„Calitatea vinului n-o s-o depășească niciodată pe cea a strugurilor“ – interviu cu prof. univ. dr. Valeriu V. COTEA, coordonator al Centrului de Cercetări pentru Oenologie al Academiei Române, Filiala Iași

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Foto: wikimedia commons
Foto: wikimedia commons

Anul acesta am avut o toamnă lungă și caldă. Cum influențează o asemenea vreme creșterea strugurilor și vinurile care rezultă din ei?

Da, e adevărat, am avut o toamnă chiar superbă. Acum s-a mai răcit, dar asta e normal, sîntem aproape în iarnă deja. Toamna a fost lungă, frumoasă și călduroasă, iar strugurii sănătoși, de o calitate foarte bună și producția mai mare decît în anii trecuți (cel puțin decît anul trecut). Asta ne face să sperăm că și vinul va fi la fel, de calitate foarte bună. Anul e bun pentru struguri în general și pentru că au fost mai puține ploi și mai puține tratamente. Asta înseamnă că și costurile strugurilor au putut fi mai bine ținute sub control.

De ce cînd plouă mai rar, tratamentele sînt mai puține?

Cînd plouă apar mai multe boli criptogamice (în special cele provocate de ciuperci), mediul e mai prielnic pentru asemenea boli. Cînd acestea sînt reduse, ai nevoie de mai puține tratamente, iar costurile sînt și ele mai reduse. Se aplică, adică, mai puține pesticide și mai puține tratamente fitosanitare pe struguri, ceea ce este important.

Toate soiurile de struguri se dezvoltă mai bine în toamne precum aceasta sau sînt și unele cărora nu le priește?

Toate soiurile din vița-de-vie au nevoie de soare. Sigur, sînt soiuri mai timpurii și soiuri mai tîrzii, dar asta înseamnă că în toamna aceasta și soiurile tîrzii au ajuns la maturitate tehnologică. Deci, din punctul ăsta de vedere, a fost un an foarte bun, în care culesul n-a fost grăbit, pe motiv că ar veni ploi, furtuni, vreme nefavorabilă. Soiurile timpurii s-au cules încă din august, iar cele tîrzii, pînă la finalul lui octombrie. Au fost unele specialități lăsate și pînă la supramaturare.

Dacă, prin absurd, după vară ar veni direct iarna, adică dacă n-ar mai exista toamnă și ar trebui culeși strugurii din luna august, ce fel de vinuri am avea? Care ar fi soiurile care s-ar preta la un asemenea regim climatic?

Acum, nu putem să spunem că vine vreodată iarna chiar din septembrie, dar putem avea situații cînd septembrie e ploios și rece, asta se mai întîmplă. Atunci se oprește maturarea strugurilor, culegi ce găsești și trebuie să cauți soluții să îmbunătățești vinul. Adică rămîn strugurii necopți, nu ajungi la un grad alcoolic dorit, sînt mai multe inconveniente. Dar, în ce privește schimbările climatice, chiar dacă ele devin un fel de leitmotiv, totuși la noi, de obicei, strugurii ajung la maturitate. Poate într-un an sau doi din zece să apară asemenea situații, dar, în general, cel puțin pe teritoriul României, nu avem probleme.

Așadar, anul 2023 a fost bun pentru struguri.

A fost un an bun. Poate uneori a fost prea cald în timpul verii și de multe ori s-a oprit fotosinteza, adică strugurii nu au acumulat așa de mult zahăr pe cît ne-am fi așteptat. Dar, pînă la final, cel puțin în regiunile viticole cunoscute, toată lumea a fost mulțumită de recoltă.

Vara, dacă e foarte cald, nu se întîmplă să se ardă, să se usuce strugurii? 

Nu se usucă. Totuși, vița-de-vie e liană, ca să nu spun o buruiană, adică rezistă la temperaturi din astea. Ce se poate întîmpla e, cum spuneam, să se oprească un pic fotosinteza, adică acumularea de zaharuri, sau strugurii se pot nu atît stafidi, cît mai degrabă deshidrata, adică să piardă apa prin evaporare, iar ăsta e un lucru mai puțin dorit în acea fază, fiindcă rămîn insuficient maturați. Ei se pot stafidi, dar mai în toamnă, atunci nu deranjează.

Dacă e să ne referim la gustul și la aromele finale ale vinului, la calitatea lui, în ce proporție e importantă vremea pentru acestea și în ce măsură contează procesul de vinificație, pregătirea oamenilor, tehnologia, știința de a-l face?

Ele ar trebui să meargă mînă în mînă. Acum, în lume sînt două curente. Noi, în Europa, vrem să valorificăm ceea ce ne dă natura și să mergem pe acel concept de terroir, adică zonă, sol, climă, soi, tehnologie, în vreme ce țările mai noi din punct de vedere viticol merg mai mult pe partea tehnologică. Adică e permis să faci orice, oricum, adică să... cocacolizezi vinul, deși nu-i frumos termenul, dar desigur, folosind tehnologii care să nu dăuneze sănătății. Cu tehnologiile respective se mai uniformizează, într-un fel, vinul. Revenind însă la întrebare, trebuie să pornim în primul rînd de la ideea că niciodată calitatea vinului n-o s-o depășească pe cea a strugurilor. Dacă avem struguri de calitate putem face și un vin de calitate. Dacă ne vin struguri de proastă calitate n-o să reușim decît să cîrpim, pe ici, pe colo, sau să acoperim niște neajunsuri cu alte proprietăți ale vinului. Deci totul pornește din vie. Ai nevoie de soiuri bune, soiurile să fie adaptate regiunii, iar apoi să folosești tehnologia în așa fel încît să nu modifici ceea ce-ți dă natura de la sine.

Din cîte am văzut, mi se pare că în România, în ultima vreme, s-a făcut lucrul acesta, adică s-au adus soiuri de calitate, adaptate... Urmărind rafturile din magazine, chiar ca nespecialist, am avut senzația că e o mare dezvoltare față de acum vreo 10-15 ani. Sînt mult mai multe soiuri produse în România, mai interesante, mai speciale, mai bune. Cum e povestea asta? Ce s-a întîmplat de fapt?

În general, producția vitivinicolă a fost poate cea mai dinamică din agricultură. Sigur, și agricultura mare s-a dezvoltat foarte mult, dar în domeniul vitivinicol s-au replantat foarte multe suprafețe, s-au făcut reconversiuni, s-au făcut plantații noi. S-au adus și soiuri străine, dar lumea umblă acum după soiurile românești, pentru că astea sînt de fapt atractivitatea pieței pentru România. Pînă la urmă, acestea sînt cele mai adaptate, pentru că le avem de foarte multă vreme, chiar dacă între timp s-au adaptat și alte soiuri. Vedem fenomenul acesta și de partea cealaltă a Prutului, în Moldova istorică, unde și ei au mers, la început, numai pe soiuri franțuzești, fiind sub directa influență a Franței din punct de vedere vitivinicol, iar acum caută soiuri autohtone, pe care le dezvoltă foarte mult. Dar au și destule creații noi, care sînt foarte interesante și căutate.

Soiurile acestea autohtone erau complet dispărute, au fost reinventate pur și simplu sau cum s-a întîmplat?

Sînt soiurile clasice românești, nu avem foarte multe. Sînt cîteva care s-au impus și care sînt cu adevărat de calitate, cum ar fi Feteasca albă, Feteasca regală. Printre soiurile aromate ar fi Tămîioasa românească. Sau cele vechi, Grasă, Frîncușă, Zghihară de Huși. La vinurile negre avem și mai puține, Feteasca neagră și Băbească neagră (sau Rară neagră, cum îi spun cei din Moldova de peste Prut). Acestea au crescut din propria cenușă ca pasărea Phoenix, meritul fiind al producătorilor care le-au văzut potențialul. E o revigorare a acestor soiuri, ceea ce e foarte frumos și foarte plăcut. Așa ne putem individualiza în lumea vinului, nu cu soiuri care sînt peste tot, ca Chardonnay sau Sauvignon. Sigur că ele sînt și la noi, dar e greu să intri pe alte piețe, cu soiuri deja consacrate acolo din alte zone.

Ce ar mai fi de îmbunătățit, în ce direcție ar mai putea să se dezvolte acest domeniu, la noi?

Să știți că din punct de vedere al tehnologiilor de producere a vinurilor sîntem în fața multor țări europene și din lume. Asta pentru că la noi industria aceasta s-a revigorat, să spunem, de 15 ani (poate a început de 20 de ani), iar toată tehnologia care s-a adus a fost nouă. Majoritatea cramelor sînt noi sau cînd e vorba de crame mai vechi, ele au material tehnologic nou. Din punctul acesta de vedere stăm foarte bine.

E adică un fenomen echivalent cu cel al tehnologiei Internetului?

Exact, ca la Internet, unde din punctul de vedere al vitezei, de exemplu, sîntem înaintea multor țări consacrate în domeniu. Tehnologiile sînt de ultimă generație și în domeniul vitivinicol, iar lucrul acesta se vede. În plus, avem acum specialiști, sînt școli, s-au format oameni, există o tradiție. Eu zic că sîntem pe un drum bun. Mai avem de lucru mult la promovare, la modul cum se face promovarea la export. Aici sînt deficiențe mari. Dar piața internă e așa de interesantă, încît mulți preferă să vîndă vinurile pe piața internă, unde și prețurile sînt mai bune, banii se întorc rapid și nici răspunderea nu-i așa de mare, într-un fel. Nu avem nici o strategie a exportului, nici o promovare a vinurilor noastre în lume. Aici ar fi de lucrat mult. Un exemplu ar fi acela al fraților noștri de peste Prut care, în cele din urmă, s-au mobilizat. Pentru ei vinul este unul din produsele care merg bine la export. Nu au așa de multe produse care să le reprezinte țara, dar vinul este unul dintre ele și le aduce un venit important. Ar trebui și noi să luăm exemplu de la ei în privința asta. Și din punct de vedere al calității au crescut și ei în mod fantastic. Au cu ce să iasă în lume. La noi, toți se bat pe piața internă, care e deja foarte aglomerată și foarte scumpă. Eu cred că prețurile din România sînt exagerate. Și ăsta-i un motiv pentru care nu-i interesează să vîndă la export. Iar cei care exportă o fac în cantități mici, de multe ori doar spre comunitățile românești de acolo. Poate nici nu ne-am orientat bine, pentru că vrem să exportăm în țările mari consumatoare și producătoare, care n-au nevoie de vinurile noastre. Piața Asiei ar putea fi interesantă, de asemenea Țările Baltice, dar foarte puțin se încearcă în direcțiile acestea. În Asia, de exemplu, oamenii sînt deschiși și mai puțin influențați de renumele vinurilor franțuzești sau spaniole. Acolo chiar ar merita insistat, dar pentru asta ar trebui totuși o forță concertată, pentru că un singur producător n-o să ajungă niciodată să vîndă acolo. De asta am dat exemplul celor de peste Prut, care s-au mobilizat și au acel brand – Wine of Moldova A Legend Alive  – cu care le merge foarte bine. Am putea învăța de la ei.

interviu realizat de Andrei MANOLESCU

p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca

Adevarul.ro

image
Orașul în care oamenii au declarat război operelor de artă. Sculpturi furate, vandalizate sau batjocorite pe internet
Chiar dacă Iașiul este un important oraș cultural al României, se pare că locuitorii nu sunt atât de prietenoși cu operele de artă care își fac apariția pe străzile orașului. Astfel, nu puține au fost momentele în care sculpturile expuse au fost furate, vandalizate sau intens criticate
image
Medic din România, anchetat în Marea Britanie pentru proceduri medicale „delicate” pentru propria satisfacție sexuală
Un medic român din cadrul Serviciului Național de Sănătate Publică din Marea Britanie a fost radiat pentru că a efectuat proceduri medicale, inclusiv pe copii, pentru propria satisfacție sexuală.
image
Fiul unui om de afaceri din Brăila, prins cu 4 kilograme de aur, arme și 400.000 de euro în mașină. Conducea băut, drogat și fără permis
Fiul unui cunoscut afacerist din Brăila, a fost prins beat la volan și fără permis de conducere. Bărbatul avea în autoturism peste 400.000 de euro, patru kilograme de aur și 7.000 de lei

HIstoria.ro

image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.