarizată cu asemenea chițibușerii istorico-filosofice? Sincer? Toată lumea! Realist, însă, m-aș mulțumi ca, după atîta amar de vreme, lumea să realizeze măcar absurditatea întrebuințării, pe post de măciucă retorică, a expresiei „antisemitismul arab”. Haideți, că nu e chiar așa de greu de aflat din Biblie că semiții ar fi descendenții lui Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe, alături de Iafet și de Ham, și că atît evreii, cît și arabii sînt popoare semite, după cum atît araba, cît și ebraica (sau aramaica vorbită de Iisus) sînt limbi semitice. A condamna, așadar, ba încă și apăsat, antisemitismul arab ar fi comic dacă n-ar fi tragic. E ca și cum ai condamna, fără umbră de subtilă ironie sau fără piruete intelectuale, antiromânismul românilor. Ironia ironiilor e însă că expresia a ajuns să se regăsească frecvent chiar și în lumea arabă, de la care te-ai putea aștepta să fie prima care să folosească antisemitismul ca scut de protecție împotriva acuzațiilor de… antisemitism.

Asta se-ntîmplă însă atunci cînd începi să disprețuiești cartea. Nu Cartea, ci cartea. Cărțile. Iar cartea poate fi disprețuită în mai multe feluri. Pentru că și aceia care explică sălbăticia Hamasului ca pe o reacție „firească” de răspuns la „colonialism” și la „supremația albă”, dar și cei care îi urăsc pe arabii „antisemiți și primitivi” urăsc la fel de tare cărțile pe care le-au îndrăgit în egală măsură atît Fericitul Augustin (magrebian), cît și arabul Al-Farabi sau evreul Maimonide. 

Asta e: dacă n-ai carte, ai parte de măcel. 

P.S. Se aude? Succesul AUR nu e decît consecința firească a victoriei plagiatorilor și, deci, a eșecului educațional. Alde Simion, Șoșoacă și Găoaza sînt copiii lui alde Bode și Ponta. Metaforic vorbind.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.