Falsa poveste a dispariției banilor din pensiile private
Te-ai aștepta ca, după 30 de ani de economie liberă, limbajul și abordarea subiectelor economice, atît de către publicul larg, cît și de către mass-media, să fie dacă nu profesionistă, măcar echilibrată și logică. Nu este așa, iar cel mai recent exemplu l-am avut în ultima perioadă, atunci cînd mai multe mijloace media s-au năpustit să comenteze „dispariția” banilor din fondurile de pensii administrate privat.
În sine, termenul nu este doar incorect, ci de-a dreptul manipulator. Este o realitate, anul acesta, activele personale ale participanților la sistemul de pensii private au scăzut. Pentru această evoluție există explicații simple, logice și care respectă adevărul pe care îl putem constata pe piețele financiare. Frauda de la un administrator de pensii private a creat un bun pretext pentru a crea confuzie. De fapt, banii furați erau ai companiei care administra fondul și nu ai contribuabililor.
Nu se pune problema dispariției banilor din fondurile de pensii. Atunci cînd este vorba de bani, cuvîntul „dispariție” are sensul de furt sau, în cel mai bun caz, de administrare greșită. Nu este cazul fondurilor de pensii private. Scăderea activelor din pilonul doi de pensii a fost cauzată de evoluția piețelor financiare internaționale și, implicit, a pieței românești.
Să spunem că între pilonul unu de pensii (cel public) și pilonul doi (administrat de instituții private specializate) sînt diferențe semnificative. În cazul sistemului public de pensii, sumele colectate de la cei care lucrează sînt și plătite către actualii pensionari. Acesta este principiul de funcționare al pilonului public. În schimb, în sistemul de pensii administrate privat, banii celor care contribuie se acumulează într-un cont personal, care se poate identifica separat. În afară de avantajul unui cont individual, pilonul doi oferă și șansa obținerii unei creșteri a activului datorită faptului că administratorii investesc pe piețele financiare sumele pe care le încasează de la contribuabili. Trebuie precizat că investițiile realizate de companiile care administrează fondurile pilonului doi se fac după reguli stricte, sînt supravegheate de o autoritate specializată (ASF) și, de asemenea, legislația este foarte precisă în ceea ce privește plata sumelor cu care s-a contribuit sau în situația în care un administrator nu își mai poate onora obligațiile. Pilonul doi este reglementat și are „plase de siguranță” pentru cei care participă la sistem.
Oricîte reguli ar fi incluse în legislație, un lucru nu poate fi evitat: momentele de volatilitate a piețelor financiare și, implicit, scăderea pentru o perioadă a activului fondurilor. Acest lucru s-a întîmplat anul acesta. Piețele financiare din întreaga lume au suferit scăderi importante. Drept urmare, deținătorii de acțiuni, inclusiv fondurile de pensii private, și-au văzut activul în scădere. Titlurile de stat, acolo unde sînt plasați aproximativ 60% din banii contribuabililor, s-au tranzacționat sub valoarea lor nominală. De altfel, aceasta este explicația scăderii activelor fondurilor de pensii. Nu este vorba despre o „dispariție” a banilor, ci despre o evoluție normală în condițiile date (nu ar trebui să mire pe nimeni, bursele și piețele financiare mai și scad, nu cresc fără încetare).
Dar evoluția piețelor financiare nu are loc doar într-un singur sens. Istoria arată că, după scăderile din criză, acțiunile și titlurile de stat recuperează pierderile. De exemplu, în luna iulie, valoarea unității de fond reușise să recupereze 40% din scăderile înregistrate de la începutul anului. Sau, în limbajul folosit de o parte a publicului, după ce au „dispărut”, banii au „reapărut”. Nu este nici magie, nici înșelătorie, nici rea administrare. Este pur și simplu efectul evoluției piețelor.
Momentul rămîne complicat. Desigur, nici un contribuabil nu este fericit atunci cînd vede că banii acumulați în contul lui scad, în loc să crească. Nici administratorii fondurilor nu sînt într-o situație confortabilă, pentru că se confruntă, pentru prima oară de la înființare, cu o scădere a activelor (în anul 2008, anul crizei financiare, pilonul doi abia se crea).
De aceea, este nevoie de responsabilitate atît din partea contribuabililor, cît și din cea a instituțiilor financiare. Cu atît mai mult cu cît, în România, fondurile de pensii administrate privat parcă ar sta ca „un os în gît” pentru unii politicieni. „Absolut întîmplător”, în această perioadă, ministrul Muncii a calculat că deficitul fondului public de pensii este egal cu suma transferată către pilonul doi. Tot „întîmplător”, reapar teme vechi, precum așa-zisa „fragilitate” a sistemului de pensii administrat privat, sau idei de creștere a fiscalității specifice. De fapt, sînt politicieni de stînga neîmpăcați cu ideea că sistemul funcționează și, mai ales, că a ajuns să aibă o valoare impresionantă a activelor, 90 de miliarde de lei.
De partea cealaltă, contribuabilii la pilonul doi au dat o dovadă clară că au încredere în sistem. În anul 2019, legislația a oferit posibilitatea participanților la pilonul doi să renunțe la pensia privată și să continue să plătească doar către sistemul public de pensii. Rezultatul a fost sub așteptările celor care inițiaseră prevederea legală, respectiv foarte puțini contribuabili (cîteva zeci de persoane) au optat să renunțe la pilonul doi. Ceea ce arată că, indiferent cîte bețe în roate ar pune politicienii pilonului doi, cei care contribuie, în special tineri, au înțeles că au nevoie de un sistem de pensii complementar celui de stat. Un lucru pe care ar trebui să îl accepte și cei care decid la nivel politic și să consolideze, nu să submineze, pensiile administrate privat.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
