Din nou ceva despre America

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image png

Deși am terminat serialul cu Statele Unite, despărțirea de acel continent nu e simplă, așa că, din cînd în cînd, am să mai revin cu cîte ceva. Dacă după ce m-am întors de acolo spuneam că am început să văd cu alți ochi lucrurile de acasă, vreau să descriu și unele transformări pe care le-am putut vedea în Statele Unite, ca un simplu observator ajuns acolo de la mare distanță la un interval de 30 de ani și care nu poate descoperi lucrurile decît în mare, oarecum ca din avion.

Aș spune în primul rînd că, într-un fel, imaginea generală a țării e parcă ceva mai soft. Cum am mai scris, polițiștii nu mai sînt așa de impresionanți pe cît erau acum 30 de ani. Astăzi sînt mai apropiați de tipul unor funcționari decît de cel al unor străjeri. Cei de la aeroport sînt însă la fel de încruntați și inconturnabili în misiunea lor de a-i verifica sever pe toți cei care le intră în țară. Cu ei nu e de glumă, nici la propriu, nici la figurat. 

Varietatea automobilelor pare mai mare și, chiar dacă sînt multe SUV-uri și camionete de dimensiuni mari, limuzinele, taxiurile și „vapoarele” pătrățoase care se bălăngăneau pe șosele acum 30 de ani sînt mult mai rare. Mașinile de dimensiuni normale (pentru ochii unui european), precum și cele hibride sau complet electrice, constituie o proporție destul de importantă. Pietonii, în schimb, au proporții mai mari, în general, decît aveau acum 30 de ani, chiar dacă și atunci erau destui care depășeau standardele obișnuite pe partea noastră de Atlantic. Cum spuneam, asta pare a fi una dintre cele mai grave probleme ale Americii. Răul provocat de industria fumatului, care pe vremuri nu era nici măcar dezvăluit și cunoscut, pare a fi fost înlocuit de cel generat de industria alimentară.  

Restaurantele bune sînt mai rare și mai scumpe. În 1993, cînd, grație amabilității și generozității  lui Dorin Tudoran, am vizitat Washington-ul, am ajuns și la Gara Centrală, o clădire spectaculoasă, în subsolul căreia erau nenumărate restaurante cu specificuri variate. Mi-aduc aminte că am mîncat atunci niște senzaționale cotlete făcute pe un grătar cu lemne. Astăzi, clădirea e la fel de impresionantă, dar în locul acelor restaurante au rămas doar cîteva fast-food-uri meschine.

Dacă oamenii au mai mult volum, zgîrie-norii construiți mai de curînd sînt mai supli, cu forme mai unduioase. Noile tehnologii dau ocazia arhitecților să construiască nu doar copleșitor, ci și flexibil. Unele clădiri foarte înalte au subțirimi și ascuțimi amuțitoare.  

Despre marile universități americane (am vizitat trei) nu pot spune mare lucru. Allan Bloom observa, încă din anii ’80 (în celebra sa critică acidă, tradusă în română sub titlul Criza Spiritului American – cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților, Editura Humanitas, 2006), un proces de degradare a lor, declanșat odată cu revoluțiile studențești ale anilor ’60. El scria că evenimentele de la sfîrșitul anilor ’60 au dus la o situație neobișnuită: „Nicicînd în istorie nu mai existase o asemenea corespondență minunată între bine și plăcut”. Studenții beneficiau de abolirea restricțiilor sexuale din regulamente, de scutiri de recrutare, de posibilitatea consumului de droguri fără prea mari riscuri legale și de relaxarea cerințelor academice pe toate planurile. Iar aceste „privilegii” erau obținute sub acoperirea unor „etichete moralizatoare”. În același timp, responsabilitățile studenților deveneau aproape inexistente. În mod direct, eu am putut doar să constat că studentele care ne-au condus prin aceste instituții în calitate de ghizi, deși simpatice, păreau cam superficial pregătite pentru așteptările turiștilor europeni. Nu pot evalua în ce măsură, între timp, situația din universități s-a schimbat, dar am avut senzația că „privilegiile” studenților din anii ’60 s-au răspîndit cumva în restul societății americane.

Televiziunile și presa au scăzut nivelul. „Greu mai găsești ziare care să nu fie yellow”, mi-a spus venerabilul domn cu care am discutat la Metropolitan Opera. Mi-a recomandat Chicago Tribune și Boston Globe, ca fiind printre ultimele bastioane ale normalității. 

Corectitudinea politică se simte, oamenii aflați în situații publice sînt atenți la asta, dar n-am întîlnit cazuri aberante, radicale, deși știu că există.

Aș spune că America s-a vulgarizat, că trece printr-o etapă în care se manifestă un fel de super-democratizare, în care aproape orice poate fi justificat și poate deveni chiar un drept, în care oricine se poate considera îndrituit să dea lecții, să-și impună propria sa viziune (fie ea cît de ineptă), iar influența opiniei publice (în special a laturilor ei foarte vocale) a căpătat periculos de multă importanță. De altfel, fenomenul ăsta nu se petrece doar în America. Egalitarismul la nivelul cel mai scăzut și populismul își fac cu ochiul peste categoriile oamenilor rezonabili și decenți. Corectitudinea politică și populismul sînt pînă la urmă două fețe ale aceleiași monede, două extreme care se potențează reciproc, satisfăcînd în mod facil atît frustrările, cît și primitivismul din societate. Indivizii de succes, fie ei influencer-i, oameni de marketing, entertainer-i sau politicieni, apelează astăzi fără reținere la cele mai joase dorințe ale publicului. Donald Trump, de pildă, ar putea fi considerat un produs cît se poate de reprezentativ al acestui proces. 

Vîrfurile, așa cum observa și Allan Bloom încă de acum peste trei decenii, nu mai sînt modele care să tragă societatea în sus. Domnii de altădată, deși încă există în America (spre deosebire de România, unde comunismul i-a eliminat aproape complet și abia acum încep să reapară), nu mai sînt neapărat și niște exemple pentru societate. Urmărind un canal TV american, cu filme vechi de peste 50 de ani, constați schimbări dramatice, de fond. Bineînțeles că unele erau cît se poate de firești, lumea nu putea rămîne pe loc. Actori buni sînt și astăzi, slavă Domnului, în America, dar modele de distincție, gen Cary Grant, Spencer Tracy sau Gregory Peck, nu par a mai avea echivalent în zilele noastre. America e, parcă, o idee mai trivială.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.