Boli și traume emoționale. Tratamente adecvate

Publicat în Dilema Veche nr. 1007 din 27 iulie – 2 august 2023
HCorches prel jpg

În lumea complexă a sistemului de învățămînt românesc se ascund boli și traume care afectează întregul organism educațional. Dincolo de aparențe, luptători anonimi sînt afectați de tristețe și suferință. Sînt boli care rod neiertător suflete și le distorsionează viitorul.

Deficitul de empatie și de încredere. Profesorii demotivați și deziluzionați, alimentați doar cu promisiuni goale, se transformă treptat în organe atrofiate ale sistemului. La fel ca în organismul uman, sîngele proaspăt al încrederii lipsește, iar viitorul se înfundă într-un cerc vicios de dispreț sau de indiferență. Absolvenții bine pregătiți evită să se alăture angrenajului, preferînd căi mai strălucitoare, lăsînd un deficit cronic în resursele umane ale sistemului de învățămînt.

În simbioză cu primul, deprivarea emoțională tarează și ea sufletele celor implicați. Ca o rană profundă, lipsa de afecțiune, de protecție și de iubire, experimentată în copilărie și în experiențele ulterioare, creează un vid interior. În fața unor persoane care se ascund în spatele unei măști de răceală și distanțare, suferința intensă și depresia își fac loc în interiorul lor. 

Dar bolile sistemului educațional nu se opresc aici. Sărăcia resurselor educaționale îi afectează pe toți cei implicați în acest mecanism, transformîndu-i în ființe private de cunoaștere și de inspirație. Într-o realitate în care dotările școlilor sînt precare, resursele materiale limitate, iar accesul la informații și dezvoltarea profesională sînt înguste, aspirațiile și potențialul rămîn înăbușite, lăsînd sistemul într-o stare amorfă, de stagnare. Chiar și eforturile făcute, investițiile în resurse educaționale digitale, spre exemplu, formările care să sprijine demersuri didactice susținute de aceste resurse, au impact limitat, căci nu sînt organic dezvoltate, încă din procesul formării inițiale a profesorilor, cel de la nivel universitar. Poate este nevoie de timp, dar și de reforme care să susțină această procesualitate încă de pe băncile facultăților.

O maladie care se manifestă în acest ecosistem educațional este și competiția exagerată. Într-o lume în care medaliile se cîștigă prin salturi și nu pe baza efortului constant, învățămîntul românesc suferă. Elevii și chiar profesorii sînt adesea împinși în lupta pentru glorie și succes, uitînd că esențială este călătoria spre cunoaștere, nu doar destinația finală. Sistemul de evaluare prin examenele naționale bazat pe punctaje și ierarhii duce la crearea unui climat toxic, unde suferința psihologică devine o consecință inevitabilă. O competiție care traumatizează fără sens, prin faptul că ea devine unicul scop, marginalizîndu-se obiectivele de etapă sau cele ce țin de alte dimensiuni ale dezvoltării. 

Monotonia și rutina sînt alte afecțiuni prezente în organismul educațional. Profesorii sînt împinși într-o buclă infinită de programe de studiu rigide și de metode învechite. În loc să fie susținuți în căutarea căilor inovatoare de predare, ei se simt restricționați de protocoale rigide, care sufocă entuziasmul și creativitatea. Elevii, la rîndul lor, rămîn prizonierii unui sistem anost și neinspirat, unde pasiunea pentru învățare este ștearsă de reguli prea stricte.

Și cum nu se poate vorbi despre un sistem de învățămînt fără a menționa birocrația paralizantă, această afecțiune amenință funcționarea optimă a întregului organism. Procesele ineficiente, hîrtiile care se acumulează, deciziile care întîrzie să apară – toate acestea transformă învățămîntul într-un mecanism coroziv și rigid. Suferința administrativă îi obișnuiește pe toți cei implicați cu o stare de paralizie, distrugînd potențialul creativ și motivația pentru a schimba și a îmbunătăți.

Un alt factor care erodează învățămîntul este trauma lipsei de încredere. Ca și cum am naviga într-o furtună, ne pierdem busola morală și încrederea în potențialul educațional. Sistemul nostru educativ pare a balansa între recunoașterea valorii profesorilor și a elevilor și contestarea permanentă a acestora. Vindecarea poate fi începută doar prin construirea unei legături sincere între elevi, părinți și profesori și prin încurajarea comunicării autentice, prin reconstruirea temeliei încrederii în dezvoltarea unei educații cu sens, cu semnificație.

În labirintul emoțiilor se află și alte traume, alte afecțiuni. Ne confruntăm cu întrebări lăsate fără răspuns și cu dorul de a reface legături. Ne amintim de ceea ce a fost frumos și simțim dorința continuității, a constanței. Rupturile sînt cele care provoacă răni dureroase, uneori sîngerînde: sistemul le resimte și el, dacă este doar să reamintesc ruptura de viziune curriculară dintre gimnaziu și liceu. Rănile se pot vindeca, se pot cicatriza, dar nu atîta timp cît nu se realizează legătura. Altfel, rămîne o falie mereu sîngerîndă.

Aș mai putea enumera. Disparitățile regionale – un cancer care se dezvoltă în anumite părți ale organismului, dar îl afectează pe acesta în ansamblu. Lipsa implicării și a motivației elevilor – depresia care generează absența bucuriei în viața de zi cu zi. Abandonul școlar – abandonul emoțional din relațiile interumane. Experiențele de eșec și de respingere – traume ale rușinii și vinovăției. Stigmatizarea și discriminarea elevilor – trauma stigmatizării sociale. Bullying-ul și hărțuirea – trauma de abuz. Și altele...

Totuși, n-aș vrea să închei cu ideea lipsei de speranță. Așa cum o infecție poate fi tratată, așa cum și o traumă emoțională poate fi vindecată, întregul organism sistemic poate fi revitalizat și regenerat. Poate că drumul este greu, dar este esențial să conștientizăm bolile ce ne afectează și să ne deschidem către noi abordări. Sistemul are nevoie de tratament adecvat. De la încurajarea competiției sănătoase, bazate pe efort și învățare, la promovarea unui mediu creativ, în care profesorii și elevii să se simtă liberi să exploreze noi căi, soluții există. Este esențial să dezvoltăm un sistem care să încurajeze spiritul inovator și pasiunea pentru cunoaștere.

La fel ca în viețile noastre personale, și în învățămîntul românesc se poate învăța o lecție a umilinței. Aceasta ne ajută să ne raportăm cu respect și deschidere față de ceilalți, să fim mai conștienți de nevoile lor și să fim pregătiți să ne implicăm.

N-aș vrea să fie înțeles acest mesaj ca unul patetic, ci ca unul de speranță și deschidere. Așa cum fiecare suferință poate fi depășită cu răbdare și implicare, iar sufletele noastre pot găsi drumuri spre noi înțelegeri, cred că și sistemul poate să o facă. Așa cum, uneori, relațiile personale suferă de traume, de eșecuri, de neîmpliniri, și sistemul o face. Dar tot așa cum poate exista speranța vindecării conexiunilor umane, și sistemul de învățămînt poate fi salvat. În viețile noastre personale sîntem în căutarea empatiei, încrederii și a resurselor necesare pentru a ne hrăni sufletul și a ne deschide către un viitor bun, stabil, al creșterii și dezvoltării alături de persoane care ne răspund cu reciprocitate. La fel este și sistemul, în căutarea acelorași nevoi.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.