Lifturi

Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez, cu milioanele sale de vehicule de toate felurile, de pe străzi, din tuneluri subterane, din aer și de pe ape. Am uitat însă unul care, de fapt, e absolut esențial în economia metropolei: ascensorul. 

În prima seară am ajuns destul de tîrziu la hotelul din Manhattan, ni s-a dat cheia camerei de la etajul 12, am găsit liftul așteptîndu-ne la parter și am intrat în el fără să ne punem vreo problemă. Am observat doar, cu uimire, cum cele 12 etaje au fost străbătute cu o rapiditate neașteptată, cam două pe secundă. Ajunși în cameră, am constatat că de la fereastră, în jos, undeva în lateral se zărea o intersecție încă circulată, iar vizavi, privirea se oprea într-un foarte apropiat imobil de birouri, al cărui capăt de sus nu se putea zări prin fereastra noastră blocată. Prin fațada de sticlă a clădirii vecine puteam vedea însă foarte bine interiorul birourilor, care erau nițel luminate chiar dacă nu mai era nimeni înăuntru. Erau toate aproape identice, iar la fiecare etaj, la trei asemenea încăperi despărțite prin pereți și uși transparente, era și cîte o bucătărie, similară la rîndul ei celei de deasupra și celei de dedesubt. Am adormit obosiți, cu senzația ușor stranie că sîntem într-o lume complet nouă. 

A doua zi de dimineață, am ieșit din cameră, cu gîndul să ajungem la etajul 3, unde știam că se servește breakfast-ul. Pe hol era o liniște neobișnuită, poate pentru că nu erau multe camere la un etaj. Am apăsat butonul liftului. De fapt, erau patru lifturi cu un buton comun. În liniștea aceea se auzea totuși din cînd în cînd un fel de vîjîit, care părea că se apropie și se depărtează. Așteptarea se prelungea. Curînd, am înțeles că vîjîitul era făcut de lifturile care mergeau în sus și în jos. Nici unul nu oprea, însă, la etajul nostru. Au trecut aproape zece minute fără să se întîmple nimic, spre tot mai marea noastră nedumerire. În fine, o lumină roșie s-a aprins și un lift a oprit. Ușile s-au deschis automat. Înăuntru erau vreo 15 oameni, înghesuiți ca-n autobuzele din China, unii cu fața spre noi, alții cu spatele. Cei care erau cu fața ne priveau tăcuți și speriați. Nu aveam loc să intrăm peste ei. Ușile s-au închis, iar liftul și-a continuat drumul rapid în jos, cu vîjîitul lui specific, fără noi. Era ca într-o distopie SF. Ce se petrecea acolo? Unde nimeriserăm? Un al doilea lift s-a oprit la etajul nostru și situația s-a repetat. Am dedus atunci, măcar, că disperarea din ochii călătorilor nu era legată de vreo eventuală destinație cumplită a acelui lift „al groazei“, ci de mai blîndul risc că ne-ar fi putut trece prin cap să încercăm să ne înghesuim și noi peste ei. În sfîrșit, în al treilea lift am văzut ceva spațiu și am îndrăznit să intrăm și noi. Făcînd opriri și la alte etaje intermediare, i-am privit, la rîndu-ne, cu aceeași teamă pe cei care așteptau acolo, pe paliere.

Socotisem că 34 de etaje, cîte avea hotelul, nu erau cine știe ce pentru New York. Totuși, pentru cele patru lifturi, fie ele și foarte rapide, la orele aglomerate era mult. Și ne-am fi putut gîndi că în România există doar o singură clădire comparabilă ca înălțime (Sky Tower din București, cu 37 de etaje). La New York, însă, ni s-a spus că nici măcar de la etajul 34 n-am fi avut cine știe ce panoramă, din cauza blocurilor înconjurătoare.

Coborîți în sfîrșit la etajul 3, am fost întîmpinați de un om de serviciu, foarte ocupat să  dirijeze clienții la ieșirea și la intrarea din lifturi. Cei care terminaseră micul dejun stăteau deja la coadă ca să urce înapoi în camere. Pentru eficientizarea traficului, traseele trebuiau bine separate. „Dirijorul“ știa totdeauna dinainte care ascensor se apropia și urma să oprească. Am descoperit că exista și un afiș cu recomandări legate de orele de folosire a lifturilor. Între 8,30 și 9,30, de exemplu (chiar intervalul în care nimeriserăm noi), scria că e „rush ­hour“, perioada din zi cea mai aglomerată, marcată cu roșu. Dacă voiai s-o eviți, trebuia să cobori mai devreme la micul dejun. Între 7,30 și 8,30 era faza galbenă, cu aglomerație moderată, iar între 6,30 și 7,30 (pentru cine reușea să se trezească așa devreme) era intervalul verde, adică cel mai liber.

Așa am învățat că în America trebuie să fii atent și la chestiunea asta. Cînd era nevoie să ajungem undeva la oră fixă, chiar luam în calcul și eventualele minute de așteptare la lift. Iar pe parcursul călătoriei noastre, am dat peste multe feluri de lifturi. La Edge, pentru a vedea panorama de la etajul 100 am stat la o coadă foarte lungă, nu atît la urcare, cît la coborîre. Celebrele ascensoare ale colosalului Empire State Building au fost renovate, iar acum, pînă ajungi sus, pe pereții cabinei ți se proiectează un filmuleț, care simulează urcarea în timp ce clădirea se construia, cu imagini din 1930. La Chicago am locuit într-un frumos hotel stil Beaux Arts, cu influențe neoclasiciste romane și grecești, care la data construirii, în 1906, cu cele 21 de etaje ale sale, era cea mai înaltă clădire din oraș, iar în paralel cu liftul avea un burlan prin care clienții își trimiteau la recepție corespondența. La Boston am crezut că va fi ceva diferit, pentru că urma să stăm la ultimul nivel al unui hotel cu doar șase etaje (deși pe dinafară, în mod curios, nu puteai număra decît patru). Am avut însă surpriza ca liftul lor să fie cel mai lent din cîte mi-a fost dat să văd în toată America. S-ar fi zis că timpul de urcare trebuia să fie același indiferent de înălțimea clădirii.

Nu mai știu cine spunea că, atunci cînd nu mai au loc, newyorkezii mai construiesc o stradă, dar nu pe orizontală, ci pe verticală, adică un zgîrie-nori. Cu alte cuvinte, pe o stradă orizontală normală sînt înghesuite mai multe străzi verticale. Te întrebi cum pot exista și funcționa asemenea structuri, cum pot trăi sau lucra atîția oameni unii peste alții, și unii paraleli cu alții, la diverse niveluri din ce în ce mai înalte. Și ce s-ar întîmpla dacă lifturile n-ar funcționa cum trebuie?

Poate cel mai faimos arhitect american, Frank Lloyd Wright, cel care printre altele a proiectat clădirea în spirală a Muzeului Guggenheim, a propus în 1957 construirea unui zgîrie-nori de peste o milă (1,67 km) înălțime. El susținea că tehnologia de atunci ar fi permis crearea unei asemenea arhitecturi care să se susțină singură, din oțel. Problemele ar fi fost însă de funcționalitate sau de balans prea mare pentru locatarii de sus. Bineînțeles că pentru o „stradă verticală“ așa de lungă, și lifturile ar fi fost o provocare teribilă. Pînă una-alta, iată că tot niște arhitecți americani au construit Burj Khalifa, care are „doar“ o jumătate de milă înălțime.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.