„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“

Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

Una dintre strategiile pe care le folosește Ghiță, personajul principal al nuvelei „Moara cu noroc“ de Ioan Slavici, este cea a victimizării. Îmi place ca atunci cînd lucrez cu elevii cîte un text literar, să îl citesc în chei care permit o deschidere către dezvoltarea personală, prin accesarea unor mecanisme de conștientizare psihologică. Nu este prima dată cînd o spun, caut în textele literare modalități de descoperire a unor mecanisme prin care cititorul își poate dezvolta capacitatea de reziliență, de apărare, de conștientizare a propriei vulnerabilități, de autocunoaștere și de acțiune pozitivă asupra sinelui. Conștient că a luat‑o pe căi greșite, Ghiță își spune: „Ce să‑mi fac dacă e în mine ceva mai tare decît voinţa mea!? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşă în spinare: nimeni mai mult decît dînsul n‑ar dori să n‑o aibă“. Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil. 

În realitate, Ghiță este responsabil. Și spre asta duc analiza cu elevii, întotdeauna. Chiar dacă sînt alți vinovați pentru unele contexte în care ajunge el, responsabilitatea modului în care alege singur să se raporteze la aceste contexte îi aparține. 

Uneori, poți ajunge în viață în situații dificile. Fără să fi fost vinovat. Ghiță este, poate, într‑un fel, un astfel de caz. Că vina este a lui Lică, că este vina unor timpuri care pervertesc, poate. Dar responsabil este el. Pentru că oricînd poate să aleagă un alt punct de reper. Nu stă în picioare că evită responsabilitatea pentru situațiile în care se află deoarece nu știe cum să iasă din ele. Vorba lui Yoda din Războiul Stelelor: „Faci sau nu faci; nu există «cum»“.

Mă enervează Ghiță. Este unul dintre personajele cu care am o relație tensionată, cu multe controverse. Pentru că îi admiram dorința de depășire a condiției, îi admiram și puterea de muncă, și încrederea în sine, și valorile bune pe care și le asumase. Schimbarea (alegerea de a se muta la Moara cu noroc, pentru a dezvolta o afacere), onestitatea (manifestată în relațiile interfamiliale), vulnerabilitatea (prezentă o vreme în relația cu soția sa, Ana), curajul de a‑și proteja familia (față de Lică, inițial) sînt cîteva dintre valorile bune, măsurabile, care îi aduc beneficii imediate. Sînt valori constructive, ușor controlabile. Dar faptul că apoi alunecă înspre valori rele, distructive, iraționale (dorința de a fi bogat cu orice preț, căutarea puterii asupra celorlalți prin manipulare), care îl transformă într‑o copie mai palidă, mai lipsită de forță a lui Lică, mi‑l fac total antipatic. Însă ce m‑a enervat mereu a fost această încercare a lui de a pasa responsabilitatea. Asta îl face un personaj jalnic, nu doar unul fragil. Mă enervează că încercările lui de a se responsabiliza sînt jalnice, de asemenea. Uciderea Anei este cel mai penibil gest din existența lui. O omoară pentru că nu o poate ști rămasă vie, în urma lui. Și este responsabil de moartea ei, după cum este și vinovat de moartea ei. Ar fi putut, totuși, să nu fie nici vinovat, nici responsabil. Să aleagă o responsabilitate mai bună. Dar ce‑l distorsionează este tocmai tendința de victimizare. Responsabilitatea pe care și‑o asumă, în repetate rînduri, este tocmai cea izvorîtă din victimizare, nu una bazată pe valori pozitive.

Ghiță nu este o victimă a slăbiciunii sale. El nu este un om slab. Este un om care alege, treptat, să înlocuiască valorile bune cu valorile rele. Apoi se victimizează. Și ca o consecință firească, deși pretinde că nu este, ontologic vorbind, responsabil, își asumă responsabilități criminale. 

Ce vreau să spun cu toată această succintă privire asupra textului lui Slavici? În viață se întîmplă să fim în situații‑limită, cum spuneam mai sus. Vinovați sau nu, sîntem responsabili de modul în care ne raportăm la ele, de modul în care ieșim din ele. Uneori, greșim. Ieșim anapoda. Orice om cu scaun la cap va fi, categoric, destul de responsabil încît să nu iasă (de fapt, să se adîncească) prin crimă. Dar dincolo de o astfel de extremă, putem ajunge, uneori, să facem o alegere greșită. De care, firește, sîntem responsabili, nu este responsabil cel care e vinovat de situația în care am ajuns. Am fost dat afară de la serviciu, șeful meu este vinovat, dar dacă din acest punct eu ajung o epavă, abandonîndu‑mă în delăsare, responsabil sînt eu, nu fostul meu șef.

Dincolo de faptul că ceea ce vreau să fac este o pledoarie pentru predarea literaturii și din acest punct de vedere, al resurselor ei de facilitare a formării unor mecanisme psihologice care să permită reacții mai sănătoase în fața situațiilor dificile ale vieții, mai aplic, în încheiere, pilda aceasta a raportului dintre vinovăție și responsabilitate, atît asupra sistemului de învățămînt, cît și asupra fiecăruia dintre noi, cei care facem parte din el. Sistemul suferă de multă vinovăție. Multe vini ale sale vin din trecut. Și se fac vinovați de ele diverși actori, fie dispăruți, între timp, din sistem, fie activi încă în acesta. Dar nu prea mai contează, astăzi, decît faptul că cei de acum sîntem responsabili pentru ceea ce facem. Atît la nivel sistemic, cît și la nivelul colectivităților didactice mai mici, de la nivelul școlilor, respectiv fiecare dintre noi. Ce‑mi place, însă, este că literatura (și arta, în general) este cea care poate ilustra principiile acestea fără de care viața ar fi un haos mai mare decît este. Și de aceea trebuie să‑i dăm mai multă libertate de mișcare în școală, ca să poată apoi să și‑o manifeste și în afara ei. Să‑i dăm libertatea de a ne învăța să facem (poate și cum!), nu să nu facem

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.