Începe vara

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă.” Sigur, versul imediat următor al lui Arghezi e despre moarte. Așadar, vorbim despre toamnă ca despre anotimpul frumos care tocmai a trecut sau despre toamna vieții noastre? Vorbim despre minunea, blîndețea și poezia culorilor sau despre moartea naturii care intră în iarnă, pregătindu-se astfel de reînvierea din primăvară? Punem refrenul catastrofei climatice, al secetei și al viitorului sumbru al omenirii vinovate sau ne bucurăm de ce vedem și simțim pe moment? Pînă la urmă, fiecare alege ce-i convine și ce i se potrivește.

Limpede este că toamna care trece a fost în cea mai mare parte a ei extrem de frumoasă, atît de frumoasă încît ne-am gîndit că nu poate fi trecută cu vederea. Trebuie consemnată și îndosariată, cu frunzele ei galbene și roșii, în „ierbarul” Dilemei vechi, asemeni oricărui eveniment important.

Ca un anotimp al nostalgiei, toamna aceasta ne aduce aminte, evident, de alte și alte toamne mai frumoase sau mai urîte, colorate și întunecate sau colorate și luminoase. În toamnele de acum cîteva decenii, elevii, studenții și soldații culegeau recolta. Lumea era cam întoarsă pe dos, din cîte ne amintim (mai pe dos decît acum). Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu așa-numita „practică agricolă”. La rîndul lor, sătenii nu-și vedeau capul de treabă, se preocupau de proviziile pentru iarnă, puneau murături, făceau zacuscă, preparau țuica și vinul pentru tot anul, adunau lemne pentru foc, strîngeau nutrețul pentru animale... Acum lucrurile sînt ceva mai simple. Sătenii au centrale pentru încălzire și bani de la rudele plecate în străinătate (care muncesc pe alte ogoare), cu care își cumpără tot ce le trebuie de la magazin. Agricultura se face profesionist, cu tractoare care au dotări nemaiauzite, armata e și ea de profesioniști, iar elevii și studenții își pot începe liniștiți cursurile (numai dacă vor). În condițiile astea, toamna nu mai e doar o alergătură. Nu mai vine doar cu grijile iernii care se apropie. Dacă nu chiar pentru visare, îți poate lăsa măcar un răgaz pentru ceva contemplare.

E un sezon al moderației înțelepte, în care gîndurile ți se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede. Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare. De altfel, toamna a inspirat dintotdeauna cînece și filme, picturi și lansări de modă.

În cele din urmă, însă, ca toate lucrurile de pe lume, și toamna poate fi ceva foarte relativ. Nu doar că însăși teoria relativității a lui Einstein a fost publicată toamna, dar să nu uităm că în emisfera sudică acest anotimp începe în martie și se termină în mai. Acum, acolo, pur și simplu, începe vara.

p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca

Adevarul.ro

image
Joburile în care românii iau mii de euro, dar nu fac nimic. „Când ne plictisim de atâta joacă ieșim și noi la o berică”
Într-o țară în care prețurile cresc de la o zi la alta, iar salariile bat de regulă pasul pe loc, există și oameni care sunt plătiți ca să nu facă absolut nimic. Sau aproape nimic, dar oricum pe salarii la care alții nici nu îndrăznesc să viseze.
image
Marele mister din istoria Moldovei. Cine a fost Margareta, întemeietoarea dinastiei din care făcea parte și Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.
image
Ce s-a ales de temuții interlopi din anii 2000. Prinși de Traian Berbeceanu, unii și-au reluat vechile obiceiuri
În anii 2000, Deva, Hunedoara și orașele din Valea Jiului erau cutremurate de un lung șir de incidente grave comise de grupări interlope violente, în fața cărora autoritățile se arătau depășite de situație ori închideau ochii.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.