Inconștiența politică și bugetară
România se află în cea mai ciudată situație din ultimele trei decenii. Și anume, este în fața unei crize bugetare provocate de inconștiența politicienilor aflați la guvernare.
Crize au mai fost. Cea mai gravă, în anul 2009, atunci cînd România a fost atinsă (absolut normal) de criza economică mondială. Atunci am avut o criză din import, care a fost înțeleasă tîrziu de politicieni și care a primit un tratament dur, dar pe măsura situației în care se afla economia.
Anul acesta, criza bugetară a fost autoindusă de fostul ministru al Finanțelor. Acesta a construit un buget atît de greșit încît după doar trei luni a început să vorbească despre o așa-numită „gaură bugetară”.
Se poate spune că bugetul de anul acesta a fost făcut sub presiunea miniștrilor din fostul guvern. Este adevărat că fiecare ministru încearcă să pună în buget cheltuieli cît mai mari pentru a-și asigura liniștea. Dar ministrul Finanțelor, oricare ar fi el, trebuie să cenzureze elanul bugetar al colegilor de cabinet.
Cu siguranță, Adrian Câciu nu a făcut acest lucru, ba dimpotrivă, a încercat să adapteze nivelul veniturilor bugetare la cheltuielile cerute de toți miniștri. A fost o idee total greșită.
Și un student la Economie ar fi știut să ajusteze veniturile bugetului de anul acesta luînd în considerare elementele cu totul excepționale ale anului trecut. Și anume, inflația mare, profiturile imense obținute în unele sectoare, precum cel energetic, și o foarte posibilă încetinire a creșterii consumului. Nu trebuie să fii un economist de mare clasă pentru a înțelege că veniturile bugetare de anul trecut nu se vor repeta și în anul 2023.
Oricine știa acest lucru, mai puțin Adrian Câciu, care a făcut abstracție de toate argumentele prudențiale atunci cînd a construit bugetul. Rezultatul a fost dezastrul pe care chiar fostul ministru al Finanțelor l-a anunțat nonșalant după trei luni, și anume o „gaură bugetară” de 20 de miliarde de lei. Care doar peste cîteva luni s-a dublat.
Dacă bugetul ar fi fost construit corect nu s-ar fi ajuns la situația de astăzi. Dacă bugetul ar fi fost construit pe ipoteze economice realiste nu s-ar fi ajuns să se discute astăzi de un pachet de măsuri fiscale, inclusiv de creșteri de taxe, impozite sau accize.
Desigur, există o lege a responsabilității fiscale, dar ea nu l-a oprit pe ministrul Finanțelor să facă un buget iresponsabil. Desigur, există Consiliul Fiscal, instituție care analizează situația fiscal-bugetară, dar orice avertisment dat de această instituție Guvernului a fost în zadar.
Economia nu a mers nici mai bine, nici mai rău decît așteptările. Economia a fost egală cu ea însăși. Doar veniturile și cheltuielile bugetare au fost făcute din pix, adică veniturile au fost umflate în funcție de cheltuielile cerute de fiecare ministru.
Această abordare a bugetului a adus numai necazuri. Mai întîi, construcția bugetului a ignorat complet faptul că România se află încă sub procedura de deficit excesiv și că și-a asumat un calendar de reducere a deficitului bugetar.
Este incredibilă nonșalanța cu care Ministerul Finanțelor s-a înțeles cu Comisia Europeană să încheie anul 2023 cu un deficit bugetar de 4,4% din PIB, iar acum toate calculele arată că România va încheia acest an cu un deficit de 6% din PIB. Efectul este cel pe care îl vedem în aceste zile, și anume nevoia urgentă de a adopta un plan de măsuri fiscale care să echilibreze bugetul de stat.
Iată cum o eroare de construcție bugetară a dus la iminenta necesitate de a aplica un pachet fiscal care cuprinde creșteri de taxe, impozite sau accize, defavorabil companiilor, cetățenilor și, în ultimă instanță, împotriva creșterii economice.
La ora redactării acestui material, pachetul de măsuri fiscale nu este convenit la nivel politic. Unele propuneri avute în vedere au fost publicate de mass-media, dar dincolo de o măsură sau alta, mai important este că Guvernul va adopta un pachet fiscal „de austeritate” pentru sectorul privat, care vrea să echilibreze bugetul de stat, dar crește impozitarea companiilor și angajaților. Mai precis, costurile reechilibrării bugetului sînt aruncate asupra mediului privat, fără ca sectorul public să fie deranjat în vreun fel.
De exemplu, o eventuală decizie de creștere a salariului minim poate să pară că echilibrează bugetul, pentru că aduce plata către buget a unor impozite și contribuții mai mari. Este o veche metodă de a aduce mai mulți bani la buget. Dar, de-a lungul timpului, nimeni nu a făcut un calcul care să arate cît de mult cresc cheltuielile cu salariile bugetarilor, din cauză că la multe instituții publice grila de salarizare este legată de salariul minim. Adică cu cît crește salariul minim, cu atît se transferă pe verticală o creștere a salariilor în sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, bugetul încasează mai mult de pe urma creșterii salariului minim, dar și cheltuiește mai mult ca urmare a creșterii în sus, pe lanț, a salariilor din sectorul bugetar. Este doar un exemplu. De asemenea, creșterea accizelor la produsele din tutun și alcool ar duce la creșterea pieței „negre” și „gri”.
Este încă o dovadă că inconștiența cu care a fost construit bugetul pe anul 2023 costă scump. În cazul de față, costul cel mai mare ar putea fi acela al încetinirii economiei. Inconștiența politică și bugetară poate arunca economia în recesiune. Plătește vreun om politic pentru greșelile bugetare?
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: adevarul.ro
