„Ei” versus „noi”

Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

…pentru că asistăm la un aparent paradox: pe de-o parte, toată lumea „bună” se îngrijorează de pericolul populismului care pare să explodeze de-a lungul și de-a latul planetei, cu excepția sistemelor totalitare; pe de alta, aceeași lume „bună” pune umărul la stimularea acestuia. Prin lumea „bună” înțeleg în primul rînd formatorii de opinie – jurnaliștii și politicienii „responsabili” care, cu o inconștiență strigătoare la cer, se încăpățînează să promoveze dihotomia dintre „ei” și „noi”. De bună seamă, „ei” sînt ăia puțini și răi, iar „noi”, ăștia mulți și buni. De ce spun că paradoxul este doar aparent? Pentru că se explică simplu, printr-o mult prea răspîndită confuzie între contractul social și cel guvernamental, ceea ce nu face decît să le corupă pe ambele. Ca să vezi de unde sare iepurele filosofiei politice!

Cînd se referă la „ei” versus „noi”, marea majoritate face referire la contractul social dintre politicieni și popor. Politicienii ar fi corupți din varii motive și și-ar fi încălcat contractul social făcut cu noi, atunci cînd ne-au promis marea cu sarea pentru a le acorda votul. Iar noi, naivii de bună-credință, o facem doar pentru a fi dezamăgiți. În realitate, în versiunea originală, contractul social era menit să creeze o societate civilă dintr-o colecție de indivizi egali. Odată format „poporul” artificial, majoritatea urma să decidă ce formă de guvernămînt își dorește, și tot majoritatea urma să decidă dacă „ei” și-au încălcat promisiunile, caz în care avea tot dreptul să-i înlocuiască, pe unii sau pe toți. Și ciclul se reia. Abia atunci devine limpede dihotomia dintre „ei” și „noi”, avînd ca primă consecință inocularea ideii că „noi” sîntem ăia buni, iar „ei”, ăia răi – baza oricărei mișcări populiste. Așa se explică succesul lui Trump, care a promis că va „seca” mlaștina de la Washington, sau cel al lui George Simion la noi, care nu demult se întreba, mai în glumă, mai în serios, dacă noi, „poporul”, nu ne-am bucura în cazul unui incendiu la Palatul Parlamentului, singura modalitate de a scăpa țara de politicienii corupți. De bună seamă, n-a observat, nici în glumă, nici în serios, dubla stupiditate. Pentru că, pe de o parte, Parlamentul e localizat taman în Casa Poporului, așa că „poporul” s-ar bucura dacă i-ar arde propria casă. Pe de alta, pentru că și George Simion face parte taman din tagma aleșilor pe care-i condamnă cu atîta vehemență. Așa se explică și de ce poporul și-a pierdut încrederea în sistem, dar și de ce toți politicienii încearcă să se prezinte, într-un fel sau altul, ca fiind antisistem. Astfel, politicieni și jurnaliști de bună-credință nu fac decît să sporească șansele liderilor populiști, pe care, altminteri pe bună dreptate, îi văd ca pe un real pericol la adresa democrației reprezentative. Nu-i de mirare că-n ziua de astăzi se preferă partidele „de lider”, nu „de sistem”.

În realitate, înainte de apariția liberalismului, contractul dintre „ei” și „noi” era cel guvernamental, temelia republicanismului clasic. Diferența dintre cele două nu este, cum s-ar putea crede, una de terminologie pedantă, ci una despre două viziuni diametral opuse asupra înțelegerii „poporului”. În primul caz, e vorba despre unul creat artificial, prin voința unor indivizi egali, în cel de-al doilea, despre un popor născut și crescut organic, condus, teoretic, de rațiune, nu de voință. Liderii erau presupuși mai înțelepți decît restul, cu toate că erau membrii aceluiași trup politic, însă jucînd roluri diferite, după cum capul are un rol diferit decît, să zicem, inima sau stomacul. 

Succesul americanilor se explică, în bună măsură, și prin faptul c-au reușit, inițial, să reconcilieze cele două viziuni. Pe de-o parte, au acceptat că oamenii sînt suficient de înzestrați cu rațiune pentru a avea dreptul să-și aleagă liderii; pe de alta, că stabilirea exactă a formei de guvernămînt, i.e. Constituția, dar și a legilor ulterioare, trebuiau încredințate, pe bună dreptate, celor înzestrați cu mai multă pricepere și știință în arta guvernării. Departe de-a fi privită cu suspiciune, ideea unei aristocrații naturale era acceptată de către majoritate care, în schimb, își rezerva dreptul de-a spune da sau nu atît Constituției, cît și legilor. Fosta-i, lele, cît ai fost. Astăzi ideea de-a face parte din elită este privită în SUA cu suspiciune, o suspiciune încurajată taman de către liderii și formatorii de opinie care s-ar fi cuvenit s-o combată. Iar acum ne scărpinăm în cap și ne-ntrebăm de ce Trump continuă să se bucure de-o „inexplicabilă” popularitate. S-avem pardon! E una cît se poate de explicabilă.

În România, situația este, din acest punct de vedere, și mai gravă, în absența fie și-a unei amintiri, oricît de vagi, a acestei înțelegeri sofisticate a posibilității reconcilierii dintre „ei” și „noi”. Haideți să fim serioși! Oricît de nostalgice ne-ar fi amintirile despre partidele istorice, atît liberalii, cît și țărăniștii au fost primii care au încurajat, în perioada interbelică, dihotomia „ei” versus „noi”. Iar primii care-au profitat de asta au fost legionarii. După ’89, tradiția a fost continuată, cu Vadim Tudor și Partidul România Mare, dar și cu Traian Băsescu și imaginea de „om al poporului”. Ulterior, a fost ridicată pe noi culmi de către Dragnea și costumele populare, dar și de Ciolacu, cu fotografiile din vizita la Muntele Athos sau cu tupeul de-a insista să fie declarat „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției” la… Buzău! Și dă-i și luptă! Profitorii direcți de azi sînt alde Șoșoacă și Simion. Deloc întîmplător, tot ei sînt și aceia care își transmit în direct prostiile pe noile media unde orice clovn poate ajunge vedetă.

La o scară mai mare, suporterii noilor tehnologii ale Inteligenței Artificiale, și mai ales ai avantajelor ChatGPT, nu realizează că aceste tehnologii, bazate pe informații necontrolate și pe date statistice, nu fac decît să încurajeze, la o scară și la o intensitate imposibile în alte condiții, un populism bazat pe tîmpirea în masă și, implicit, pe promovarea disprețului față de elitism. Vorba lui Eugène Ionesco, pe care nu l-am mai citat de multișor: „Luați, un cerc, mîngîiați-l, va deveni vicios“.

Îmi pare că avansăm cu voioșie și entuziasm spre cimitirul umanității. Și-atunci nu pot decît să mă bazez pe ultimele instincte de supraviețuire ale speciei umane. Că oameni sîntem, nu elefanți resemnați.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.