Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
Ideea creșterii taxelor și impozitelor bîntuie din nou România. Ca de fiecare dată, după ce toate eforturile de a crește colectarea veniturilor bugetare, cînd toate promisiunile și vorbele goale privind reducerea evaziunii s-au terminat, se apelează la ultimul argument, cel al creșterii taxelor și impozitelor.
Adevărul este că România rămîne de mulți ani printre codașele clasamentului european privind veniturile bugetare ca procentaj din produsul intern brut (PIB). România a ajuns la venituri la buget de 26% din PIB (față de o medie europeană de 40%), iar cheltuielile au urcat, din cauza pandemiei și a crizei prețurilor energetice. Cu o diferență tot mai mare între venituri și cheltuieli, care induce un deficit bugetar pe măsură, soluția cea mai simplă este creșterea taxelor și impozitelor. Iar din acest punct de vedere a reapărut cea mai simplă idee și anume impozitul progresiv.
De facto, cota unică nu mai există de mult. S-au făcut atît de multe derogări, excepții și schimbări de legislație fiscală încît nu se mai pune problema funcționării unei așa-zise cote unice. Dar, dacă nu mai există cota unică, nu înseamnă că ar trebui, automat, ca decidenții politici să se gîndească la creșterea taxelor sau impozitelor. Aceasta ar fi cea mai facilă soluție și, în acest moment, cea mai puțin inspirată. Mult mai dificil, dar și mai eficient, ar fi să se întîmple ceea ce scrie în Planul Național de Redresare și Reziliență, adică o abordare unitară a legislației fiscale și, respectiv, eliminarea excepțiilor. De exemplu, sînt o serie de domenii care beneficiază de o legislație specifică în materie de salarizare (sectorul IT, cel de construcții și industria materialelor de construcții și angajații din domeniile de cercetare-dezvoltare). Facilitățile din aceste sectoare ar fi trebuit să fie anulate, poate treptat, pentru ca firmele din domeniu să se poată pregăti. Nici vorbă. Dimpotrivă, Guvernul, în loc să elimine excepțiile și să uniformizeze legislația, adaugă alte domenii la excepții, respectiv agricultura și industria alimentară.
În aceste condiții, este mai aproape introducerea pe scară largă a excepțiilor fiscale decît reîntoarcerea la impozitarea egală și uniformă. Este greu de crezut că portițele legale deschise acum în fiscalitate vor putea fi închise în următoarea perioadă doar cu scopul de a crește nivelul încasărilor bugetare. Este o lucrare anevoioasă, care le aduce politicienilor nu voturi, ci blesteme.
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale. Un studiu recent, realizat de un grup de lucru sub egida Consiliului Fiscal, face o analiză completă a derogărilor fiscale primite de-a lungul timpului de către diverse sectoare economice sau categorii de contribuabili. De exemplu, marile firme din sectorul HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele) plătesc un impozit specific, foarte mic după cum calculează experții, iar 90% din companiile românești sînt tratate fiscal ca microîntreprinderi, din momentul în care pragul de impozitare a crescut de la 100.000 de euro la un milion de euro.
La TVA, lucrurile sînt și mai complicate. România are un gap de TVA foarte mare (diferența dintre ce ar trebui să încaseze și cît se încasează efectiv). De ani de zile se vorbește despre reducerea gap-ului, dar rezultatele sînt modeste. Nu se întîmplă nimic, cu excepția introducerii în anumite domenii a taxării inverse, un mecanism care practic elimină TVA, dar care se dovedește eficient în lupta cu evaziunea.
Acesta este paradoxul unor eventuale creșteri de taxe sau impozite. Taxele și impozitele mai mari vor fi plătite tot de cei care le achită și acum cu corectitudine. De fapt, taxele și impozitele, fie că sînt mici sau că sînt mari, îi privesc doar pe cei din economia „la suprafață”, „albă”. Aceștia încearcă, în unele cazuri, să folosească legislația pentru a face unele optimizări fiscale, adică pentru a plăti mai puțin către stat.
Dar, în esență, evaziunea rămîne neatinsă. Frauda-carusel de neplată a TVA este în continuare prezentă, o parte a legumelor și fructelor din import scapă de la plata taxelor și impozitelor, contrabanda cu țigări sau băuturi alcoolice pune presiune asupra producătorilor corecți. Nu sînt singurele domenii în care cei care nu plătesc taxe și impozite duc în pragul falimentului companiile care lucrează corect. Producătorii de mobilă sînt concurați neloial de așa-numiții „garajiști” (care fac mobilă la comandă, în garaje), service-urile auto au parte de concurență de la mecanicii de ocazie care repară mașini în propria curte, industria alimentară trebuie să lupte cu producătorii-fantomă care fac produse în fabrici improvizate, fără să plătească nici un leu către buget, unii crescătorii de porci au ajuns să aibă sute de capete în propria ogradă pe care le vînd fără să achite taxe sau impozite, unii profesori dau meditații și nu plătesc nici un leu fiscului, micii producători agricoli își vînd marfa pe marginea drumului și exemplele pot continua. De la mic la mare, în toate domeniile există evaziune și o concurență neloială față de cei care lucrează corect și își plătesc obligațiile către buget.
O eventuală creștere a taxelor sau impozitelor ar fi o mare nedreptate tocmai pentru cei care le plătesc. Înainte de a lua o astfel de decizie, ar trebui să existe eforturi vizibile și rezultate concrete de reducere a evaziunii. Dar, în ultimă instanță, este mult mai simplu să crești taxele decît să găsești căile să le aduni de la cei care nu le plătesc.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: adevarul.ro
