Afacerea Tate și modelul românesc
Obișnuiți cu interlopi locali, de anvergură redusă, românii s-au trezit, odată cu arestarea fraților Tate, în fața unei afaceri de nivel internațional. Prima dovadă în acest sens este că dacă îndeobște România este prezentă foarte rar cu o știre în mass-media internațională, acum, cu ocazia reținerii fraților Tate, multe canale internaționale de știri au consemnat informația, iar site-urile de profil au avut zeci de milioane de accesări pe temă. Ceea ce arată că frații Tate aveau o adevărată notorietate internațională.
O notorietate care a venit din „modelul de business” pe care l-au aplicat. Dincolo de lecțiile despre cum abonații se puteau transforma în masculi alfa, frații Tate explicau celor dornici să-i asculte (și nu erau puțini) căile prin care se puteau îmbogăți.
Nu am fost, evident, printre abonații fraților Tate. Dar am înțeles că sfaturile lor referitoare la modalitățile de îmbogățire erau un amestec de generalități, de genul celor pe care le întîlnim la tot pasul atunci cînd navigăm pe rețelele sociale, cu lucruri ceva mai concrete. De exemplu, într-un filmuleț, unul din frați îi convingea pe cei care îl ascultau că este mai bine să înființeze 5.000 de firme cu obiecte diferite de activitate decît una singură. La nivel teoretic, ideea este apetisantă. Dar, practic, orice manager ar spune că este mult mai bine ca un antreprenor aflat la început de drum să se concentreze pe o activitate pe care să încerce să o facă bine și nu să se disipeze în 5.000 de activități pe care nu le poate administra.
Sîntem în fața unui caz clasic de forme fără fond. De altfel, rețelele sociale sînt pline de falși guru în economie care oferă lecții sau sfaturi care te pot îmbogăți „peste noapte”.
Desigur, în cazul fraților Tate, lucrurile păreau susținute de realitate, în sensul că modul opulent în care se afișau părea că nu face decît să confirme abilitatea lor pentru afaceri. În realitate, ceea ce ofereau în materie de soluții de îmbogățire nu erau decît banalități fără nici un fel de valoare practică.
Ceea ce nu a făcut ca frații Tate să ducă lipsă de clienți. Se înțelege că mai mult de 100.000 de abonați plăteau lunar între 10 și 50 de dolari pentru a asculta sfaturile pentru viață și economie ale celor doi frați.
Nu ar trebui să ni se pară atît de surprinzător. Influencer-ii de pe rețelele sociale nu dau pe dinafară de inteligență și nici de prea multe cunoștințe. Dar, în cele mai multe cazuri, ei sînt pe chipul și asemănarea celor care îi ascultă, avînd mai degrabă harul „logoreei verbale” decît al cunoașterii.
La fel de adevărat este că frații Tate au știut să își dezvolte afacerea pe Internet după principiile unui business care se multiplică, piramidal. În sensul că fiecare abonat a promovat și și-a apărat maestrul. În felul acesta, cei 100.000 de abonați au devenit agenți de marketing și de influență pentru Tate.
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte. Adică adulație totală față de conducător și toate eforturile îndreptate spre a aduce noi adepți. Dacă informațiile de presă sînt corecte, frații Tate ar fi cîștigat din acest tip de business cîteva milioane de dolari pe lună.
Evident, cifrele trebuie privite cu rezerve. De asemenea, este posibil ca veniturile obținute din lecțiile de viață pe care le ofereau să fi fost completate cu activități ilegale aflate sub anchetă și asupra cărora ne vom putea pronunța doar după ce va exista o decizie a instanței. Dar, după ceea ce vedem în acest moment, este destul de clar că sîntem în fața unui caz tipic de business înșelător.
Într-o lume în care tot mai mulți cred și își doresc să se îmbogățească peste noapte, în care criptomonedele sînt considerate ceea ce nu pot fi, în care falimentul unei platforme de tranzacționare cum este FTX lasă clienții fără active de cîteva miliarde de dolari, în care, de exemplu, un actoraș de la Hollywood pune la cale o schemă de fraudare de 650 de milioane de dolari, în aceste vremuri, nu ne mai poate surprinde atît de mult succesul pe rețelele sociale al fraților Tate.
Nu știm dacă alături de ancheta privind sechestrarea de persoane avem și o investigație a fiscului. Ar fi interesant de văzut în ce măsură frații Tate și-au plătit impozitele în România. Nu este deloc simplu, pentru că fiscul român ar trebui să colaboreze cu administrațiile fiscale din alte state europene sau din SUA.
Din acest punct de vedere, fiscul român ar trebui să aibă experiență. Ar fi trebuit să rezolve pînă acum multe cazuri de oameni de afaceri sau politicieni români care și-au ascuns o parte din venituri în străinătate. Sau să fi făcut anchete asupra averilor la vedere nejustificat de mari. Nu s-a întîmplat nimic sau aproape nimic din toate acestea. De aceea, este foarte probabil ca frații Tate să nu fie deranjați din punct de vedere fiscal.
Astfel, este probabil să vedem schema clasică românească, adică o condamnare pentru cîteva infracțiuni (dacă ele se vor dovedi) fără ca frații să fie deranjați în ceea ce privește banii. Este modelul ideal pentru escroci, fie ei români sau anglo-americani.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
