În opinia mea

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

La cursurile de educație media, una dintre distincțiile pe care le operăm este cea dintre fapte și opinii. În principiu, un jurnalist nu trebuie să emită opinii, ci să relateze fapte. Ceea ce i se permite este să transmită opinii ale actorilor implicați în evenimentele pe care le relatează. Enunțul „Afară este vreme bună” este o opinie. În schimb, enunțul „Afară sînt 25 de grade” este un fapt. O distincție mai nuanțată este între opiniile cu bază factuală și cele fără bază factuală. Opiniile nu se cer justificate sau verificate. De exemplu, un enunț de tipul „Probabil cea mai mare problemă a sistemului educațional românesc este absenteismul, dacă luăm în considerare faptul că, în medie, într-un an școlar, un elev acumulează un număr de X absențe nemotivate” este o opinie cu bază factuală. Aceste opinii cu bază factuală pot fi mai credibile, pentru că există posibilitatea verificării veridicității faptelor pe care se sprijină. În exemplul formulat de mine, verificabil este numărul mediu de absențe acumulate de un elev, iar opinia este faptul că absenteismul reprezintă cea mai mare problemă a sistemului.

Desigur, ceea ce am explicat mai sus se referă la transmiterea unei știri. În cazul unei știri, jurnalistul nu trebuie să exprime opinii. Însă există și jurnalismul de opinie, cel care se bazează exact pe construcția unor mesaje în care autorul își exprimă un punct de vedere subiectiv, nefiindu-i solicitată obiectivitatea. Articolele de opinie nu sînt știri, ci simple păreri desfășurate, cu care cineva poate să fie sau să nu fie de acord. Bineînțeles, acestea au, uneori, o bază factuală. Dar rămîn, în esență, construcții subiective.

Cum se poate construi un astfel de articol și care este dimensiunea factualității sale? Ele pot fi puse sub o umbrelă ficțională, fie ca tehnică de construcție, fie ca imaginar. Pot conține mesaje care să creeze impresia de veridicitate care să credibilizeze mesajul și să-l facă mai persuasiv. Pornesc, de obicei, de la fapte, dar fără să aibă în vedere o singură sursă de inspirație pe care să o descrie identic realității, ca-ntr-o oglindă realistă. Mai degrabă pescuiesc din mai multe părți cîte ceva, apoi construiesc din fragmentele avute la îndemînă un context coerent și care să le susțină mesajul de opinie. 

Mai mult, pentru ca opinia să aibă o capacitate de persuasiune ridicată, apelează adesea la opoziții, la antiteze, șarjînd, îngroșînd, poate pînă la ridiculizare, modelul negativ. Firește, acesta nu este totdeauna regăsibil în realitate, nu este oglinda unei anume persoane reale și nici măcar a unui anume context identic din realitate. Este un simplu exercițiu narativ. Unul, însă, cu scop educațional.

Iată un joc de exemplificare. În județul meu, dar și în alte județe, multe unități școlare se află în săptămîna numită „Școala altfel” sau în cea denumită „Săptămîna verde”. O prietenă, profesoară într-un liceu din alt județ, îmi mărturisește că m-am aflat la un singur pas de a fi protagonistul invitat al unor activități în unitatea sa școlară. Voia să inițieze o serie de întîlniri cu scriitori și alți reprezentanți ai unor categorii socio-profesionale. Totul era aproape definitivat, cu entuziasmul acceptării de către directorul unității școlare. Dar în ultima clipă s-a răzgîndit. De ce? Pentru că, uitîndu-se puțin peste programul celorlalți profesori și amintindu-și cum s-a desfășurat în alți ani școlari această săptămînă în școala sa, a conchis că nu este ea proasta tîrgului, care să se zbată să facă chestii interesante, dar consumatoare de energie și de timp, în vreme ce toți ceilalți colegi să tragă chiului, să aibă doar propuneri formale de activități, care mai mult să-i motiveze pe elevi să stea acasă, iar ei să sprijine între timp soba din sala de clasă. Cuvintele folosite de ea sînt, de fapt, simptomatice pentru întregul sistem: leneși, indolenți, incapabili, profitori de ocazie sau permanenți. „Săptămîna verde” sau „Școala altfel” este, pentru mulți profesori, doar o săptămînă de vacanță, sugerîndu-le chiar ei elevilor că pot sta mai bine acasă decît să participe la activitățile propuse. Iar implicarea lor creativă în propunerea de activități este aproape de zero, reciclînd la nesfîrșit aceleași tematici, vizionarea unui film sau o ieșire în parc. 

Ei bine, cred că se simte cum am pus o tușă groasă. Și, chiar dacă am avut o discuție cu cineva pe acest subiect, termenii acesteia nu au fost așa cum i-am formulat eu mai sus. Am îngroșat trăsăturile negative, pentru a evidenția o amenințare sistemică. În fapt, cum bine știu chiar eu, majoritatea profesorilor chiar se străduiesc să propună activități cît mai diverse și mai interesante, care să ducă la o ieșire din tipare, la manifestarea energiei și la stimularea curiozității, a simțului civic, social. Dar mai există, totuși, și excepții.

Mi s-a întîmplat uneori ca cineva sau altcineva să aibă impresia că l-am sau am luat-o de model. Vai, îmi spune X prieten sau cunoștință din școala Y din județul Z, parcă ai scris despre situația din școala mea. Ei bine, nu, poate nici nu aveam habar că în școala respectivă a existat o situație similară. Dar din mai multe contexte, coroborate, poate am ajuns la construcția unui model contextual sau a unui portret care oarecum seamănă cu mai multe situații reale. 

Uneori este nevoie de o șarjare demonstrativă, care să pună în evidență vreun aspect generic, sistemic, nu punctual. Pornești, poate, de la un detaliu auzit și construiești un context demonstrativ. Un studiu de caz, care este o sumă de mici date adunate de ici și de colo. 

Asta face, în fond, literatura, cu care jurnalismul de opinie are legături de rudenie, și prin asta își asumă și revendică un rol educațional: construiește lumi, care nu prea oglindesc cazuri concrete din realitate, în care să se suprapună numele unei persoane peste numele unui personaj. Și, prin asta, are și o dimensiune preventivă, dar și corectivă. În opinia mea.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.