De partea liniștii interioare, a iubirii

Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

Iau la numărat școlile prin care m-am perindat de-a lungul vieții, fie ca elev, fie, apoi, ca profesor. A fost, mai întîi, Școala Gimnazială „Ioan Bob”, clădirea veche din centrul Clujului, în care funcționau clasele primare, unde în aceeași clădire existau și locuințe. Dintr-un gang se urca pe niște scări la etaj, unde erau cîteva săli de clasă, respectiv se trecea printr-o curte comună cu a locatarilor, spre un spațiu de joacă, rezervat școlii. Apoi, clasele gimnaziale, în clădirea principală a Școlii Gimnaziale „Ioan Bob”, la vreo două sute de metri distanță de clădirea secundară, pe o străduță din centrul vechi. Trecînd mai departe, liceul, cel de Științe ale Naturii, cum îi spunea atunci, actualul Liceu Teoretic „Onisifor Ghibu”, aflat în cartierul Grigorescu, cel mai mare liceu din oraș. Două clădiri noi, construite special pentru a găzdui un liceu, o curte mare și o sală de sport. Acolo am fost patru ani. Ca profesor, mai întîi a fost Școala Gimnazială Luna de Sus, unde am stat un an. O clădire pe tiparul școlilor din mediul rural, care toate respectau (și încă respectă) același proiect de construcție. Apoi, liceul în care am devenit titular, care se numea Liceul de Material Rulant, pentru că avea specializări legate de transportul feroviar, clădire devenită, astăzi, Școala de Poliție. După Liceul de Material Rulant – de fapt, în al doilea an de predare acolo, parcă –, am avut cîteva ore și la Liceul Economic, actualul Liceu Economic „Iulian Pop”, situat în centrul orașului. În anul următor, intrînd în restrângere de activitate, am ajuns la Liceul Tehnic de Transporturi, devenit ulterior, pînă astăzi, Colegiul Tehnic de Transporturi „Transilvania”. Un an de zile am fost apoi detașat la Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”, devenit și el, astăzi, colegiu, iar după cîțiva ani m-am transferat la Colegiul Național „George Barițiu”, unde sînt și astăzi profesor titular. 

De ce am făcut acest inventar al istoriei? Am încercat să-mi aduc aminte dacă în școlile prin care am fost existau intrări separate pentru elevi, față de ale profesorilor. Pentru că una dintre temele de dezbatere ale acestor zile a fost tocmai aceasta: dacă este oportun să existe intrări separate. Mărturisesc, nici nu știu bine de unde s-a lansat acest subiect, am văzut însă cîteva postări ale unor persoane din lista mea, cu poziții diverse, ba pro, ba contra. 

Ei bine, cum stă amintirea mea? Cred că în nici una dintre aceste școli prin care m-am mișcat nu existau intrări separate. Îmi aduc aminte, totuși, vag, faptul că la Liceul de Științe ale Naturii, unde am fost elev, la Liceul de Material Rulant, precum și la Liceul de Transporturi existau scări interioare separate. Nu intrări separate, dar scări interioare: așa erau prevăzute clădirile, cu scări separate, acesta fusese proiectul de construcție, probabil asociat unei anumite viziuni a timpului, privitoare la raportul profesor-elev. Toate aceste unități școlare erau ridicate în anii „construcției socialismului”, cînd, iată, aceasta era viziunea educațională, bazată pe un principiu al învățării autoritariste. În Liceul de Transporturi, unde am funcționat ca profesor prin anii 2000, nu-mi aduc aminte să se fi respectat acest principiu separatist: elevi și profesori, urcam pe scările cele mai apropiate de sala de clasă spre care ne îndreptam. Cel puțin în clădirea secundară, unde aveam eu cabinet. Inutil să spun că acolo, pe scări și coridoare, eram, de multe ori, acostați de elevi, care aveau diverse întrebări să ne pună. Era un spațiu în care, adesea, comunicai cu ei. 

În prezent, cred că foarte puține unități școlare din județul meu mai țin la acest separatism, chiar dacă, poate, clădirile în care funcționează l-ar permite. Desigur, vor mai fi existînd, și cu siguranță mai există prin țară, căci nu iese foc fără fum. 

Față de scandalul iscat, m-am gîndit și la o altă perspectivă asupra lucrurilor. Cred că acest tip de abordare este specific unor oameni bîntuiți de neîmpliniri, de frustrări și, în fond, de teama morții. Nevoia de a ți se arăta respect într-o formă de separatism de acest fel, autoritaristă, cum spuneam, în fond, dă seama despre o nevoie de putere prin care să-ți justifici artificial dreptul la ea și poziția de superioritate. Este ceva nefiresc în orice formă de impunere de acest fel, prin care interzici ceva ce în nici un caz nu se încadrează în categoria atentatului la bunele moravuri, la siguranța statului și nici în cea a instigării la ură. Ba chiar, la o privire mai atentă, ar putea să pară că susține, că instigă la așa ceva: la ură, la discriminare.

Educația se face prin și cu iubire. Iubirea nu cere forme de respect impus sau afirmat autoritar. Despre ce vorbim, în fond? Despre o intrare într-o instituție. S-a adus argumentul că sînt clase sociale diferite și că statutul diferit trebuie marcat prin intrări separate. Să fim serioși! Statutul diferit se marchează prin poziția în clasă, prin care îți apropii elevii sau prin care le cîștigi respectul. Se marchează prin faptul că tu iei salariu, iar elevul ia, eventual, bursă. Se marchează prin faptul că tu ai catalogul, iar el are caietul. 

Revin la ce spuneam mai sus: a trăi cu dorința acestor separatisme mi se pare puțin trist. Cred cu tărie că cine își dorește asta are o durere, are o neîmplinire, are o teamă de moarte, în fond, neliniștită de iubirea din viața lui. Neîmblînzită de echilibrul din viața lui. Sigur, se poate întîmpla ca, pe coridorul comun, un elev mai agitat, mai neatent să te mai atingă, să îți iasă în față, să nu te observe și să te împingă, în timp ce se îmbrîncește cu vreun alt coleg. Sînt copii, tineri. Dacă ai ochiul iubirii, îi vei atrage atenția, poate îl vei mustra sau, după caz și gravitate, vei zîmbi și îți vei spune în gînd un „Pfff, ce-i cu copiii ăștia?”, iar apoi vei uita. Dar dacă ai ochiul trist al frustrării, privirea în care licărește teama morții, adică a neîmpăcării, vei pune doar încă un lemn pe focul unor dureri, frustrări și acumulări de ură interioare. Nu-mi imaginez om, profesor sau nu, care să aibă pretenția unor intrări și a unor scări separate, care să-și trăiască viața, în același timp, sub semnul iubirii, al împăcării. Pur și simplu, nu-mi imaginez. Și asta nici nu înseamnă, măcar, că îi acuz pe cei care se află de cealaltă parte. Deloc! Ba chiar aș vrea să pot face sau să putem face ceva pentru a-i aduce de partea cealaltă: de partea liniștii interioare, a iubirii, a păcii și echilibrului.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.