Din Lumea Nouă

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

Zilele trecute se transmitea la radio o simfonie relativ cunoscută. Nu mi-am dat seama imediat ce era, pînă cînd, pe fondul ei muzical, mi-a răsărit dintr-odată în minte măreția peisajelor și a clădirilor americane, care încă îmi erau bine întipărite în memorie, după recenta călătorie. America se desfășura în urechile și în imaginația mea, în marea ei alcătuire. Mi-am dat seama că nu putea fi decît Simfonia a noua a lui Antonin Dvorák – „Din Lumea Nouă”. Are o temă evident americană, dar n-am mai asociat-o niciodată atît de direct cu imagini din America. Nu credeam că muzica poate fi așa de sugestivă. 

În orice caz, dacă tot a început Festivalul „George Enescu“, ar fi potrivit să povestesc și ce am văzut prin Statele Unite în ceea ce privește muzica simfonică și opera. Am fost la cîteva spectacole, am intrat în unele săli mai mult sau mai puțin celebre și am încercat să percep, chiar și din fugă – și ca un amator ce sînt – cîte ceva din specificul acestui fenomen, pe tărîmul lor. 

Aș spune, de exemplu, că n-am văzut nicăieri acele orchestre cu aranjament tipic american, cu  violoncelele în mijloc. Pare-se că s-au adaptat și ei la modelul european. La Metropolitan Opera din New York, am văzut Boema de Puccini, pusă în scenă de Franco Zeffirelli. Era, mi s-a spus, ultima operă regizată de el, iar după moartea lui, administratorii Operei au încercat să o scoată din repertoriu. Au stîrnit însă o reacție atît de puternică din partea publicului, încît au pus-o imediat la loc. Publicul newyorkez e destul de conservator. Opera trăiește și din donații foarte mari din partea unor oameni bogați, iar managerii încearcă să nu-i supere. Pe de altă parte, se pricep de minune să atragă prin tot felul de metode sume mici, dar multe și din partea publicului obișnuit, care trebuie, la rîndu-i, curtat.

Variațiile de preț între locurile bune și cele mai puțin bune sînt foarte mari. Am avut un loc ieftin, într-o lojă în care, încă de la cumpărare, erai avertizat că perspectiva asupra scenei e parțială. Într-adevăr, un sfert din scenă nu mi-era accesibil vederii. Și montarea operei era foarte spectaculoasă. Am avut însă noroc cu un domn, chiar venerabilul „patron” al acelei loji, care m-a invitat un scaun mai în spate, atrăgîndu-mi atenția că de acolo se vedea mult mai bine (la diferență de doar un loc). I-am mulțumit, iar în lungile pauze dintre acte am stat de vorbă despre foarte multe lucruri. Era de-al casei, cum s-ar spune, și făcea parte în mod clar din înalta societate newyorkeză. Am mai scris cîte ceva despre conversația cu el. De fapt, Opera, nu numai în America, înseamnă și socializare. Oamenii se întîlnesc, se cunosc și discută în pauze, stînd pe locurile lor sau retrăgîndu-se la barurile, bufetele sau chiar restaurantele din foaierele acestor instituții. Anul trecut, la Arena Romană din Verona, am descoperit cum, între acte, publicul chiar părăsea zona amfiteatrului și se ducea să mănînce și să bea la restaurantele din apropiere. Atît de generoase erau pauzele. 

De la domnul cu pricina, newyorkez din naștere, dintr-o familie de origine germană, am aflat cum e cu piața de artă din Statele Unite, cum au crescut prețurile la orice după pandemie, cum a devenit felia de pizza luată pe stradă 7-8 dolari, deși odată era chiar 25 de cenți, cum s-au stricat ziarele americane în ultima vreme, începînd să devină partizane (chiar și New York Times), la fel și televiziunile, cum s-a ajuns la falimentul unui oraș ca Detroit și multe altele. La rîndul lui, a fost foarte bucuros să afle că în timpul comunismului românii se informau de la postul american de radio Europa Liberă. Drept să spun, discuția asta mi s-a părut mai interesantă chiar și decît  Boema montată de Zeffirelli.

Și despre experiența de la Baltimore am mai scris, unde am asistat la un concert, în celebra lor sală Joseph Meyerhoff Hall, vizavi de un local cu o asurzitoare muzică hip-hop. La Chicago Symphony Center, am ascultat lieduri de Schubert, cîntate de probabil cea mai cunoscută soprană americană, Renée Fleming, acompaniată de Evgheni Kissin (au fost și cîteva piese de Liszt și Rahmaninov). Deși nu mă omor după lieduri, pot spune că cei doi păreau absolut perfecți. Au creat o atmosferă intimă și înălțătoare în același timp. N-am să omit nici bucuria vizuală pe care mi-au provocat-o cele două splendide rochii purtate de diva americană, una roșie și alta mov, ale căror trene foarte lungi au reușit să scoată în evidență și marele contrast dintre îndemînarea pianistică a lui Kissin și „abilitatea” lui de a păși… Nu mai spun că, sub anumite unghiuri, cîteva mici inele de la mîinile sopranei creau prin reflexii o adevărată orgă de lumini (ducîndu-te cu gîndul la înălțimile rafinate ale Străzii 47 din New York, cea numită și Calea Diamantelor, unde se vînd 80% din diamantele lumii). Strălucirea lor se potrivea de minune cu cea a vocii și cu ideea că, în America, mai totul e despre strălucire și valoare.

Totuși, cea mai interesantă experiență muzicală s-a petrecut la întoarcerea la New York, la Carnegie Hall, unde am ascultat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu un dirijor de care nu mai auzisem, Peter Tiboris, cu Ansamblul Simfonic New England. Un bărbat meridional, de vreo 80 de ani, cu părul ca pana corbului, care s-a îndreptat greu spre pupitru. I-a privit sever pe membrii orchestrei și deodată, fără avertisment, a început muzica. Uitîndu-mă mai atent, am văzut că omul deja își mișca mîinile, dar abia perceptibil, la nivelul șoldurilor, pe cît de minimal, pe atît de ferm. Învîrtind parcă niște mici șuruburi, făcea ca spre înaltele plafoane ale sălii să se înalțe o muzică de un ritm și de o vigoare incredibile. Dincolo de neobișnuita sa gestică dirijorală, părea că face multe cu privirea. Instrumentiștii se uitau la el atenți, ba chiar temători. Omul avea o autoritate nemaipomenită. La un moment dat, cu o mînă întinsă brusc în spate, a reușit să potolească instantaneu întreaga sală, în care publicul american se pornise să aplaude la scenă deschisă. Căutînd pe Internet, am descoperit că Peter Tiboris, dintr-o familie de greci, e și producător de concerte, și organizează anual un minunat eveniment muzical în Grecia, numit Festivalul Mării Egee. Cu siguranță, însă, tipul ar putea comanda și un portavion.  

Cît despre Carnegie Hall, am descoperit că la intrare te poți servi cu bomboane de tuse, care se revarsă pe bufete, din niște cupe de cristal. Plasatoarele și plasatorii poartă atît uniforme de gală, cît și de grijă fiecărui spectator. După ce începe muzica, încuie toate lojele pe dinafară, ca întîrziații să nu mai poată deranja. Încuietoarea e facută în așa fel încît dinăuntru poți ieși oricînd. Sala aceea are un fel de simplitate frumoasă și o acustică pe care și un afon ca mine o poate percepe drept excepțională. Dar, cu toată măreția și ingeniozitatea sălilor de concert americane, trebuie să spun că mie mi-a fost dor, de fiecare dată, de farmecul Ateneului.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Adevărul a ieșit la lumină despre aurora verde, văzută pentru prima dată pe Pământ. Care este explicația cercetătorilor
O auroră rară a fost văzută pentru prima dată de pe Pământ. Este vorba despre aurora „ploii polare” care a produs o strălucire verde ciudată. Imaginea a fost surprinsă de o cameră foto în Norvegia.
image
Scandalul OUG 84. Guvernul face un pas înapoi în privința testelor antidrog. Reacția polițiștilor și a medicilor
Șoferii care ies pozitiv la testul rapid antidrog își vor primi permisul înapoi dacă în 72 de ore medicii legiști nu vor reuși să confirme sau să infirme rezultatul testului făcut în trafic. Așa susține secretarul de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Despescu.
image
„Valea Morții” atinge temperaturi record de 55 de grade Celsius. Meteorologii din SUA se așteaptă ca valoarea să fie depășită în zilele următoare VIDEO
Valea Morții din California, SUA, a atins luni, 8 iulie 2024, o temperatură uimitoare de 55 de grade Celsius, depășind cu mult recordul pentru această dată și aducând regiunea cu un pas mai aproape de recordul mondial all-time.

HIstoria.ro

image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.
image
Un Breaking-News din 1941: Germania a atacat Iugoslavia și Grecia
Un moment crucial pentru Balcani, pentru Europa și pentru România: Atacarea Iugoslaviei și Greciei de către Germania în dimineața zilei de 6 aprilie 1941, ora 6.