Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!

Publicat în Dilema Veche nr. 999 din 1 iunie – 7 iunie 2023
A F portait Tulane 23 1 jpeg

…deși odinioară se foloseau pe scară largă saluturi precum „Vă salut cu respect” sau „Respectele mele!” și chiar mai simpla exclamație „Respect!” rostită cu admirație, eventual amestecată și cu puțină invidie, pentru o realizare sau altă. Pe scurt, respectul era un ingredient de bază al vieții noastre cea de toate zilele. Era precum sarea-n bucate, ceva ce ne dădea gust și poftă de viață deopotrivă. Spuneți drept: cînd ați auzit ultima oară vreuna dintre formulele de mai sus? Vă mai amintiți cînd a fost ultima dată cînd v-ați mai intersectat cu respectul? Dacă da, sînteți printre puținii norocoși. Dacă nu, consolați-vă cu gîndul că de-acum faceți parte dintr-o majoritate covîrșitoare.

Ce s-a întîmplat? Cum, cînd și de ce ne-am pierdut respectul? Răspunsurile, înclin să cred, se găsesc într-un amestec de factori locali și internaționali. Să începem cu explicațiile neaoșe. Recent, am văzut că profesorii aflați în grevă (la ora la care scriu aceste rînduri) cer insistent să fie tratați cu respect. Corectă la o primă vedere, cererea alunecă însă rapid în ridicol, cînd realizezi că „respectul” cerut se traduce prin omenescul, prea omenescul „spor salarial”. Nu că, Doamne ferește, o asemenea cerere n-ar fi justificată, ci pentru că ea pune carul înaintea boilor, atît la propriu, cît și la figurat. Pentru că respectul se și acordă, dar se și cîștigă. Or, ca profesor, a pretinde respect de la niște plagiatori dovediți, prefăcîndu-te că această problemă nu există sau nu e importantă, înseamnă să te umpli singur și de bunăvoie de ridicol. Cine să respecte Educația? Lucian Bode? Cel care, după ce-a fost dovedit, negru pe alb, că a plagiat masiv în lucrarea „de doctorat”, care, oricum, nu aduce nici o contribuție majoră în planul cercetării, a fost recent spălat de către Comisia Națională de Etică, cu explicația ridicolă „deși n-a folosit ghilimele, n-a plagiat”? Cui și de ce să acord respectul? Acord respect lui Dacian Dragoș, care și-a dat demisia din funcția de conducător al acestei comisii, în semn de protest, acord respect Universității „Babeș-Bolyai“ care și-a făcut datoria, dar restului? Dar turmei de struți care-și doresc să fie tratați cu respectul datorat profesorilor? Sau ministrului Bode?

Ce să mai spunem de cel care-l ține drăgăstos în brațe, pentru că cine se-aseamănă se-adună, coloana vertebrală a moralității de cauciuc, Nicolae Ciucă, plagiator dovedit și el, ascuns după pulpana unei procuraturi obediente? Respect? Pentru cel care în 2018 declara ritos: „Nu voi face politică. Consider atît de sfîntă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major”, doar pentru a-și călca în picioare „sfînta onoare și demnitate” la prima ocazie? Cel care declara miercuri: „Dacă am spus că-mi voi da demisia vineri, îmi voi da demisia vineri”, pentru ca vineri să se răzgîndească folosindu-i ca pretext taman pe cei care-i pretind acum respectul? Cînd singuri nu se respectă pentru că nu își respectă profesia? Cum să-i respecte președintele Iohannis, cel care declara, la fel de ritos precum Ciucă, de-acum ignorata cu nerușinare „toleranță zero pentru plagiat”?

Aș putea continua așa mult și bine, cu respectul acordat românilor „de aur” pe TikTok-ul chinezesc și vizite de curtoazie la ambasada Rusiei, negreșit cu tricolorul pe piept, dar nădăjduiesc c-ați prins ideea de ce, din motive strict neaoșe, respectul ne fuge printre degete precum nisipul. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Fenomenul fiind însă cvasi-universal, o parte din explicații e musai să depășească și ele strîmtul cerc mioritic. Să trecem așadar la următorul nivel, cel – haideți să-i spunem – mai filosofic. Dispariția respectului ca un concept central al vieții civilizate presupune un refuz al ierarhiilor valorice. A respecta pe cineva sau ceva implică o privire pe verticală, de jos în sus, înrudită celei de rușinare. Te rușinezi pentru că nu te-ai ridicat la înălțimea propriilor așteptări sau la înălțimea așteptărilor altora. Din contra, a-ți pierde respectul devine un apanaj al nerușinării, un refuz al verticalității și o îmbrățișare a unei perspective orizontale, egalizatoare. 

Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani? Ce s-a schimbat în întreaga lume în această perioadă? Au apărut noile media sociale – de la deja uitatul de-acum MySpace la deja prăfuitul Facebook, la so-yestarday-ul Instagram, la deja hulitul Twitter, la Snapchat și la, cum spuneam, preferatul de-acum al românilor neaoși, chinezescul TikTok. De ce au accelerat noile media trecerea, începută de multișor, cum observa Tocqueville deja în secolul al XIX-lea, de la perspectiva verticală asupra lumii la cea orizontală? Pentru că fiecare a putut deveni, din „cititor”, „scriitor”, din „receptor”, „autor” ș.a.m.d. Simplificînd din lipsă de spațiu, așa s-a pierdut respectul față de cuvîntul scris, și tot așa s-a pierdut respectul față de o profesie sau alta, o vocație sau alta (în germană, Beruf înseamnă deopotrivă „profesie” și „vocație”). Pînă nu demult, existau profesii „respectabile” – profesia de profesor (sic!), să zicem. Pînă nu demult, se spunea că toți oamenii se pricep doar la două lucruri – la fotbal și la politică. De-acum însă, toată lumea se pricepe la orice: la medicină, la drept, la filosofie, la religie, la teologie, ba chiar și la teofanie, ce mai contează? Toate se găsesc pe Internet, la toate îți poți da și îți dai cu părerea: de la cum se cresc copiii la cum să fii fericit, de la atitudinea corectă față de pisici la mersul pe bicicletă, repararea mașinii de spălat sau viața la țară. De-abia acum am reușit să punem cu adevărat în practică dictonul roman „Nihil humanum a me alienum puto” („Nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este străin” – cum am învățat prin clasa a opta, pe vremea cînd încă se mai respecta limba latină). Să nu uităm, dictonul e născocirea unui fost sclav adus la Roma, Publius Terentius Afer, posibil negru precum Fericitul Augustin, devenit celebru prin scrierea de comedii (și eliberat din acest motiv). Alte vremuri, altă educație! Vremuri în care respectul nu se acorda pe bază de culoare a pielii sau de statut social. Respectul se acorda pe bază de merit.

Vorba olteanului: Fuse, fuse și se duse! Găsitorului, respect!

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un mit spulberat. Cum îți dai seama că în apa din piscină este prea mult clor
Incidentul care a avut loc la hotelul din Olimp, în urma căruia 24 de turiști au ajuns la spital intoxicați cu clorul din piscină, se poate întâmpla oriunde și oricând, atenționează specialiștii. Există, însă, o metodă prin care ne putem da seama dacă în apă s-a deversat prae mult clor.
image
O catastrofă fără precedent ar putea avea loc chiar în timpul vieții noastre. Cât de pregătiți suntem pentru un „megadezastru”
Un megadezastru ar putea da o lovitură catastrofală de la bun început sau ar putea provoca moarte și distrugere pe scară largă, prin efecte în cascadă, avertizează, la CNN, Jeff Schlegelmilch, cercetător și director al unui centru de pregătire pentru dezastre din SUA.
image
Viața româncelor în temutele închisori de femei ale regimului comunist: „Ieşind de acolo, semănau cu nişte cadavre vii”
Mii de românce au fost aruncate în închisorile și în lagărele de muncă înființate în primii ani de comunism, în dorința regimului de a-și reduce la tăcere opozanții. În închisori ajungeau atât deținutele politic, dar și cele de drept comun, cele din urmă acuzate de comiterea unor acte imorale.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?