Cînd afacerile au ajuns să depindă de stat sau cum va arăta capitalismul

Mediul de afaceri se află într-un moment complet atipic și foarte complicat. Este vorba despre faptul că majoritatea domenilor de business au ajuns să fie dependente de stat, direct prin banii de la buget sau indirect prin decizii de politici publice care influențează afacerile.

Dintr-odată capitalismul s-a schimbat și statul a devenit un jucător important. Pentru cei care de multă vreme nu mai credeau în „mîna invizibilă a pieței” care poate regla economia, vestea că statul se implică tot mai adînc în economie este una bună. De asemenea, cei care își doreau o economie controlată mai intens de stat, acum o pot vedea. În fine, adepții pieței libere nu au decît să privească mirați ceea ce se întîmplă.

Dependența este cu atît mai vulnerabilă cu cît statul sînt politicienii, ei decid și, în unele cazuri, o fac pe baza unor criterii discutabile.

De exemplu, în România, nivelul facturilor la energie electrică și gaze naturale poate face diferența dintre viața și falimentul unei companii. Astfel, includerea pe lista cu tarif subvenționat la energie electrică este esențială pentru companii. În primă fază, în ordonanța emisă în septembrie a.c., doar IMM-urile beneficiau de un tarif redus, restul companiilor fiind trimise să plătească prețul de piață. A urmat o serie de contestări, cele mai multe părînd îndreptățite. Industria alimentară a solicitat aplicarea unei plafonări a prețului energiei argumentînd că este un sector strategic. Comercianții au explicat că lucrează cu utilaje frigorifice și au nevoie și ei de tarife reduse la energia electrică.

Industriile mari consumatoare de energie (chimică, metalurgică, de producere a aluminiului) se confruntă cu mari dificultăți, iar unele companii sînt deja închise de cîteva luni. Ele așteaptă o eventuală soluție europeană (un fond public și o schemă de ajutor de stat), în lipsa banilor de la bugetul României care să le ofere o variantă pentru a-și continua activitatea.

Majoritatea sectoarelor economice depind de decizia Guvernului sau de banii de la buget. Iar Executivul a modificat ordonanța din septembrie și a introdus un tarif maximal de 1,30 lei pe kw/h pentru toate companiile din economie. De ce acest tarif? Nimeni nu a explicat, dar este probabil să fi fost ales în funcție de capacitatea statului de a subvenționa firmele mijlocii și mari. De asemenea, s-a încercat o plafonare a prețului lemnului de foc, dar metoda nu a fost gîndită, iar efectul a fost invers decît cel dorit, în sensul că a adus un deficit de lemn pe piață.

Lucrurile nu se limitează doar la plafonarea prețului energiei. Statul intervine și la împărțirea rezultatelor economice. Astfel, cele mai multe state membre au impus o suprataxare a profiturilor excepționale ale firmelor din domeniul energetic.

Ungaria a mers chiar mai departe. A plafonat și prețul alimentelor de bază. Este o listă lungă: lapte, zahăr, făină, ulei de floarea-soarelui, carne de porc și de pui și, mai nou, ouă și cartofi. Desigur, întrebarea este: între atîtea plafonări mai e loc și pentru economia de piață?

Guvernul argentinian depășește orice așteptări: a înghețat sau a reglementat strict prețurile la 1.500 de produse, printr-un acord cu supermarket-urile. Ceea ce arată că se poate și mai rău decît în Europa.

Germania, cu un program de susținere în valoare de 200 de miliarde de euro, a pus Europa pe jar din mai multe motive. Pe de o parte, pentru că nici o economie europeană nu își poate permite un plan de o asemenea anvergură, pe de altă parte, există temerea că programul lansat de Berlin va avantaja produsele germane în dauna celor europene. Indiferent de efectele asupra economiei europene, programul german este încă o dovadă a implicării statului în economie.

Subvențiile acordate de state nasc dispute. Recent, ministrul Economiei francez, Bruno Le Maire, a declarat într-un interviu acordat mai multor publicații europene că Uniunea Europeană trebuie să aibă un răspuns „coordonat, unitar și puternic” la subvențiile acordate de Statele Unite ale Americii.

Care este problema? Aceea că administrația americană oferă companiilor care aleg să investească în SUA subvenții între patru și zece ori mai mari decît europenii. Ceea ce reprezintă un avantaj competitiv pentru America. Mai mult, o lege americană adoptată în această vară, care își propune să contribuie la scăderea inflației, prevede subvenții de cîteva sute de miliarde de dolari pentru companii din industria energiei regenerabile. Europenii au o abordare destul de surprinzătoare, mai ales dacă avem în vedere că programul Next Generation EU, în valoare de 750 de miliarde de euro, aflat în derulare, are, la rîndul lui, o cotă semnificativă de subvenții.

Un alt exemplu este Japonia, care dorește să demareze, pînă în anul 2030, producția de semiconductori de generație nouă, cu o investiție de 500 de milioane de dolari realizată într-un parteneriat public-privat.

Marile întrebări sînt: se va mai retrage statul din economie după ce crizele vor trece? Mediul de afaceri va fi atît de dependent de ajutorul de stat încît va dori ca implicarea statului să rămînă sub o formă sau alta?

De fapt, întrebările se referă la cum se schimbă capitalismul. Va fi un capitalism de stat, în care pierderile sînt asumate de la buget și cîștigurile rămîn la companii? Se vor obișnui consumatorii cu noua situație în care este previzibil că prețurile vor fi mai mari? Sînt dileme la care ne va răspunde „noul capitalism”.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: wikimedia commons