M-ai rănit și m-ai dezamăgit. Voi învăța ceva din asta?

Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image

Există oameni care te dezamăgesc. Oameni care te trădează, oameni care te abandonează. Oameni în care ai investit încredere, speranță, sentimente și care-ți întorc spatele, te lasă în urmă ca pe ceva nesemnificativ. Rănile pe care le lasă astfel sînt adesea greu de cicatrizat. Ele se numesc durere și suferință, teamă, furie, deznădejde, neîncredere.

Lecția generală de psihoterapie este să înveți să-ți înțelegi durerea și, pe cît posibil, să eviți transformarea ei în suferință. Durerea este ceva inerent și este mai mult sau mai puțin persistentă, însă persistența în suferință este cea care te poate duce la o cronicizare a unei stări de abandon de sine. Evitarea suferinței prelungite este – spus grosier, nu nuanțat – condiționată de cît de repede reușești să „închei” definitiv conturile cu sursa acesteia.

Poate părea un început neobișnuit pentru un articol despre educație și școală, dar adesea am comparat sistemul educațional cu o persoană, cu experiențele de viață ale acesteia. Și n-am făcut mai sus decît să descriu experiențele multor elevi, părinți și profesori în fața sistemului educațional. Educația, care trebuie să fie fundamentul tinerilor pe care să construiască un viitor mai bun, poate deveni uneori sursa unor traume profunde. Și nu este chiar greu să aruncăm o privire critică asupra sistemului și să înțelegem de ce mulți simt că sînt abandonați și dezamăgiți de el.

Sistemul educațional – și nu doar la noi, ci în multe țări – funcționează pe baza unor structuri vechi, care par să nu țină pasul cu schimbările rapide din societatea modernă. În ciuda așteptărilor în creștere de la elevi și profesori, resursele financiare și umane sînt deseori limitate. Elevii pot ajunge să se simtă ca niște numere într-un sistem de fabricare a cunoașterii, în loc să fie tratați ca indivizi unici cu nevoi și aspirații distincte. Această neglijare poate lăsa urme adînci.

Profesorii, de asemenea, sînt supuși unei presiuni enorme. Ei trebuie să facă față cerințelor din ce în ce mai mari ale curriculumului, să gestioneze clase cu un număr mare de elevi și să se adapteze la tehnologiile în continuă schimbare. Acest stres poate duce la epuizare și la pierderea pasiunii pentru predare, ceea ce are un impact negativ asupra calității educației oferite elevilor.

Pe de altă parte, părinții se simt deseori depășiți de presiunea de a-și ghida copiii spre succes într-o lume competitivă. Ei se confruntă cu alegeri dificile, cum ar fi alegerea între timpul petrecut la muncă și timpul dedicat copiilor. Totodată, mulți părinți se simt deznădăjduiți în fața dificultăților pe care le întîmpină copiii lor în sistemul educațional.

Aș spune că pînă și factorii de decizie se pot simți deznădăjduiți. Prinși într-o rețea de constrîngeri, de convenții și de limitări, depinzînd de alți factori de decizie mai puternici, își pot contempla cu resemnare avîntul de a schimba retezat, pot abandona proiecte împotmolite în capcane ale sistemului. Pot deveni doar rotițe ale lui, deși ar fi vrut să fie motoare puternice ale unor parcursuri diferite, vizionare, inovatoare. Pot deveni tehnicieni zeloși ai unui mecanism ruginit.

Aceste tensiuni din sistemul educațional nu sînt fără consecințe. Ele pot duce la o creștere a ratei de abandon școlar, la disfuncționalități sociale și la dezvoltarea unor sentimente negative în rîndul elevilor și al societății în general. Durerea și suferința pe care le simt pot avea un impact pe termen lung asupra stimei de sine și asupra încrederii în capacitatea lor de a reuși în viață.

Cu toate acestea, speranța trebuie să fie vie. Aș spune, raportîndu-mă la ideile de la început, că reziliența persoanei în contexte de suferință este un indicator valoros al capacității ei de redresare și de evitare a renunțării la sine. La fel, organismul sistemic are nevoie de reziliență. Sistemul educațional poate fi îmbunătățit prin reziliența și eforturile de redresare care vin din partea tuturor actorilor implicați. Uneori este nevoie de schimbări în plan personal, pentru a depăși o suferință. Este nevoie de schimbări și în mentalitatea noastră colectivă, care să pună accentul pe valoarea educației și pe nevoia de a oferi un mediu sigur și susținător pentru elevi. Este nevoie de investiții în resursele educaționale, de reducerea mărimii claselor, de un curriculum actualizat și de oferirea unui sprijin adecvat pentru profesori.

Părinții trebuie să fie parteneri activi în educația copiilor lor, comunicînd cu școala și fiind implicați în dezvoltarea lor. Profesorii trebuie susținuți și recunoscuți pentru eforturile lor, iar elevii trebuie să fie încurajați să-și exprime gîndurile și nevoile, să-și descopere pasiunile și să învețe să-și gestioneze emoțiile.

Educația trebuie să fie un proces care să ducă la dezvoltarea integrală a individului, nu doar la dobîndirea de cunoștințe academice. Am spus-o eu și alții de nenumărate ori. Ea trebuie să ofere instrumentele necesare pentru a face față provocărilor vieții și pentru a contribui la construirea unei societăți mai unite, mai echilibrate, mai surîzătoare. O persoană aflată în suferință va încerca, pentru a se redresa, să pună accent pe schimbare. Sistemic, lucrurile nu sînt diferite. Dacă ne concentrăm asupra acestei viziuni și ne implicăm activ în schimbare, putem spera la un sistem educațional care să nu mai dezamăgească, ci să inspire și să susțină binele unei societăți.

Durerea există, o simțim. Dar suferința nu trebuie să fie norma. Ci abordarea acestor probleme cu empatie, înțelegere și acțiune. Traumele provocate de dezamăgire, teamă și neîncredere nu trebuie să devină amintiri dureroase pentru generațiile viitoare. Educația ar trebui să fie o experiență care să inspire, să încurajeze și să formeze, nu să lase cicatrici adînci, care supurează.

Pentru o persoană, este un efort individual să renunțe la suferință, să-și cicatrizeze rănile. Pentru sistem, este un efort colectiv. Elevii, profesorii, părinții și factorii de decizie trebuie să colaboreze pentru a transforma educația într-o forță pozitivă. Este nevoie de resurse adecvate, de sprijin emoțional și de angajament pentru ca fiecare elev să se simtă valorizat și susținut pe parcursul călătoriei sale educaționale.

Traumele trecutului nu pot fi șterse, dar ele pot deveni lecții constructive pentru viitor. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.