Război și război economic
Războiul economic era, înainte de începerea războiului, aproape subiect de folclor. La cîrciumă, în parc, la piață sau în mass-media, toată lumea era de acord că sîntem într-un război economic. Semnele le vedea fiecare în felul lui. „Folclorul” găsea o explicație legată de războiul economic pentru orice nemulțumire sau pentru funcționarea defectuoasă a economiei locale.
De exemplu, prezența investitorilor străini în economia autohtonă era pusă pe seama războiului economic. Faptul că produsele alimentare românești nu se găsesc în abundență pe rafturile supermarket-urilor era expresia unui război economic. Dacă românii au plecat masiv să lucreze în afara granițelor țării era tot rezultatul unui război economic. Cînd, de fapt, toate acestea nu sînt decît rezultatele unei liberalizări economice intervenite odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și ale respectării unor reguli care nu țin de război, ci de concurența uneori „ascuțită” pe care o fac României economiile performante ale Europei.
Dar ideea de război economic era mult mai apetisantă pentru o parte dintre români care fie înțeleg în felul lor mecanismele economiei de piață, fie nu vor să vadă adevărul, și anume că există încă o slabă performanță a unor sectoare economice românești. De asemenea, dispariția unor ramuri economice sau reducerea ponderii acestora în noua economie erau văzute tot ca rezultat al unui război economic. De fapt, era vorba despre o ajustare, o restructurare a economiei, și nu de un război.
După anul 1989, economia românească a trecut prin schimbări de statut al proprietății și de funcționare a piețelor care au condus la închiderea unor companii sau chiar a unor sectoare întregi. Regulile noi au ținut de deschiderea piețelor și nu de războiul economic.
În urmă cu cîțiva ani, în politica președintelui american Donald Trump au apărut semnele clare ale unui război economic. Fără ca Occidentul să poată înțelege deciziile luate de administrația Trump, SUA au impus o serie de bariere vamale, nu doar Chinei, ci și partenerilor economici importanți din Europa sau America de Nord. În numele reducerii deficitului comercial, Donald Trump a luat decizia de a impune tarife vamale mai mari pentru o serie de produse importate de SUA. A fost un factor care a declanșat un „mini”-război economic în care au fost atrași și partenerii occidentali (Canada, Uniunea Europeană) care, la rîndul lor, au impus taxe vamale mai mari pentru unele produse americane. Astfel, în loc ca problema deficitului balanței comerciale să fie rezolvată prin negocieri s-a ajuns la tensiuni comerciale fără precedent în ultimele decenii între parteneri tradiționali.
Divergențele economice dintre UE și SUA au culminat cu cele din industria aviatică dintre Airbus și Boeing, o temă întinsă pe o durată lungă de timp, cele două părți acuzîndu-se reciproc că au beneficiat de subvenții de la stat. Conflictul de tip economic nu a avut neapărat un cîștigător, cele două companii obținînd, pe rînd, cîștig de cauză prin verdicte date de diverse tribunale economice internaționale.
Dar războiul economic de pînă acum nu a însemnat nimic față de ceea ce se întîmplă în cazul agresiunii Rusiei în Ucraina. Acum putem vedea cum arată un adevărat război economic, declanșat de economiile occidentale împotriva Rusiei. Sancțiunile economice occidentale vizează cîteva obiective: izolarea financiară a Rusiei, blocarea exporturilor occidentale de tehnologie petrolieră și, în același timp, oprirea importurilor din Rusia, cu excepția aprovizionării cu materii prime energetice.
Interesant este, de exemplu, că vechile dispute dintre Airbus și Boeing au fost uitate, ambele companii avînd acum față de Rusia aceeași atitudine, adică au anunțat că blochează aprovizionarea cu piese de schimb a aeronavelor operate de Federația Rusă.
De altfel, nu doar statele au pornit războiul economic, ci și companiile. Lista firmelor care au plecat din Rusia sau și-au înghețat activitatea este lungă. Fără îndoială, managerii companiilor care au luat această decizie au fost conștienți de faptul că își asumă și un anumit nivel de pierderi.
Sancțiunile economice, deși aflate la nivel ridicat, nu lovesc exact unde îi este mai greu părții ruse, adică în livrările de gaze naturale și țiței. Exporturile rusești de materii prime energetice au continuat, dintr-un motiv cît se poate de simplu: multe state membre ale Uniunii Europene au nevoie de gaz rusesc pentru industrie și pentru producția de energie termică.
Așadar, cu excepția blocării importurilor de gaze și țiței, statele occidentale au apelat la toată „artileria grea” a sancțiunilor. Au izolat financiar Rusia, au înghețat banii băncii centrale, au blocat banii oligarhilor și i-au lăsat pe ruși fără acces la cărțile de plată, prin decizia celor două companii, Visa și Mastercard. Multe firme multinaționale au anunțat că nu își vor mai vinde produsele în spațiul rus și o listă lungă de companii au plecat sau au înghețat investițiile. Este o situație fără precedent, atît pentru statele și companiile occidentale, cît și pentru ruși și Rusia.
Efectele vor fi pe măsura așteptărilor? Cu siguranță, va fi o scădere importantă a economiei ruse și, de asemenea, va exista riscul ca și economiile occidentale să aibă o încetinire a creșterii sau chiar să intre în recesiune.
În același timp, sancțiunile pot fi parțial evitate prin circuite paralele, dar acestea sînt cu o distribuție și de o amplitudine mult mai reduse decît cele clasice. În plus, este posibil ca sancțiunile occidentale să ofere Chinei o piață tocmai bună de fructificat. Deci războiul economic ajută, dar nu poate cîștiga războiul clasic.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: adevarul.ro
