Mai mulți pași pe cîmpul înverzit și mai puține ghivece

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
HCorches prel jpg

Este, din nou, acel moment al anului. Timpul examenelor. Astăzi s-a desfășurat prima probă a examenului de Evaluare Națională, urmează celelalte, apoi vine și Bacalaureatul. Momentele acestea în care se pune presiune maximă pe elevi. Părinții pun presiune, societatea pune presiune. Ei înșiși, elevii, mînați de la spate de așteptările celorlalți, pun presiune pe ei înșiși. Și în acest carusel de presiuni care, dacă este să o spunem pe cea dreaptă, începe încă de prin clasele anterioare, se dizolvă în fond tot ceea ce ar trebui să însemne educație, formare. Tăvălugul acesta al presiunilor, pentru ceea ce s-ar putea numi, rezumativ, necesitatea de „a-ți crea un viitor”. Dar viitorul nu este aici. Aici este doar prezentul.

Îmi aduc aminte, pe acest fond, de celebra piesă de teatru a lui Arthur Miller, Moartea unui comis-voiajor. Ce text splendid! Îmi aduc aminte și de reprezentarea scenică cu Octavian Cotescu și Leopoldina Bălănuță. Știu că este și un film, nu l-am văzut, dar îmi propun să îl văd în curînd. Vă aduceți aminte, cred, cum Willy Loman trăiește acut drama tatălui care are senzația că fiul, Biff, ajuns la peste 30 de ani, nu are încă o carieră, în viziunea lui Willy asta însemnînd că nu are viitor. Întreaga existență a lui Willy s-a concentrat pe niște repere exterioare cărora le-a acordat valoare absolută. Printre acestea se numără și ambiția părintească, izvorîtă din iubire, nu-i vorbă, de a-și așeza copiii pe o traiectorie fixă, în care proiectul carierei ocupă locul central. Biff, însă, aflăm pe parcurs, avusese un traseu mai sinuos, trecuse chiar și printr-o situație de corigență la matematică. Toată presiunea manifestată direct sau indirect de tatăl său nu-l fixase în proiectul existențial dorit de acesta, ba mai degrabă îl aruncase într-o zonă de vertij, el însuși mărturisindu-i fratelui său, Happy, că a trecut prin peste 30 de servicii și că încă nu știe ce scop are în viață. La rîndul său, Happy își mărturisește dezabuzarea existențială, golul profund din el, în ciuda succesului său profesional, a banilor pe care îi cîștigă și a seducției pe care o exercită asupra numeroaselor femei care îi trec prin viață. Aflați parcă la poli opuși, Biff și Happy sînt, în fond, două ipostaze ale aceluiași eșec, eșecul tatălui. 

Descentrarea lumii în care trăim este compensată formal de această presiune pe care o punem asupra destinelor copiilor, pe care îi proiectăm, ca părinți și ca societate, într-o zonă a unui dorit succes care se măsoară în note, în clase și profiluri școlare considerate indicatori cerți ai unui viitor împlinit. În fond, gîndim exact în termenii lui Willy Loman, care se simte nefericit datorită faptului că Biff, la peste 30 de ani, nu are nici un viitor, în absența unei cariere care să se fi închegat deja. Ce nu vede, însă, Willy este că Happy, deși a atins succesul unei cariere, este la fel de descentrat, dacă nu chiar mai tare, decît fratele său. 

Totuși, Biff îi spune fratelui său cam care ar fi visul lui, unul îndepărtat mult de ceea ce tatăl său voia pentru el. În visul lui se amestecă imagini ale unei libertăți trăite în natură, aproape de sevele naturalității, o fermă, animale, aer liber, pămînt. Este, de fapt, o simbolistică, aș spune eu, a unui dorite înrădăcinări, prin raportare la dezrădăcinarea pe care o simte instinctiv. O căutare, de fapt, a propriei identități, prin întoarcere la primordialitatea ancestrală. De unde această aspirație? Păi, putem specula, este o căutare a omului modern care trăiește drama însingurării într-o societate în care reperele sînt mercantile și vidate de semnificație, de sens. Job-ul de succes, mașina mare, casa etc. Dar în spatele acestei dezrădăcinări specifice omului modern mai este ceva. Proiecția tatălui asupra fiilor, cărora le transferă această responsabilitate de a trăi ei ca reușite eșecurile lui. Eșecuri care sînt aceleași, de fapt, ca ale urmașilor săi. Căci conectîndu-i la o resursă de așteptări formale, fie că le împlinesc, fie că nu, ei perpetuează aceeași serie de eșecuri pe care le-a trăit și el. 

În final, după moartea lui Willy, adunați în jurul sicriului, cei cîțiva apropiați ai lui au diverse raportări la ce a însemnat acesta. Biff își manifestă decizia de a nu urma calea pe care i-o dorise tatăl său, în vreme ce Happy alege să o continue. În fond, rămînînd amîndoi niște descentrați, deși, poate, Biff cu mai multe șanse la regăsirea de sine. Însă ce este relevant, cred, e replica unui alt personaj, Charley, fost amic al decedatului, care afirmă că de fapt Willy nu știa cine este nici el însuși. Willy își trăise, de fapt, viața prin fiii săi, tarîndu-i pe aceștia, proiectînd asupra lor niște presiuni ale reușitei pe care ar fi vrut-o pentru sine. Multe nuanțe pot fi extrase din aceste relații pe care piesa lui Miller le evidențiază. Dar ce se poate vedea cu ochiul destul de liber și spun eu aici este că rănile se transmit, nu se vindecă. Despre asta este vorba în această presiune pe care o punem și noi asupra copiilor prin aceste examene.

Ce-i de făcut? mă veți întreba, poate. Eh, nu am un răspuns. Poate mai multă iubire. Poate mai mult angajament în propriile noastre vieți și față de cei apropiați nouă. Poate și acestea vă par vorbe goale și-mi amintesc, aici, niște versuri ale lui Dmitri Miticov, din volumul Dmitri: Genul cinic, la care mă întorc adesea. „Cum să ai succes: zece pași siguri, / au simțit nevoia să adauge. / Gîndește-te la ceva frumos, de exemplu un cîmp cu maci. […] Și acum spune singur: e din ce în ce mai rău. / Acum spune-o din nou ca și cum ar fi ceva bun. / Și dă-ne un semn cînd ești pregătit să faci zece pași siguri.” Și totuși: poate mai multă iubire. Poate mai mult angajament, poate mai multă empatie. Poate, în fine, ceva mai multă substanță, dincolo de forme, formule și formalism. Mai mulți pași pe cîmpul înverzit și mai puține ghivece. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Zodii, Shutterstock jpg
Zodiile pentru care se deschide o poartă divină, pe 1 iunie. Au dublu noroc la bani și la job, dar și în dragoste
Pe 1 iunie, o energie aparte coboară asupra a trei zodii privilegiate. Ca o poartă divină ce se deschide brusc, această zi le aduce o undă de lumină, claritate și… dublu noroc.
Tineri FOTO Pixabay jpg
De la vot progresist la polarizare de gen. Cum este redefinită democrația de Generația Z
În rândul Generației Z, prăpastia politică dintre sexe se adâncește pe măsură ce tot mai mulți tineri aleg dreapta, în timp ce tinerele se orientează spre stânga — o schimbare radicală față de votul unitar, progresist, de dinaintea pandemiei.
image png
Cum transformă italienii icrele într-o delicatesă. Nu le folosesc pentru salată, ci aplică o tehnică veche de peste 4000 de ani
În timp ce în România icrele de pește ajung într-o salată tartinabilă cu ceapă și lămâie, italienii – mai exact sardinienii și sicilienii – le transformă într-o delicatesă cu gust intens, arome de mare și o poveste milenară: bottarga.
Reprezentanți ai partidului AUR și simpatizanți ai acestora și ai candidatului independent Călin Georgescu participă la o acțiune de protest cu titlul „Miting pentru democrație“ în București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Marea împăcare din societatea românească. Psiholog: „N-ai cum să n-o iei personal, pentru că este personal” INTERVIU
Alegeri care au potențialul de a schimba societatea, precum cele prezidențiale care au avut loc în România, te vor afecta personal, iar polarizarea societății este normală și o vedem peste tot, spune psihologul Simona Ștefan. Cu toate acestea, există o modalitate de a evita certurile și violența.
Elon Musk, Shutterstock jpg
Ruptură majoră la Washington. Elon Musk a anunțat că își părăsește rolul din administrația Trump
Elon Musk a anunțat pe rețelele sociale că își încheie rolul în administrația Trump, o plecare pe care Casa Albă a confirmat-o miercuri seară ca fiind „în curs”, scrie The Guardian.
gica hagi sportpictures jpeg
Capăt de drum pentru Gică Hagi la Farul? Un apropiat recunoaște că „Regele” a obosit
Gică Hagi are 60 de ani și a refuzat în mai multe rânduri să plece în străinătate, pentru a nu tulbura situația de la Farul Constanța, unde a investit material și s-a implicat sufletește.
copil autist batut
Refuzul educației în numele Bibliei. Copii ținuți închiși, departe de școală, de propriul părinte
Curtea de Apel Alba-Iulia a decis zilele trecute reluarea unui proces în care un bărbat a fost condamnat inițial la 5 ani de închisoare pentru că i-a interzis copilului său cel mare să meargă la școală, motivând că sistemul educațional din România nu respectă principiile biblice.
top alimente care ajuta sa slabesti jpg
Alimentul care ar putea deveni o raritate în 2025: „Nu am văzut așa ceva în 50 de ani”
Anul 2025 marchează una dintre cele mai grele lovituri pentru apicultura românească din ultimele decenii. Din cauza condițiilor meteorologice extreme, mierea de salcâm — recunoscută drept una dintre cele mai pure și apreciate tipuri de miere — a devenit, practic, inexistentă.
Adolf Hitler shutterstock 252139258 jpg
Cum arăta bolidul de lux preferat al lui Hitler. Mareșalul Antonescu mai avea o mașina identică
O bună parte a celor mai faimoase mărci de autoturisme din Europa s-au dezvoltat cu sprijinul Partidului Nazist. Hitler era pasionat de mașini și investea sume uriașe în automobile performante, dar și în prototipuri. Pentru producerea acestora a fost folosită și munca prizonierilor din lagăre.