Stat minimal, stat puternic, stat eficient

Florin Georgescu, profesor de economie și actual prim-viceguvernator al BNR, este un economist de care nu poți să faci abstracție. Pot să nu îți placă ideile de stînga ale dlui Georgescu sau, dimpotrivă, le poți îmbrățișa, dar este clar că abordarea tranșantă nu poate fi trecută cu vederea.

Recent, profesorul Florin Georgescu a lovit din nou. Preocupările privind impozitarea capitalului în comparație cu impozitarea muncii, lipsa capitalului antreprenorilor români și chiar modul în care oamenii de afaceri români își folosesc companiile pe post de surse de cash sînt teme favorite ale lui Florin Georgescu. Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.

Cu ocazia unei conferințe organizate de Banca Națională a României și Academia de Studii Economice, Florin Georgescu a numit din nou problemele capitalului din România. De data aceasta, prim-viceguvernatorul a pus în circulație o expresie sugestivă și, să recunoaștem, inspirată. Florin Georgescu a explicat că oamenii de afaceri și întreprinzătorii scot cash din firmă și în felul acesta transformă capitalul companiei în bani ai proprietarului companiei. Ideea poate face carieră și este plină  de semnificații. Adică banii dintr-o firmă sînt capital, pentru că pot să fie folosiți pentru a face investiții în active sau în forța de muncă, în timp ce dividendele companiei care ajung în buzunarul acționarilor sau asociaților unei firme (după ce a fost plătit impozitul) se transformă în bani, adică sume care sînt la dispoziția antreprenorului și nu a firmei.

În acest context, Florin Georgescu reamintește nevoia de capitalizare a companiilor românești, adică firmele care au un capital negativ, adică au datorii mai mari decît capitalul social. Nu este pentru prima dată cînd Florin Georgescu vorbește și calculează sumele care ar trebui aduse „de acasă” de proprietarii de companii dacă s-ar aplica prevederea legală care spune că firmele cu capital negativ sînt obligate să facă o majorare de capital. Astfel, sumele cu care ar trebui capitalizate firmele sînt de ordinul a zeci de miliarde de euro. O mare parte din datoriile plătite de companii sînt către acționari care au împrumutat firma, ceea ce este, într-adevăr, un fel de sport național despre care profesorul Georgescu spune că, de fapt, ar trebui ca în locul împrumuturilor acționarilor să existe o capitalizare a companiilor. Trebuie spus că mecanismul împrumutării firmei de către acționari este legal și, totodată, că nici o instituție a statului nu are determinarea de a urmări aplicarea prevederilor legii cu privire la capitalul negativ al companiilor.

Doar că, de data aceasta, Florin Georgescu merge mai departe cu ideea decapitalizării companiilor românești. Acesta vorbește despre privatizarea din anii 1990-2000, atunci cînd multe companii de stat au fost vîndute. Prim-viceguvernatorul BNR arată că o parte din capitalul companiilor privatizate (terenuri, clădiri sau alte active) a fost vîndut de către noii proprietari, care în felul acesta au transferat capitalul firmei în propriii bani. Desigur, fenomenul a existat. Dar nu ar trebui generalizat și scos din context. În multe situații, vînzarea unor active era perfect justificată. Tehnologia companiilor de stat privatizate era de multe ori uzată fizic sau moral, în multe cazuri halele de producție erau vechi, nemodernizate, iar relocarea producției din mijlocul orașelor la periferia acestora era o mișcare logică.

Mai mult decît atît, Florin Georgescu aduce în discuție ideea că întregul proces de privatizare s-a realizat pe baza presiunii opiniei publice și a mediului de afaceri pentru funcționarea unui stat minimal. Cu alte cuvinte, afirmă Florin Georgescu, principiile statului minimal au ajutat la derularea procesului de privatizare și au avantajat oamenii de afaceri nu să capitalizeze companiile pe care le dețineau, ci să acumuleze bani. Să admitem că lucrurile stau în felul acesta. Dar profesorul Georgescu uită să vorbească și despre alte beneficii pe care le-a adus statul minimal. Umflarea aparatului administrativ, lipsa oricăror criterii concrete de eficiență a serviciilor efectuate de aparatul de stat, întîrzierea procesului de digitalizare care ar fi putut să aducă o reducere a numărului funcționarilor publici, înființarea pensiilor speciale, lipsa performanței administrației în dezvoltarea unor proiecte semnificative de infrastructură și a accesării fondurilor europene, eșecurile repetate în restructurarea administrației publice și larghețea cu care s-a umflat administrația locală, toate acestea sînt cedări ale statului minimal. Sau, mai exact, ale unui stat slab. Dacă tot se aduc în discuție cedările statului minimal în fața mediului de afaceri, atunci trebuie adăugate și ratările, interesele din umbră sau inabilitățile pe care statul minimal le-a avut chiar în raport de construcția sau modernizarea instituțiilor statului.

Florin Georgescu afirmă că, astăzi, cei care în urmă cu 30 de ani pledau pentru statul minimal cer un stat puternic. Este adevărat că sîntem într-un moment în care toată lumea vrea ceva de la stat. Dar nu doar oamenii de afaceri. Funcționarii publici vor salarii mai mari, pensionarii vor pensii mai mari, angajații din companiile de stat vor și ei creșteri de salarii. Statul este asaltat de cereri de tot felul. Nu doar de la oamenii de afaceri. Așadar, statul minimal sau cel puternic există și pentru antreprenor, și pentru angajatul la stat, și pentru salariatul din sectorul privat. Mai important este, dincolo de cum este statul, cum funcționează statul.

Constantin Rudnițchi este analist economic

Foto: Hotnews.ro / Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR