Tsunami-ul postmodernității: Kövesi și Șoșoacă

Publicat în Dilema Veche nr. 1027 din 14 decembrie – 20 decembrie 2023
image

…pentru că, dacă încă vă mai amăgeați cu iluzia că „dau și șoarecii ăștia de bibliotecă din gură, că oricum nu-i bagă nimeni în seamă”, nădăjduiesc că ultimul sondaj de opinie referitor la favoriții în viitoarea cursă prezidențială din România v-a spulberat-o definitiv. Cînd printre primele locuri apar, umăr la umăr, Diana Șoșoacă și Laura Codruța Kövesi e limpede de la o poștă că mentalul colectiv este unul complet schizoid, favorizînd, în egală măsură, extremele cele mai contradictorii. Simpatizăm și empatizăm deopotrivă și cu Dr. Jekyll, și cu Mr. Hyde, și cu diavolul, dar și cu îngerul. Vorba ceea: vrem și cu dînsa-ntr-însa și cu sufletu-n rai. Iar aici nu e vorba doar de mentalul colectiv românesc. În Franța, bunăoară, se simpatizează și cu extrema dreapta, Marie Le Pen, dar și cu cea stînga, Jean-Luc Mélenchon. Ca francezul, imparțial. În America, la modă sînt atît stupiditățile MAGA, cît și cele woke (chiar dacă lovite ușor în aripă recent de ultimele luări de poziție față de situația din Israel). Ce mai tura-vura, sîntem o omenire care și-a pierdut cumpăna. Aristotel îi spunea „mesotes”, noi îi spunem dreapta măsură. Indiferent însă de cum o chemăm, e limpede că s-a pierdut. Dar despre Șoșoacă și Trump și Mélenchon a vorbit încă din anii ’50 ai secolului trecut un „șoarece de bibliotecă”, pre numele său Leo Strauss. Uluitori șoarecii ăștia de bibliotecă, nu credeți?

Fără Leo Strauss n-aș fi predat acum filosofie politică în Statele Unite, pentru simplul motiv că n-ar mai fi existat disciplina. După al Doilea Război Mondial, studiul politicii a început să fie dominat de fascinația științelor „exacte”, statistică, econometrie ș.a.m.d. La modă era behaviorismul, adicătelea studiul măsurabil al comportamentului. Vorba unui hîtru: „Pentru behavioriști, important e cîți boi merg la rîu, nu de ce merge boul la rîu”. De bună seamă, în aceste condiții, filosofii de mult răposați, începînd cu vechii greci, erau considerați expirați – ce puteau ei înțelege din ceea ce se întîmplă în ziua de astăzi? Se poate măsura virtutea? Prudența? Binele? Prin urmare, fascinația „exacticismului” mergea mînă-n mînă cu „istoricismul” – ideea că… orice idee (sic!) e produsul unei anumite epoci și unei anumite culturi și, deci, nu are nici o relevanță pentru epoca următoare sau pentru o altă cultură. Totul „progresează”. Iar de aici la „totul e relativ”, y compris adevărul, n-a mai fost nevoie de nici un pas. Leo Strauss, însă, era un evreu neamț, refugiat în SUA de teama nazismului, așa că înțelesese pe propria-i piele atît posibila binecuvîntare, cît și blestemul ideilor. Oricît de periculoase ar fi armele, inclusiv cele nucleare, ele sînt mai puțin periculoase decît ideile, pentru că armele sînt consecința ideilor, nu cauza

După înfrîngerea nazismului, în democrațiile liberale pericolul major – și foarte concret militar – rămăsese comunismul, „întrupat” în timpul Războiului Rece de către Uniunea Sovietică. De pericolul ăsta se îngrijora lumea, despre ăsta se vorbea, despre ăsta se făceau statistici la începutul anilor ’50. Leo Strauss a sfidat toate statisticile și-a demonstrat, încă o dată, că un singur om poate schimba lumea. Toți boii merg la rîu, dar e suficient ca unul singur să se întrebe de ce la acest rîu și de ce în acest loc, pentru a muta toată turma la un alt rîu, într-o altă parte. Sau măcar poate să pună toată turma pe gînduri. De unul singur, Leo (în contextul metaforei turmei de boi, prenumele capătă o nouă conotație) Strauss a pornit această luptă împotriva istoricismului și a relativismului. A pus încă o dată, cum o făcuse din anii ’30, pe picior de egală vinovăție comunismul cu nazismul, dar asta a fost, ca să zicem așa, mai la mintea cocoșului. A avertizat, însă, că pericolul cel mai mare nu vine din afara democrațiilor liberale, ci dinlăuntrul lor. Mai mult, a atras  atenția că acest pericol era „doar” o consecință firească a unei anumite „evoluții” a ideilor începută cu multe secole înainte.

Cum ar veni, ce-și face omul cu mîna lui nu lucru manual se cheamă, ci lucru intelectual.

Strauss a identificat de-acum celebrele „trei valuri ale modernității” care au pus bazele istoricismului și relativismului dimpreună cu pericolele care decurg de aici. Pentru că toate vin de se leagă. Nu voi intra aici în detalii. Pentru moment, e suficient să știți că istoricismul, ca și relativismul, se distrug singure – dacă toate ideile sînt produsul istoriei, și istoricismul e produsul istoriei, iar dacă totul e relativ, și relativismul e relativ, adicătelea s-ar putea să nu fie relativ. Și să mai știți că-n primul val ar fi început divorțul dintre politică și moralitate, cu Machiavelli și Hobbes, care au considerat „ceea ce este” mai important decît „ceea ce ar putea să fie”, a continuat cu Rousseau și Hume, cînd pasiunile și sentimentele au „furat” supremația rațiunii, și-a culminat cu Nietzsche, care a dus întreaga logică la rău sfîrșit: Dumnezeu a murit, omul își construiește singur adevărul. (Inutil să mai precizez că Nietzsche nu doar a murit, dar a murit nebun.) Din acest punct încolo, orice enormitate devine justificabilă. 

Astea nu sînt povești spuse de șoareci de bibliotecă. Ăștia sînt șoarecii și astea sînt poveștile lor care au făcut posibile atît statul modern, monarhia constituțională și Revoluția Americană, dar și Revoluția Franceză și Uniunea Sovietică; și drepturile omului, și statul totalitar; și pe Kövesi, dar și pe Șoșoacă. Și nici unul n-a anticipat urmarea concretă a ideilor promovate. Pentru că, avertiza Leo Strauss, rațiunea omului, prea plină de potențialități, se poate actualiza (pentru a  folosi jargonul aristotelian) ori la bal, ori la spital. Desigur, democrațiile liberale sînt de la ani-lumină distanță preferabile oricărei forme de totalitarism, dar asta nu înseamnă că am scăpat de pericol. Iar mai periculos e cel de care nu îți dai seama că e pericol. Toleranța dusă la nivel de principiu, bunăoară. Asta, cu necesitate logică, sfîrșește în intoleranță. Cînd nu mai ai pentru ce muri, cum cînta John Lennon, nu mai ai nici pentru ce trăi. 

Cînd rațiunea încearcă să fie prea puternică, sfîrșește prin a se autodistruge. Cînd e tare, atunci e slabă. Atunci de-abia dă întîietate „simțămintelor”: „nu-mi vine”, „I don’t feel like it”. Toți adolescenții trec prin faza asta, după care, în mod normal, le vine mintea la cap. Nouă, din nefericire, nu. Ăsta nu e al patrulea val. Ăsta e un tsunami.

Nouă nu ne mai vine mintea la cap.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.