Toamna între maşini paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Foto: flickr
Foto: flickr

Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani? O vagă idee poate că ne-ar da acest text, pe care l-am publicat pe 28 septembrie 2006.

Am multe frunze galbene pe parbriz... De la copacii de pe Kiseleff. Vine toamna, în timp ce noi stăm la o coadă nesfîrşită de maşini din Piaţa Victoriei către Piaţa Revoluţiei. Cerul întunecat în mijloc şi senin în zare aduce a ploaie. Pe altă bandă, o cucoană blondă (prin luna septembrie), zace plictisită într-un Z3. Bate darabana cu unghiile lungi şi mov în rama portierei. În faţa ei, o Dacie-papuc tremură la ralanti, cu tablele curgînd, plină de sîrme şi obiecte mizerabile, cu trei oameni aşezaţi peste ele, doi bărbaţi şi o femeie cu basma. E un frigider „Fram” acolo. Frigiderul copilăriei, de mult uitat, cu clanţa lui mare şi rotunjimi de automobil Wartburg. Peste şi pe sub „Fram” sînt arcuri, scaune şi saltele. Nu e clar dacă oamenii se mută sau adună fier vechi (şi orice altceva?). Mai degrabă ultima variantă. Z3-ul cucoanei va ajunge şi el, la un moment dat, tot aşa, un hîrb. Deocamdată luceşte plin de nervi şi cai-putere, obligat de împrejurări să-i ţină în frîu. Vine toamna, şi noi ne plictisim în maşini. Individul în cămaşă albastră din Fordul Mondeo de alături îşi aprinde o ţigară. Mai avansăm cîţiva metri. În dreptul meu ajunge o bruneţică ciufulită într-o Mazda mică. Are un radio cu ecran roşu. Îmi surprinde o clipă privirea şi mă trezesc, nici mai mult, nici mai puţin, că scoate limba la mine. Tot roşie. Şi ea se plictiseşte. Mă fac mic în scaunul meu, cu privirea ţintă înainte, ca şi cum n-aş fi văzut nimic. Steagurile de la hotelul nou, pe colţ cu prelungirea Dacia (bulevardul celor două closete), flutură a toamnă. O fată cu mijlocul gol traversează strada. E bronzată şi are gropiţe în şale. E îmbrăcată de parcă n-ar vrea să se despartă de vară. În curînd, însă, va veni vremea doamnelor cu fuste lungi şi umbrele, vor dispărea genunchii şi buricele, vor veni culorile pastelate, galbenul de octombrie şi trotuare ude de ploaie. La radio e un cîntec romantic – Juliette Gréco. O altă amintire din copilărie. Ca şi „Fram”-ul. De ce e toamna plăcută şi tristă, în acelaşi timp? Cineva mai în vîrstă mi-a spus odată că toamna e o perioadă cînd orice e încă posibil, luminoasă şi blîndă, plină de struguri, pepeni şi prune. Dar, spre deosebire de mai cruda primăvară, care promite vara, toamna aduce cu ea perspectiva iernii, cînd totul îngheaţă şi devine cristal. De asta e tristă. Picături mari se împrăştie pe parbriz. O stropeală rară din norul cel negru din mijlocul cerului. Omul cu cămaşa albastră a terminat ţigarea. Deschide geamul şi bate aerul cu mîna să iasă fumul. Nu se mai vede nici Z3-ul şi nici papucul cu fier vechi şi ruginit. Nu-i mai zăresc nici în oglinzi. Probabil sînt mai în faţă, după duba albă cu număr de Satu Mare. La începutul Căii Victoriei, şoferul ei era agitat şi încerca tot felul de manevre ca să treacă mai în faţă. Acum s-a liniştit (în centrul Bucureştiului, chiar şi unul care conduce o dubă ajunge să constate că mai trebuie şi să stea). Ne apropiem de Piaţa Revoluţiei, metru cu metru. Ce frumos ar putea să fie Bucureştiul dacă ar fi frumos. Mai ales toamna. Se întrevede Piaţa. O mare de maşini şi autobuze ondulate de fumul gazelor de eşapament. Un adevărat deşert pentru pietoni. Era mai bine la şosea. La frunzele galbene ale toamnei care, iată, vine de fiecare dată, nedezminţit, în aceeaşi perioadă a anului, adică tocmai toamna, în ciuda încălzirii globale care topeşte în fiecare an o suprafaţă de gheaţă cît Texasul. Probabil că blonda din Z3 ar întreba dacă în Texas e gheaţă. E cel mult toamnă, stimată doamnă!

p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca

Adevarul.ro

image
Joburile în care românii iau mii de euro, dar nu fac nimic. „Când ne plictisim de atâta joacă ieșim și noi la o berică”
Într-o țară în care prețurile cresc de la o zi la alta, iar salariile bat de regulă pasul pe loc, există și oameni care sunt plătiți ca să nu facă absolut nimic. Sau aproape nimic, dar oricum pe salarii la care alții nici nu îndrăznesc să viseze.
image
Marele mister din istoria Moldovei. Cine a fost Margareta, întemeietoarea dinastiei din care făcea parte și Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.
image
Ce s-a ales de temuții interlopi din anii 2000. Prinși de Traian Berbeceanu, unii și-au reluat vechile obiceiuri
În anii 2000, Deva, Hunedoara și orașele din Valea Jiului erau cutremurate de un lung șir de incidente grave comise de grupări interlope violente, în fața cărora autoritățile se arătau depășite de situație ori închideau ochii.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.