Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?

Publicat în Dilema Veche nr. 997 din 18 mai – 24 mai 2023
A F portait Tulane 23 1 jpeg

…așa că n-am încotro și va trebui să încep pe ocolite, cu o lungă confesiune: sînt unul dintre acei creștini ortodocși făcuți, iar nu născuți! Nu, n-a trebuit să mă convertesc, fiind botezat imediat după naștere, dar nici dus la biserică n-am fost dus, atît la propriu, cît și la figurat, pînă n-am ajuns tînăr adult. Altele erau vremurile. De bună seamă, ca la toți românii pe-atunci, de Crăciun mîncam porcul, venea Moș Crăciun (nu Gerilă!) cu bradul și primeam colindători, dar „Capra” rămînea mult mai impresionantă cu ciocul acela de lemn care ne speria și ne făcea să rîdem deopotrivă. De Paște, roșeam ouăle, le ciocneam, mîncam mielul și spuneam „Hristos a înviat!“. Un vecin ne aducea și „paștile”. (Aici e musai să fac o digresiune.  Pare-se că noi, românii, sîntem ortodocșii cei mai „democratici”. Obiceiul de a împărți „paștile”, adicătelea un surogat de împărtășanie, la toată lumea, nu există nici în Biserica greacă și nici în cea antiohiană. Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!)

În liceu, am început cu toții să descoperim respectul pentru tradițiile creștine: mergeam la colindat – că se dădea de băut pe gratis – și mergeam la Înviere – că ne lăsau și părinții, și milițienii să stăm toată noaptea pe-afară. Cimitirul din Brad vedea în noaptea aceea multe și nu foarte sfinte! Prima oară cînd am deschis Biblia, a fost ca să verific niște pasaje la care făcea referire Erich von Däniken, în cartea Amintiri despre viitor, în care „explică” cum, în toate religiile, zeii nu erau altceva decît extratereștrii. A fost nevoie de un profesor extraordinar de filosofie în liceu, Ludovic Notaros, căruia îi port veșnică recunoștință, pentru a începe să-mi pun întrebări mai serioase. Normal, pe lîngă filosofie, am început să caut răspunsuri și-n religii. Erau greu de găsit cărți din astea pe vremea lui Ceaușescu, dar nu imposibil. Fie aveai o „relație” la cineva care lucra la Fondul Interzis de la Biblioteca Universitară din Cluj, fie mai cumpărai sau primeai fotocopii sau cărți dactilografiate pe sub masă, la propriu, nu la figurat, în cofetăria Arizona din Cluj. Așa am ajuns la Yoga lui Patanjali, la budismul zen, la Dao De JingCartea tibetană a morților, Confucius, Lao Zi ș.a.m.d. Apăruse și Istoria religiilor a lui Mircea Eliade. După ’89 a fost mai simplu. Genul acesta se găsea pe toate tarabele. De la Yoga am ajuns, via scriitorul Vasile Andru, la Rugăciunea inimii, de acolo la Filocalii, și uite-așa am ajuns să merg la biserică, ba chiar și să-i iau interviu unui viitor sfînt: Părintele Dumitru Stăniloae! Restul e istorie.

Îmi cer iertare dacă v-am plictisit cu o confesiune atît de „amănunțită”, dar aș vrea să se înțeleagă că nu am absolut nimic împotriva nici unei religii, în general, și nici a budismului sau a lui Dalai Lama, în particular. (În treacăt fie spus, liderul spiritual al budiștilor are un frate care trăiește în Bloomington, Indiana, unde însuși Dalai Lama a venit, pe cînd îmi făceam doctoratul.) Mai mult, am așteptat, răbdătoriu, o lună întreagă, pentru a fi sigur că nu trag concluzii pripite. Din păcate, nu m-am înșelat. Dacă e să fie acuzat cineva de judecăți părtinitoare, acela n-ar trebui să fiu eu. 

Iată faptele: pe 28 februarie, într-un templu din Dharamshala, liderul budiștilor din întreaga lume a participat la sărbătorirea a vreo 120 de copii care terminaseră un program de „dezvoltare a abilităților” sponsorizat de către Fundația M3M, „brațul filantropic” al companiei imobiliare M3M Group. În martie, fundația cu pricina a publicat fotografii și clipuri de la eveniment. Într-unul dintre ele, Dalai Lama îi cere unui copil să-l pupe pe obraz. Copilul o face, ba îl mai și îmbrățișează. Ținîndu-l de mînă, Dalai Lama îi spune „Cred că și aici” și-l sărută pe buze. Pe urmă, liderul spiritual își lipește fruntea de cea a copilului și spune: „Și suge-mi limba!”. Nu e o exagerare, se vede și se aude cînd spune: „Suge-mi limba!!!”. Și și-o scoate să i-o arate! Copilașul, fîstîcit, scoate și el puțin limba. Din public se aud rîsete. Secvența cu pricina a devenit virală pe Internet pe la început de aprilie, inclusiv în România, iar pe 10, în fața valului de indignare, „biroul” lui Dalai Lama a transmis scuzele liderului, „pentru durerea pe care cuvintele lui ar fi putut s-o provoace” și spune că îi place să „glumească chiar și în public”! (De-atunci mă tot întreb cum glumește în privat.) Sfîrșit. De atunci, de o lună încheiată încoace, nimic. În spațiul public internațional și românesc e o liniște de-ți poți asculta gîndurile.

Taman aceste gînduri m-au făcut să admir decența de care a dat dovadă o lume întreagă în fața acestui incident, altminteri – s-o recunoaștem – destul de… scandalos. (Și nu, nu, suptul limbii nu e vreo năstrușnică tradiție budistă!) După șocul inițial, scuzele au fost acceptate și lumea și-a văzut de-ale ei. N-a comentat răutăcios faptul că nimeni din publicul altminteri numeros – majoritatea, probabil, fiind părinții „absolvenților” – nu s-a șocat, ba dimpotrivă, unii au chicotit la propunerea „șugubeață” a liderului spiritual. O asemenea înfrînare morală și discretă decență într-o lume altminteri repezită să judece aspru pe oricine și orice e de admirat și încurajat.

Dar tot aceste gînduri m-au făcut să mă-ntreb ce s-ar fi întîmplat dacă – Doamne ferește! – Papa sau vreun cardinal s-ar fi apucat să fie la fel de „glumeți” cu vreun băiețandru de altar la vreo festivitate desfășurată într-o catedrală. Mai rău: ce s-ar fi întîmplat dacă vreun preot de pe la noi ar fi fost surprins într-o ipostază asemănătoare, în biserică sau la școala din sat? Dar, dacă vreun prelat ar fi ispitit să facă sau să spună așa ceva, cîți ar trece de la gînd la faptă, știind că sînt priviți de cîteva sute de oameni și filmați pentru un public de milioane? Și cîți din public ar chicoti nestînjeniți? Aveți așadar a mă ierta dacă, păcătosul de mine, am impresia că lumea de astăzi, în ciuda apelurilor insistente la toleranță, ecumenism și eclectism religios, folosește dubla măsură atunci cînd vine vorba despre religii. Dacă e să ne luăm după evidențe, vor fi fiind toate religiile egale, dar unele sînt mai egale decît altele. 

Unora nu li se îngăduie nici să clipească în front, altora le este permis și iertat orice. Unele sînt copii de trupă, altele – Dl. Goe, scuipat să nu se deoache: „Cu ce nu-i șade lui bine? adăogă tanti Mița, și-l scuipă și dumneaei și-l sărută”.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.