O nouă sfidare mondială
Recent, membrele Organizației țărilor producătoare de petrol (OPEC) au decis reducerea producției cu două milioane de barili pe zi. Măsura echivalează cu încercarea de creștere a prețului țițeiului. Momentul este complicat din mai multe puncte de vedere. Nimeni, cu excepția statelor producătoare de țiței, nu își dorește un preț mare al țițeiului. Inflația face deja ravagii în toate economiile lumii și un preț al țițeiului rezonabil ajută lupta cu inflația pe care o duc băncile centrale.
Este adevărat că prețul unui baril de țiței a coborît de la 120 la 90 de dolari, dar, în comparație cu perioada pandemiei, nivelul prețului este ridicat. Desigur, prețul din anul 2020 a fost influențat de cazul special al reducerii consumului, dar un preț în jurul valorii de 100 dolari pentru un baril poate fi convenabil și producătorilor, și cumpărătorilor. De altfel, Statele Unite ale Americii au făcut eforturi pentru a ține prețul la un nivel rezonabil, adică au scos petrol de la rezervele de stat, tocmai pentru a nu crește prețul în mod exagerat.
Decizia statelor OPEC de scădere a producției mai are și o semnificație politică. Vara aceasta, prințul moștenitor al Arabiei Saudite i-a promis președintelui american Biden, aflat în vizită la Riad, că nu va scădea producția de țiței. A fost o „înțelegere între gentlemani”, care, însă, a fost încălcată de Arabia Saudită, în această toamnă. Desigur, oficiali ai Arabiei Saudite au explicat că decizia OPEC este luată de fiecare stat în parte, în funcție de interesele comerciale. Teoretic, așa stau lucrurile, numai că, în practică, Arabia Saudită, care este principalul producător la nivel mondial, dă tonul unei hotărîri de scădere a producției zilnice de țiței.
De data aceasta, lucrurile sînt și mai complicate întrucît Rusia, care nu face parte din OPEC, a cerut o reducere a producției pentru a induce o creștere a prețului. De aceea, decizia OPEC este contestată și pentru că este considerată sub influența Rusiei.
Reacția SUA a fost rapidă. Președintele Biden a spus că va reevalua relația cu Arabia Saudită. Este, de altfel, o legătură care s-a creat în timp, în ultimele decenii, și care include atît vînzarea de armament american către țara arabă, cît și staționarea de trupe pe teritoriul Arabiei Saudite.
Este prea devreme să vorbim despre sancțiuni americane, dar alianța de conjunctură cu Federația Rusă a statului arab a pus pe gînduri SUA. Nu din orgoliu, ci din motive cît se poate de simple: și anume, țările occidentale își doresc un front comun împotriva Rusiei. Jocul „la două capete” este astăzi cea mai rea soluție pentru aliații occidentali.
În anii ’70, statele producătoare de țiței au luat decizia de a crește prețul de la cîțiva dolari la cîteva zeci de dolari barilul. A fost ceea ce s-a numit sfidarea mondială, adică un șantaj făcut economiei mondiale care era în acea perioadă tot mai dependentă de petrol. De altfel, OPEC nu este altceva decît un cartel economic cu care, însă, se poate negocia la nivel politic.
Acum, sfidarea este de altă anvergură. Mecanismul controlului producției a devenit unul clasic pentru încercarea de a controla prețul. Numai că actualul context este mai complicat. Posibila recesiune a celor mai mari economii ale lumii ar putea să dea peste cap calculele OPEC privind creșterea prețului. Adică o recesiune care ar aduce o scădere a cererii, a consumului, poate să scadă prețul și nu să îl crească. Este un fenomen pe care îl văd mulți experți.
Reducerea inflației și evitarea unei recesiuni adînci sînt cele două provocări care stau în fața economiei globale anul viitor. Este ca și cum un acrobat ar jongla cu două mingi în același timp. Este foarte posibil ca pe una să o scape pe jos, adică fie inflația nu va scădea, fie recesiunea va fi de proporții. În acest joc, prețul țițeiului are importanța lui.
De fapt, economia mondială are de luptat cu mai multe sfidări. Nu doar cu cea a producătorilor de țiței sau de gaze naturale, ci cu cea a dependenței de o singură piață. Pînă acum, externalizarea, producția în țara sau regiunea cea mai convenabilă din punctul de vedere al costurilor a fost regula de aur. Era convenabil și pentru companii, care găseau cele mai bune costuri, și pentru public, care putea cumpăra la prețuri mici sau rezonabile. Acest model economic este pus acum sub semnul întrebării. Companiile multinaționale vor trebui să își pună „ouăle în mai multe coșuri”, adică să înceapă să producă și în teritorii în care forța de muncă este mai scumpă. De asemenea, consumatorii vor trebui să înțeleagă această schimbare și să accepte prețurile mai mari.
În funcție de cum va evolua războiul din Ucraina, economia se va schimba sau, mai exact, își va putea schimba polii de producție și aprovizionare. Este o tranziție care nu se va face simplu și nici prea plăcut pentru consumatori. Dar schimbarea va trebui făcută, pentru că dependența, ca orice dependență, trebuie tratată. Iar medicamentul cel mai bun, în acest caz, este să răspunzi la sfidare cu aceeași monedă.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: wikimedia commons
