Banii, această chestiune măruntă

Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
HCorches prel jpg

Mi-a atras atenția astăzi un status de pe Facebook al unui coleg profesor pe care îl urmăresc, Florin Buzdugan. Acesta mărturisește că de cîțiva ani citește multe cărți de psihologie și de dezvoltare personală,  de psihoterapie, respectiv că i-a trecut prin minte o reflecție legată de rolul profesorilor. Aceștia, în zilele noastre, afirmă Florin Buzdugan, trebuie să aibă aptitudini de consilier și să poată acorda sprijin elevilor: „profesorul, la clasă, nu doar predă, ci și orientează, dă sfaturi, ascultă (activ & empatic), ghidează sau încearcă să corijeze/corecteze/creeze rutine de gîndire, atitudine, comportament”.

Mărturisesc – fără să fie aceasta o surpriză – că sînt preocupat și eu de acest gînd de multă vreme, mai mult, că nu o dată mi-am exprimat convingerea că acest tip de ghidaj psihologic și chiar terapeutic trebuie infuzat în predarea disciplinei pe care o reprezint, limba și literatura română. Că literatura ca obiect de studiu în preuniversitar trebuie să se elibereze de jugul esteticului, care poate rămîne un veșmînt, dar nu unicul scop, respectiv să se deschidă spre asumarea unui traseu de autocunoaștere de către educabil, atent, sub îndrumarea profesorului, la tot ce înseamnă mecanisme de apărare și de evoluție emoțională. 

Florin Buzdugan lărgește cercul și afirmă că această necesitate trebuie să se manifeste în general în raporturile profesori-elevi. Sau, poate, nu este o lărgire a cercului, ci o concentricitate. Sînt de acord cu el, desigur. Și susțin în continuare că acest tip de demers, subsecvent, de fapt, paradigmei curriculare a dezvoltării personale, trebuie cu vîrf și îndesat asumat prin programele școlare, care să infuzeze aceste direcții în curriculumul disciplinelor. Mai ales în ale celor umaniste, dar acolo unde se poate și în ale celor realiste. Nu că nu ar face și acum unii profesori această infuzare, dar altfel este cînd se asumă ca document normativ național. 

S-a ridicat o obiecție, formulată de un comentator. Respectiv că nu e treaba profesorului să facă așa ceva. Că rolul său trebuie să fie legat strict de învățare. După părerea mea, lucrurile nu stau chiar așa. Învățarea a căpătat și ea alte dimensiuni, față de ceea ce însemna în 1900 sau în 1980. La rîndul ei, profesia de profesor a căpătat o altă complexitate, așa cum s-a întîmplat, de altfel, cu multe alte meserii. Domeniile evoluează și profesiile asimilează plusuri de competențe. Învățarea nu mai are de mult doar componenta transmiterii și asimilării de informație, ci a căpătat componenta formării și, iată, mai recent, a dezvoltării personale. Fără să abandoneze, repet, inserția informațională. Și, ca să dau un exemplu simplu, pe care l-am mai folosit, un roman ca Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război al lui Camil Petrescu poate fi foarte bine utilizat nu doar pentru ilustrarea unor tehnici narative și nici doar pentru propunerea unui model al intelectualului lucid sau pentru descifrarea dramei omului modern, ci și pentru a analiza mecanismele patologice ale obsesiei, ale dependenței, ale anxietății sau fricii de abandon etc. 

Pînă la urmă, s-ar putea să se spună că în literatură e simplu să faci de-astea și că poate se face și pe la alte discipline (filozofie, psihologie), dar că e mai complicat atunci cînd vorbim despre un rol meta-didactic al profesorului, cînd nu mai este vorba strict despre materia pe care o predă, ci despre rolul lui de educator. Așa stau lucrurile, da. Și aici Florin Buzdugan simte, iar bine, problematica, deși ar putea părea puțin exagerat să vorbim în acești termeni. Dar dacă vrem cu adevărat calitate și sănătate, de ce nu? Deprinderea acestor competențe, în calitate de profesor, nu se întîmplă de azi pe mîine. Modulul psihopedagogic pe care îl parcurg profesorii în studenție este, din acest punct de vedere, apă de ploaie. Citîndu-l iar pe colegul meu, s-ar putea introduce în formarea profesională „un număr de 50-60 de ore de supervizare/formare cu o bibliografie actualizată și ore de practică în număr de 50-60 pe parcursul anilor de formare inițială”. Poate fi o soluție, da, ideea aceasta a supervizării, preluată din domeniul formării psihoterapeuților pentru obținerea dreptului de liberă practică. Formare și supervizare care să se facă sub atenția unor specialiști adevărați. Dar ce ne facem că nici la nivel de consilieri școlari nu avem, de fapt, suficienți și poate destul de bine calificați? Căci în clipa în care sînt, preferă să iasă pe terenul liberei practici, adică acolo unde pot cîștiga bani, nu mărunțiș. 

Și-aici ne întoarcem la problema de fond. Pe care a enunțat-o și Florin Buzdugan. Banii, salarizarea. Povestea asta complicată, dar care ar putea fi atît de simplă. Mi-e lehamite să mai aud pe ici-colo cum profesorii nu merită mai mulți bani. În ultima vreme am văzut nenumărate comparații (cu funcționari din primării, cu personalul medical, cu alte și alte categorii), care pun în mod evident într-o poziție de umilință profesorul. Nici nu mă interesează cît cîștigă alții. Să cîștige! Dar să cîștige și profesorul astfel încît statutul lui să fie solid în societate. Prostiile cu salarizarea diferențiată în funcție de performanță (în măsura în care se poate, aceasta există deja), poate într-un alt episod le voi aborda. Revin aici la povestea de la care am pornit, apropriindu-mi concluzia colegului meu. Un astfel de rol al profesorului, care este de proces, de durată în raporturile sale cu elevii și nu presupune doar o abordare mecanică a transmiterii unor informații, este extrem de complex și de complicat și, adeseori, de dificil. De aceea trebuie să fie plătiți profesorii, pentru că vrem să facă treaba asta dificilă și complicată, le cerem să o facă, poate mai mult decît ne-o cerem nouă, ca părinți. Și nu cu un elev-doi, ci cu zeci și sute, fiecare profesor în parte. Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.