Lectura nu te face prost

Publicat în Dilema Veche nr. 996 din 11 mai – 17 mai 2023
HCorches prel jpg

Copil fiind, am citit mult. Deprinderea lecturii a venit firesc, dar nu știu dacă a fost ceva înnăscut propriu-zis. Citeam, practic, mereu cînd apucam. Serile după ce îmi terminam temele, uneori chiar pe ascuns, după ora culcării, sub plapumă, unde mă ascundeam cu veioza aprinsă, o veioză veche, căreia îi dădeam jos abajurul, fapt care a dus și la mici incidente, căci s-a întîmplat să adorm, iar becul a încins țesătura așternutului, gata să-l aprindă aproape. Citeam în mașină, cînd mergeam cu părinții în vacanțe, mă bucuram cînd se întîmpla să prind cîte o răceală sau altă boală și rămîneam acasă, căci puteam citi în tihnă diminețile, citeam vara pe treptele casei, în curticica pe care o aveam, cu un pahar cu sirop alăături, iar mai apoi cu cafea, cînd am ajuns să fiu băutor de cafea, spre sfîrșitul liceului și apoi în facultate. 

Deprinderea lecturii a fost înlesnită, firește, de faptul că în casa părinților mei exista o bibliotecă mereu în expansiune. Printre lucrurile pentru care trebuie să le mulțumesc părinților mei este și acesta, faptul că au investit mereu în cărți, cumpărînd inclusiv pe sub mînă, avînd cunoștințe la librării unde li se puneau deoparte cărți care se vindeau repede sau se găseau greu. Cumpărau în egală măsură cărți pentru copii și cărți pentru adulți, astfel încît nu mi-a lipsit nimic, în nici o etapă a dezvoltării mele. Tot ce înseamnă mari cărți ale copilăriei mi-a fost la îndemînă și aș putea înșira în întregul articol nume, fără să le epuizez, de la Povestirile istorice ale lui Dumiru Almaș la Legendele Olimpului a lui Alexandru Mitru, de la Contele de Monte-Cristo a lui Alexandre Dumas la Cei trei muschetari a aceluiași, de la întreaga serie Jules Verne la Singur pe lume a lui Hector Malot, de la Cocoșatul lui Paul Féval la Cireșarii lui Constantin Chiriță, de la Prinț și cerșetor de Mark Twein la Colț Alb de Jack London, de la Robinson Crusoe de Daniel Defoe la Tom Sawyer de Mark Twain. Habarnam-ul lui Nosov, Toate pînzele sus! a lui Tudoran, Baronul Münchhausen al lui Bürger, Nils Holgersson al nordicei Selma Lagerlöf, frații Grimm cu poveștile lor (în două volume, ferfenițite de la multele relecturi și recopertate de părinții mei cu niște coperți cartonate, învelite în țesătură roșie) sau cele ale lui Andersen, controversatul astăzi Winnetou al lui Karl May, Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, zeci și zeci de romane polițiste, ale autorilor români și străini, și cîte altele, care și acum sînt în bibliotecile noastre, la părinții mei în casă sau depozitate în pod (căci sînt atît de multe...) sau, selectații dintre acestea, în biblioteca mea. Apoi, pe măsură ce am crescut, clasicii literaturii române și străine, cu rafturi întregi pe colecții, Rebreanu pe care l-am citit integral încă începînd cu clasa a VIII-a, Sadoveanu (gustat doar în parte de adolescentul care eram atunci), Cezar Petrescu, nu mai spun de Creangă (adesea cărți existînd în mai multe ediții în biblioteca noastră), Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Tolstoi, Dostoievski, Sienkiewicz, Zola, Balzac, Emily Brontë, Proust, Stendhal, chiar și Shakespeare și mulți alții, apoi contemporani, de la Fănuș Neagu la Eugen Barbu, de la Marin Sorescu la Breban, scriitori și cărți cu care m-am hrănit ani la rînd apoi, recitind, căci nu tot ce citisem la un moment dat reușisem să și diger.

Îmi aduc aminte încă destul de bine și momentele în care seara, după ce luam masa în familie, din care făceam parte eu cu fratele meu, părinții, dar și ambii bunici din partea mamei, tata citea din Cel mai iubit dintre pămînteni a lui Marin Preda, apărută atunci și obținută de ai mei în prima ediție.

Obiceiul cumpărării cărților l-am preluat apoi și eu, chiar dacă o vreme, în anii grei ai tranziției, tocmai cînd eram și student, era cu adevărat un lux să-ți mai permiți achiziții. Dar făceam cumva și cumpăram, mai ales că piața de carte deja devenea tot mai diversă. Cumpăr cărți mai multe decît apuc să citesc, în jurul meu sînt oameni care citesc permanent, unii în orice moment liber al zilei, oriunde s-ar afla. 

Citesc, astăzi, un articol în care niște experți, nenumiți, care vorbesc prin tastatura jurnalistei care-i rezumă, afirmă că profesorii, „în loc să le dea copiilor cărți întregi de citit și culegeri de rezolvat” ar trebui să le dea proiecte observaționale sau așa ceva („proiecte de observații” le spune jurnalista, iar eu nu prea știu la ce se referă, de unde a luat conceptul, ce vor să spună specialiștii consultați de dînsa). Discuția se duce în ansamblul uneia mai largi, despre multele vacanțe sau întreruperi ale parcursului școlar. Nu vreau să o jignesc pe jurnalistă, nici pe specialiștii consultați de ea. Dar mă declar, pe persoană fizică, puțin stupefiat și puțin indignat de perspectiva reductivă. 

Am scris și eu despre faptul că poate este prea fragmentat parcursul școlar, dar rezolvarea nu vine de la a condamna lectura cărților „întregi”. Pentru că o carte citită integral este tocmai un astfel de proiect observațional. Și dacă îi alături o grilă de autoreflecție pe marginea ei, este un rezervor semnificativ de resurse de învățare, de „descoperire, prin practică, prin curiozitate”, ca să citez tot nevoile identificate de articolul respectiv. 

Sînt periculoase astfel de declarații în spațiul public. Poți să le faci, trăiești într-o societate care garantează libera exprimare, dar faci un rău, pornind de la o insuficientă competență pedagogică. Și meriți să fii corectat. Lectura nu te îndepărtează de procesul învățării și al cunoașterii. Din contra, lectura unei cărți „întregi” te menține în orizontul învățării permanente și îți pune în mișcare resurse de gîndire critică, de reflecție, de analiză și de interpretare mai complexe, poate, decît un „proiect de observație”. Recomand oricui. Lectura nu te face prost.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.