Loteria viselor
Visul american vine din chiar începuturile Americii, din felul în care s-au constituit Statele Unite, și el a fascinat de-a lungul vremii, cum bine știm, nenumărate milioane de oameni de pe întregul glob pămîntesc. Înainte de a ajunge pe țărmul american, mulți imigranți vedeau întîi Statuia Libertății, cu blîndețea fermă din expresia ei, un simbol al posibilității de a-și construi o nouă viață fericită, pe baza puterilor proprii ale fiecăruia, odată cu eliberarea din încătușările sociale și politice care domneau pe alte continente. Cu timpul, libertatea s-a asociat cu prosperitatea, iar această din urmă idee pare că a început să predomine.
Pentru unii, visul american s-a dovedit o simplă iluzie, dar pentru alții s-a împlinit. Unii poate că și-au dorit prea mult și prea repede, alții s-au antrenat într-o muncă istovitoare din care nu au mai ieșit la vreun liman ori s-au sacrificat doar pentru fericirea copiilor. Unii și-au împlinit visul inițial, dar nu mai recunosc, pentru că între timp pretențiile lor au devenit tot mai mari, alții au eșuat, dar nici ei nu recunosc, din motive lesne de înțeles. O fostă posibilă colaboratoare la Dosarul de față mi-a scris că „visul american e numai muncă fără nici un fel de protecție socială”. În cele din urmă, se pare că tocmai această muncă nesfîrșită a împiedicat-o să mai aprofundeze ideea. Dincolo de toate, e adevărat și că „visul american al fiecărui om este asemenea acelui om”, cum bine observă Mihai Buzea, colaborator al Dosarului nostru.
Împlinirea visului depinde și de cel care-l visează și de felul în care-l visează, dar și de împrejurări și, nu în ultimul rînd, de noroc. De multe ori, visul acesta poate semăna cu o adevărată loterie. O loterie la care numai riscul dă rezultate, dar în același timp poate duce, evident, și la faliment. Istoria Americii e plină de asemenea povești. În fond, celebra „goană după aur” tot un fel de loterie a fost. Și să nu uităm că Statele Unite sînt cele care au inventat așa-numita loterie a vizelor, jocul prin care, cu noroc, temerarii pot accede la jocul și mai mare care este încercarea de a-și împlini visul american.
Acest deziderat, spiritual și material deopotrivă, pare să-i fi împins totuși pe americani, în întregul lor, peste limitele cunoscute de celelalte popoare. În căutarea acelei ultime frontiere, au ajuns cu visul lor tot mai departe, întîi pînă la Pacific, cucerindu-și întregul continent, apoi orientîndu-se spre spațiul cosmic și spre Lună. Și cine știe pe ce tărîmuri inimaginabile fizice sau virtuale vor mai putea ajunge, dacă între timp visul acesta individual și colectiv nu se va destrăma, așa cum unii se tem, iar alții chiar își doresc... dintr-o invidie și o dușmănie (cît se poate de firești) pentru reușitele semenilor.
În ce stadiu se mai găsește acest ideal, cît e încă un vis frumos și dacă nu cumva s-a mai urîțit, vom încerca să sondăm în paginile acestui Dosar. (Andrei Manolescu)
