„Butoaiele cu pulbere” din economie

Economia mondială se schimbă sub impulsul pandemiei și sub presiunea războiului din Ucraina. Către ce se îndreaptă? Este limpede că apar tot mai multe „butoaie cu pulbere” care pot „exploda” și pot duce economia în zone total neașteptate, de la crize pînă la schimbări fundamentale.

Reașezarea relațiilor comerciale. Totul a început odată cu declanșarea pandemiei, cînd lanțurile de aprovizionare au fost parțial blocate. A urmat o acutizare a situației, ceva mai tîrziu, cînd cererea a crescut rapid. Am văzut cum a apărut criza semiconductorilor, iar tariful transportului cu containere a explodat.

Războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale au schimbat geografia comerțului mondial. Este un fenomen aflat în derulare, care aduce o serie de modificări de substanță. De exemplu, Rusia a încheiat un contract cu India pentru livrarea de țiței la preț de dumping (25 de dolari pentru un baril, față de un preț al pieței de 90 de dolari), pentru o cantitate limitată. Ceea ce arată că avertismentele, tatonările, încercările, nu și soluții de durată sînt la ordinea zilei.

Dependențele. Uniunea Europeană a descoperit, în fine, dependența de produsele din Rusia și China. Recent, Margreth Vestager, vicepreședintele Comisiei Europene, spunea că nu a fost vorba despre naivitate, ci despre lăcomie. Care acum trebuie plătită. Nota de plată a venit și Uniunea Europeană trebuie să caute soluții mai costisitoare, cu aprovizionări din alte state, eventual democratice.

Inflația este la un nivel record peste tot în lume. Reacția guvernelor a fost să reducă facturile populației și chiar ale companiilor, prin decizii de scădere a fiscalității și de control al tarifelor energetice. Scumpirile au atins tot mai multe produse, de la metale la materiale de construcții și de la lemn la produse alimentare. Europa și America au acceptat să importe mărfuri ieftine, pentru că a fost convenabil și pentru cetățeni, și pentru politicieni. În încercarea de a atenua creșterea prețurilor, guvernele iau decizii sub presiunea momentului. De exemplu, președintele american Joe Biden a anunțat că se gîndește să elimine suprataxarea produselor chinezești instituită de predecesorul său. Nu ar fi o revanșă, ci o decizie politică pragmatică bazată pe realitatea că mărfurile chinezești sînt ieftine.

Inflația scade puterea de cumpărare, reduce nivelul consumului și pune presiune pe vînzările companiilor. Adică pregătește terenul pentru criză. Băncile centrale sînt obligate să crească dobînzile. Este ceea ce pot face bancherii centrali în lupta cu inflația, dar depinde de ritm și de dozaj. Rezerva Federală americană a început, Banca Centrală Europeană a urmat-o, mai timid. În Europa Centrală și de Est, ritmul este mai rapid, pe măsura cifrelor de inflație.

Piețele financiare au scăzut, iar bursele americane arată direcția către care merge economia. Dacă privim prăbușirea indicilor bursieri americani vom înțelege că viitorul economiei nu arată prea bine, ba chiar că la ușă bate o criză.

Frica de stagflație. Inflația plus stagnarea economică pot duce la stagflație. Economiștii se tem de stagflație mai mult chiar decît de criză, pentru că o criză produce pierderi mari, pe un termen relativ scurt, și este urmată de expansiune economică. Stagflația, în schimb, poate dura mulți ani și poate eroda nervii consumatorilor și veniturile companiilor. Datoriile care au crescut, deficitele cu care s-au trezit statele din nou, după criza din 2008-2009, banii tipăriți pentru a ajuta creșterea economică sînt trecute cu vederea, pentru că economia mondială are probleme mai mari.

România, în schimb, are o serie de specificități. Economistul Radu Crăciun a publicat, recent, o analiză în care arată că românii au intrat în psihologia inflației. Un fenomen care a făcut ca toate economiile din pandemie să se evapore în consum doar în primul trimestru din 2022. Au scos din bănci miliarde de lei. Explicația este că românii au anticipat consumul și s-au pus la adăpost de așteptata creștere a prețurilor. Nici dobînzile real negative nu au ajutat la păstrarea economiilor în bănci și la atenuarea consumului.

Stabilitatea cursului de schimb aduce semne de întrebare. Un curs stabil poate să pună frînă inflației, dar, în egală măsură, accentuează deficitul de balanță comercială, pentru că încurajează importurile. Radu Crăciun relatează în analiza sa că a fost surprins de abordarea investitorilor străini din domeniul financiar care cred că un curs prea stabil nu oferă încredere, ci mai degrabă induce sentimentul că la un moment dat leul s-ar putea devaloriza rapid și puternic.

Statul trebuie să ne ajute. Pandemia și criza prețurilor din energie au declanșat o avalanșă de cereri de ajutor de la stat. Toată lumea vrea ceva de la buget și toată lumea este dependentă de deciziile statului. Se mai gîndește cineva că resursele bugetare sînt limitate? Pare că nu. Dar, mai complicat, cetățenii și companiile se vor obișnui cu ajutoarele de stat, vor vrea să devină permanente. Un ajutor acordat va fi complicat de retras.

Calitatea politicienilor. Actuala coaliție s-a obișnuit să coabiteze. Este o guvernare în care deciziile reformatoare sînt doar tangențiale, precum măsuri de oprire a angajărilor în sectorul public și intenția de a tăia 10% dintr-o serie de cheltuieli nedefinite.

Datoria în creștere, deficitele, bugetar și comercial, nu mai intră în discuție. Deficitul bugetar, pe hîrtie, este în scădere în comparație cu anul trecut, dar există o creștere a amînărilor la plata TVA, de la buget, și la plățile neachitate către furnizorii de energie electrică. Dacă s-ar adăuga și plățile întîrziate, deficitul ar fi la fel de mare precum cel de anul trecut.

Un sondaj publicat recent de Institutul Național de Statistică, realizat în rîndul managerilor companiilor românești, te lasă perplex. Managerii fie și-au pierdut simțul rațiunii, fie au vrut să se încurajeze. Pe toată linia, managerii se așteaptă la o creștere a afacerilor și la noi angajări. Foarte ciudat. Prudența nu mai funcționează? Și-au pierdut managerii sentimentul pericolului? Nu văd ce se întîmplă în economie? Greu de spus.

Dar și cetățenii, în general, sînt la fel de optimiști ca managerii. Cheltuiesc, consumă, se pregătesc de vacanțe, ignoră semnele crizei și se comportă ca și cum s-ar afla pe Titanic. Pe un vapor care nu se va lovi neapărat de un aisberg, dar care transportă butoaie cu praf de pușcă.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: shutterstock / adevarul.ro