Trei scene pentru un început de an

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image

Scena I

Mă văd cu o cunoștință la o cafea. Ne cunoaștem de mulți ani. Este profesoară de română, una dintre cele mai bune și mai discrete ca vizibilitate din județ. Vorbim diverse, ca doi oameni care se cunosc de ceva vreme. Ajungem, inevitabil, și la subiectul școlii. Pentru că mi se plînge – sau poate nu este termenul potrivit, nu se plînge, doar îmi mărturisește, explicînd de ce nu a reușit să participe la un curs de formare pe care poate și l-ar fi dorit – că nu are timp de nimic, o întreb de ce nu are. În fond, are copilul mare, nu dă meditații, avînd o situație destul de bună material, independent de veniturile ei personale din învățămînt. De ce nu are timp? Stă pe gînduri, amintește părinții bătrîni și bolnavi pe care mai trebuie să-i ajute, dar apoi îmi spune că, de fapt, nici măcar nu e asta. Nu are timp de nimic pur și simplu pentru că este profesoară de română într-o școală de fițe și asta îi ocupă tot timpul. Orele, pregătirea lor riguroasă, corectarea testelor nenumărate și a diverselor alte materiale de evaluare. În plus, alte sarcini primite de la direcțiune, care sînt trecute cumva de la sine exclusiv în sarcina profesorilor de română. 

De aici, ajunge să îmi spună ușor revoltată că ea observă, cel puțin în școala ei, un fel de colaps al angajamentului educațional din partea profesorilor și, pe cale de consecință, a elevilor. Nu se fac orele, Horia! îmi zice. Cum adică nu se fac? Măi, nu se fac! Majoritatea profesorilor intră cu întîrziere la clasă, nu se pun absențe, tocmai pentru a se încuraja absenteismul elevilor, în oră se discută vag despre subiectul materiei în cauză și mai mult despre alte chestii, elevii dorm, profesorii stau pe telefoane, apoi ies mai repede de la oră decît momentul în care sună de pauză. Să nu-i streseze! adaugă. Îmi arăt, în continuare, mirarea. Chiar așa să fie? Mă rog, zice, de cînd cu directoarea asta nouă, partea cu intratul la ore s-a mai ameliorat, că stă după ei și îi mînă către clase, iar elevii nu mai pot pleca din școală cînd au chef, dar asta nu schimbă mare lucru. Orele, în sine, nu se fac. Profesorii sînt blazați, plictisiți, abia așteaptă să plece acasă. O strategie pe care am observat-o, adaugă, este să-ți pui orele la începutul zilei și la final. Atunci cînd elevii fie nu au ajuns încă la școală, întîrziind la primele ore, fie pleacă mai repede, că nu mai au chef să stea după 12-13. În afară de română și de matematică, îmi zice mai departe, cam în tiparul acesta se înscriu majoritatea profesorilor de alte materii. Măi, eu nu înțeleg! se revoltă, apoi, ceva mai serios. Cum am ajuns aici? Păi, o întreb, cum am ajuns? E o societate bolnavă, zice. Și părinții acceptă tacit sau încurajează acest model. Că, așa, dragii lor copii se aleg cu note mari – singurul obiectiv pe care îl au și unii, și alții, elevi și părinți. Apoi își mai aduce aminte ceva. Ce mă șochează, însă, e că vin ăștia tineri, încă neuzați de sistem, și sînt fix în acest tipar. Intră din primii ani de predare în modelul ăsta profesoral de dolce far niente și de evitare a oricărui efort. De eschivă. Mai ales la materiile care nu sînt subiecte de bacalaureat. N-au, parcă, entuziasm, să vrea să construiască fluidul ăla al comunicării cu elevii, în care simți energia hedonistă a transmiterii unor cunoștințe, a construcției unui mic spectacol al cunoașterii. Cădem, amîndoi, pe gînduri. Sîntem cam bătrîni. Adaugă, totuși, apoi, că în alte școli prin care a mai trecut parcă nu era chiar așa. Chiar dacă erau școli mai puțin „de fițe”.

Scena II

În cadru se află profesorul, directorul școlii, cei doi părinți și eleva. Părinții au pus mîna pe scrisoarea de recomandare pe care fiica lor trebuie să o trimită la o universitate unde doresc să fie admisă. Profesorul a încurajat-o să-și scrie singură scrisoarea, urmînd ca el să o semneze. Motivația este simplă și validă: un exercițiu de recunoaștere de sine și de autenticitate. Prima formă a recomandării scrisă de elevă a fost una foarte formală: putea să se refere la orice elev sau elevă cu rezultate meritorii. Tu ești în scrisoarea aceasta? o întrebase profesorul. Unde ești tu, cea reală, cu pasiuni, cu subiectivități, cu temeri, cu speranțe? Eleva a rescris-o, iar acum părinții au găsit-o. Este o scrisoare în care eleva își recunoaște și unele anxietăți, unele neliniști, fără a se poziționa doar pe un piedestal al elogiilor. Părinții, oameni bogați, care au donat bani școlii – școală privată, desigur – sînt revoltați și au venit să ceară socoteală. Li se pare inadmisibil ca în scrisoarea fiicei lor să apară altceva decît laude. Profesorul încearcă să le explice că a dorit să o încurajeze pe elevă să fie autentică, să aibă încredere în valoarea sa ca individualitate. În opinia lui, scrisoarea denotă modestie și maturitate. Replica tatălui vine tranșant: N-am plătit liceu privat pentru ca un poet ratat să-i spună fetei mele să fie modestă! Vreau o altă recomandare, imediat! Și vreau una care să o ridice în slăvi! Deși în imaginația sa profesorul înfige în piciorul tatălui un cuțit de tăiat hîrtie, în realitate își apleacă doar capul și încuviințează că va scrie altă scrisoare.

Scena III

Imaginați-vă un bănuț auriu, strălucind în praf. Trec peste el roțile mașinilor sau îl calcă tălpile milioanelor de trecători. Bănuțul strălucește mai tare, pe măsură ce trece timpul. Asta, în vreme ce inscripțiile de pe fețele lui se șterg. Valoarea lui monetară se șterge și ea. Dar strălucirea lui, șlefuită de timp, crește și este un alt tip de valoare. Ea reflectă strălucirea soarelui. Însă ridicat din praf, nu mai poți cumpăra cu el nimic.

Acum, explicațiile. Scena I este poate o scenă imaginară, pe care am construit-o eu. Sau poate chiar mi s-a întîmplat. Este plauzibilă? Scena II este dintr-un serial, The Sinner. Profesorul în cauză este, de fapt, un psihopat. Dar greșește, oare, în contextul relatat de mine mai sus? Scena III a scris-o, în versuri, Dan Sociu, în ultimul său volum de poezii, Cum reușești, viața mea. Sună așa: „Am văzut bănuțul strălucitor pe autostradă / gloria lui era numai acolo în praf / zgîriat și lustruit de camioane / dacă-l ridicam, nu-l mai primea nimeni așa, cu trăsăturile imprimate de oameni șterse de mașini”.

Trei scene pentru un început de an. Pornind dinspre ultima, mi-ar plăcea să nu uităm că educația ar trebui să-și propună promovarea strălucirii autentice și a valorilor semnificative, profunde. Am adus versul lui Dan Sociu, scoțîndu-l din contextul poemului, pentru a folosi ideii de redescoperire a autenticității, a pasiunii și a valorilor durabile într-un context în care superficialitatea și performanța aparentă sînt adesea prioritare. Strălucirea persistentă a unei monede aurii cu valoarea interioară este cea are va rezista trecerii timpului. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.