Modelul vulturului-furnică

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
AFumurescu prel jpg

…și nu, nu e vorba de vreo alternativă la centaur, sirenă, struțocămilă sau elefantul-țînțar. Oricît de fantastice la prima vedere, aceste creaturi rămîn fundamental simple. Grecii au luat un cal, i-au retezat capul și-au adăugat un tors și-un cap de om; la fel au procedat cu sirena, înlocuind calul cu peștele – simplu ca bună ziua; ceva mai subtil, Dimitrie Cantemir și-a imaginat „cămila nepăsărită și pășirea necămilită, căriia unii, alcătuindu-i numele, Struțocămilă îi dzic”, așadar, o ființă care nu e și-și, precum centaurul sau sirena, ci mai degrabă nici-nici – nici întru totul struț, nici tocmai cămilăgenial în felul lui, Salvador Dalí a realizat că ispitirile Sfîntului Anton, oricît de amenințător-nărăvașe (vezi armăsarul din prim-plan) sau impresionante prin placiditate (vezi elefanții domesticiți, care-l urmează disciplinați, precum patimile cuibărite confortabil în suflet), nu se reazemă decît pe niște picioare de țînțari atunci cînd li se opune crucea. Dar, în toate aceste cazuri, oricît de fabuloase, avem de-a face doar cu amestecuri de aparențe, nu de esențe. Partea de sus a centaurului, bunăoară, face ce face omul și rămîne om, cîtă vreme partea de jos face ce face calul, rămînînd, așadar, cal.

Vulturul-furnică, însă, intră într-o altă categorie. Aici nu se mai amestecă aparențele, ci esențele. Vulturul-furnică nu e jumătate vultur și jumătate furnică. Nu arată (și) ca o furnică. Arată ca un vultur. Poate zbura ca un vultur, dar are comportament de furnică. Așa l-a caracterizat, bunăoară, Marchizul de Custine (1790-1857) pe țarul Rusiei, Nicolae I, în cartea Rusia în 1839 – o încercare de-a reface în Rusia performanța lui Tocqueville din America. Țarul, a constatat marchizul, poate „zbura” aidoma vulturului deasupra vastei întinderi a imperiului, supraveghindu-l dintr-o privire, dar se comportă precum o insectă, afundîndu-se cu plăcere în cele mai neînsemnate detalii ale vastei sale administrații. Nicolae I se îngropa, precum furnica, în meschinele măruntaie ale detaliilor mundane, văduvindu-se astfel, de bunăvoie și nesilit de nimeni, de acea „privire de ansamblu” („the big picture”, cum i-ar spune americanul) fără de care nimic cu adevărat important nu poate fi dus la bun sfîrșit. Refuzînd transcendența, țarul a ales trivialitatea. Ceea ce-a urmat pentru Rusia se cunoaște și, de n-ar fi, nu s-ar povesti pînă-n ziua de astăzi în Ucraina. 

Dar nu despre Nicolae I sau despre Rusia e vorba acum – mai ales acum, cînd e atît de lesne să-i găsești Rusiei defectele, că nu mai are nici un haz intelectual. Mai interesanți acum sîntem noi, ăștia cu pretenții de complexități sufletești. Cum o știu însă deopotrivă alpiniștii și scafandrii, scriitorii sau poeții, schimbările bruște de altitudine sînt la fel de periculoase, atît în sus, cît și în jos. Să rămînem, așadar, precauți și să trecem pentru moment de la Rusia țaristă doar la România penelisto-pesedistă. O schimbare de subiect treptată, blîndă, fără zguduiri majore, potrivită naturelurilor simțitoare. Cum funcționează, în contextul acestei guvernări, modelul vulturului-furnică? De un’ să-ncepem? 

Hai, din 2018: „Consider atît de sfîntă onoarea și demnitatea de a fi fost șeful Statului Major al Apărării încît, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. (…) Nu voi face politică“, spunea atunci Nicolae Ciucă. „Sfînta onoare și demnitate” vulturești au dispărut peste noapte, roase de furnicarul politicii românești. Dacă țara te vrea furnică… Furnică, să trăiți! E o tradiție. Fostului președinte al PNL, Florin Cîțu, dacă vi-l mai amintiți, i-au trebuit doar acele mistice 40 de zile pentru a trece de la vulturescul „Cît sînt eu președinte al PNL nu vom face alianţă cu PSD. Sînt un politician atipic, eu nu mint” la mai mundanul „Dacă reușim să facem o guvernare stabilă cu PSD, e OK. Am găsit multe lucruri care să ne unească”. Operația a reușit, pacientul a murit. Furnica a învins. Măreața coaliție PNL-PSD, menită să salveze țara cu o viziune atotcuprinzătoare, a devenit, fără fasoane, conform însuși președintelui PSD, „coaliția lui Nicu și Marcel”. Mă și mir de familiaritatea lui Marcel – n-a aflat țăranul că Nicu are doctorat, ca și Lucică, de la Interne? Mai glumim și noi, ca furnicile. 

Dacă ne mulțumim doar cu privitul în oglindă, n-ajută – acolo arătăm, cu toții, ca vulturii. Credeți că Marcel, Nicu sau Lucică văd în oglindă altceva decît acvile? Aparențele fiind așadar înșelătoare, se cuvine să ne uităm mai atent la comportamente. Ce caracterizează comportamentul furnicii? Hărnicia! – vă veți grăbi probabil să răspundeți, cu gîndul la cunoscuta fabulă „Greierele și furnica“. Să nu ne pripim însă, pentru că miza e prea mare. În ce fel și mai ales unde se manifestă hărnicia furnicii? Numai și numai în furnicar. În mușuroi, pentru mușuroi, cu mușuroiul. Furnica e harnică numai și numai prin imitație. Am putea chiar spune că e harnică la imitație. Iubește imitația. Prin comparație, a văzut cineva vreodată un mușuroi de greieri?

Și-acum să fim cinstiți și să recunoaștem: nu ne hărnicim noi în mușuroi, pentru mușuroi și cu mușuroiul, iar toate astea în căutarea autenticității? Nu ne uităm noi la aceleași filme? Nu ascultăm aceleași muzici? Nu sîntem conectați la aceleași rețele sociale? Nu ne străduim noi să fim în pas cu moda, cu toate modele – de la cele vestimentare sau culinare la stiluri de viață, vacanțe, ceasuri inteligente, religii sau psihoterapeuți? Se vorbește mult în ultima vreme despre polarizarea societății, dar nu este această polarizare tot o consecință a mentalității de mușuroi? Pentru că nici de sfădit sau de înjurat nu ne mai putem sfădi sau înjura fără un grup care să ne împărtășească opiniile. Sîntem creștini ortodocși pentru că e la modă, și sîntem atei pentru că și asta e la modă. Facem cinci mii de pași pe zi pentru că e la modă și mîncăm fasole cu ciolan și mici pentru că așa e tradiția. Ne facem cruce c-așa fac toți și mergem la psihoterapeut pentru că nu sîntem la fel ca ăia care-și fac cruce. 

Arătăm ca vulturii și ne comportăm ca furnicile.

Știți de ce americanii nu împărtășesc admirația europenilor pentru furnici? Pentru că au oroare de termite – furnicile acelea care, pe nevăzute și neauzite, îți pot roade casa pe dinlăuntru pînă o fac praf și pulbere. Iaca o hărnicie devastatoare atît la propriu, cît și la figurat. N-aveți încă pe ceas aplicația cu Eminescu? „Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. / Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați / Ne succedem generații și ne credem minunați.” Vulturi.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.