Coaliția, două săbii în aceeași teacă
Ciudată este coaliția de la guvernare… Nu este vorba doar despre ideologii diferite, ci despre o lungă perioadă de animozități și contre dure. Vor fi, însă, mai multe lucruri care să îi apropie pe politicienii PNL-PSD decît cele care îi despart? Vor fi suficiente compromisurile pe care le-a făcut fiecare partid pentru a da naștere, cu dinții scrîșniți, acestei coaliții sau diferențele și orgoliile vor fi mai mari? Deocamdată, putem constata, în programul de guvernare, marile compromisuri care pot compromite ambele partide.
Concret, ideea că salariul minim se poate aplica doar pentru o perioadă de doi ani pentru un salariat, după care angajatorul va fi obligat să crească salariul, vine clar de la PSD. Social-democrații au folosit de fiecare dată cînd s-au aflat la guvernare în ultimii ani salariul minim ca pe un instrument, în același timp bugetar și de control al mediului de afaceri. În sensul că PSD a crescut agresiv salariul minim din dorința de a împușca doi iepuri dintr-un foc: să adune mai multe impozite și contribuții la buget și să oblige angajatorii să crească salariile.
Doar că PSD înlocuiește evoluția pieței cu intervențiile administrative. Acum au trecut la un alt nivel. Șansa micilor antreprenori este că există metode simple de evitare a impunerii administrative, respectiv creșterea salariului cu cîțiva lei pentru a scăpa din „capcana” salariului minim. Guvernul trebuie să știe că orice intervenție administrativă naște o reacție a companiilor afectate de decizie. De asemenea, creșterea salariului minim este un mod netransparent de a crește și salariile din administrație, pentru că multe dintre contractele funcționarilor publici prevăd o creștere automată odată cu creșterea salariului minim.
Coaliția este contra naturii din multe alte puncte de vedere. Cel mai vizibil este abordarea reformei pensiilor și salariilor bugetare. În Planul național de redresare și reziliență (PNRR), documentul care ar trebui să fie un adevărat program de guvernare, se prevede în mod expres realizarea unei reforme a pensiilor. Care pleacă ușor anul acesta, prin desemnarea unui consultant care să gîndească și să propună o schimbare a sistemului și se încheie în forță, peste cinci ani, cu modificări precum egalizarea vîrstei de pensionare sau așezarea pensiilor pe principiul contributivității. Sînt teme tabu pentru PSD, un partid care nu și-a manifestat niciodată dorința de a reforma sistemul public de pensii, dimpotrivă, a apăsat cît se poate de mult pe pedala creșterii pensiilor, indiferent de cît de mare putea deveni deficitul fondului de pensii.
Ministrul Muncii a avut deja o luare de poziție prin care afirmă că PNRR este renegociabil și că o serie de prevederi din program nu se pot aplica. De altfel, una din diferențele majore de abordare a viitoarei guvernări de către cele două partide este chiar PNRR. PSD o ține pe a lui cu renegocierea planului, PNL, măcar pentru că s-a aflat în guvernarea care a negociat PNRR, acceptă planul. Coaliția ar trebui să se concentreze nu pe renegocierea PNRR, ci pe respectarea lui, respectiv pe îndeplinirea jaloanelor obligatorii pînă la sfîrșitul acestui an și apoi pe cele de anul viitor. Comisia Europeană pare că nu glumește atunci cînd condiționează primirea banilor de către statele membre de realizarea reformelor asumate în planul de redresare și reziliență.
Programul de guvernare include și o măsură incomodă atît pentru PSD, cît și pentru PNL. Este vorba despre aplicarea contribuției de sănătate de 10% pentru suma din pensii care depășește 4.000 de lei. PSD ar putea spune că nu este electoratul lor, cel cu pensii mari, dar nu este decît un mod de a te „îmbăta cu apă rece”. De fapt, să ne aducem aminte, pentru o măsură identică, aplicarea contribuției de sănătate asupra pensiilor, partidul lui Traian Băsescu a fost pus la zid și i se reproșează și astăzi că a „impozitat” pensiile. Măsura este corectă din multe puncte de vedere, dar va fi interesant de văzut cine o va „deconta” la nivel politic.
Reforma salarizării din fonduri publice rămîne sub semnul întrebării. Este o altă temă complicată pentru proaspăta coaliție, iar programul de guvernare și primele decizii nu ne dau mari speranțe că ar putea avea loc o reformă reală. Deocamdată, a fost anunțată începerea concursurilor pentru posturile vacante din administrație (după ce timp de doi ani au fost blocate) și introducerea unui așa-numit spor de performanță care ar urma să fie plătit funcționarilor publici harnici. Este o decizie prin care nu se definește în nici un caz performanța unui funcționar public, ci pare a fi mai degrabă un spor care poate fi acordat angajaților la stat care sînt iubiți de șefii lor. Sistemul public de salarizare are nevoie de o nouă restructurare, problema sporurilor nu s-a rezolvat, iar numărul instituțiilor de stat este foarte mare în comparație cu serviciile publice prestate.
Este limpede că PSD este în esență un partid antireformist care trăiește dintr-o singură filosofie politică, și anume creșterea pensiilor și salariilor. Dar PNL, care pleda, la un moment dat, în favoarea reformării administrației statului, chiar și prin digitalizare, și-a asumat o foaie de parcurs împreună cu Comisia Europeană pentru reducerea graduală a deficitului bugetar. Problema este că, acum, PSD, aflat în aceeași teacă cu PNL, va tăia complet ce a mai rămas din dorința liberalilor de a face reforme.
Ne aflăm, așadar, într-o coabitare imposibilă din punctul de vedere al ideilor politice și economice. O coaliție care ar putea, eventual, să treacă împreună criza, dar care nu are șanse să schimbe România.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: adevarul.ro
